Page 13 - 1923-04

Pag. 69 C O S I N Z E A N A 25—11. 1923

urmă ecou şi pe locul de unde un urlet prelung, urmat debitele,
veni căprioara se ivi capul fioros al cari amestecate cu geamătul furtu­
unui mistreţ. In marginea poieniţei nii formau un concert înfiorător ce
se opri pufăind, bătându-şi fălcile se repeta mereu. Inima începu să-
puternice şi arătându-şi surla ame­ mi svâcnească puternic. In viaţa
ninţătoare. Ridicai arma la ochi şi mea nu auzisem încă un asemenea
un tunet prelung sgudui atmosfera, urlet.
clocotind; contopindu-se cu groho- — „Lupii!“ —^ spuse încet Moş
tul puternic al mistreţului rănit. Dar Vasile.... — „Ii.hâituirăm frate şi
abia repetai arma, când din dreapta ei ne vin nechemaţi acasă“ — zise
răsună un tunet şi mai puternic. un altul. Furtuna ne isbea din faţă S D A R 0 I D E
Asta era arma umplută pe ţeve a şi la spate lupii se auziau tot mâi
lui Moş Vasile.... O luai grăbit aproape!. .. # E A î i i ! A
spre locul unde am ţintit. Un lac Careva’ dintre însoţitori trase un
de sânge închegat, dovedea că por­ foc de armă şi urletul conteni. Peste
cul era greu rănit, dar nu a căzut. puţin se iviră sclipind în noapte Omul de prisos.
O dungă groasă roşie, îndica locul câteva lumini slabe, cari răsăriau Dramă în 5 acte, scrisă de B. LUCA.
pe unde dispăruse. Sunai în ţevea din bordeele risipite prin văi. Oftai
armei şi peste puţin unul dintre uşurat şi inima îmi veni la loc!... Războiul a răscolit din temelii
hăitaşi veni la mine. Am mers în- Ajunşi acum la vale mergeam societatea şi viaţa omenească. O
preună în urma sângelui pe care alături povestind, căci vântul mai lume întreagă s’a prăbuşit cu tot
gerul îl sugea cu nemiluita — dar contenise. Moşul scotoci prin buzuna­ cortejul ei de idei, de gânduri, fapte
deodată ne-am pomenit la gura rele largi ale cojocului după pipă şi sentimente marcate de-un anume
unei prăpăstii adânci. Din urmă ne şi tutun. Tutunul îl găsi, dar pipa echilibru şi în locul ei s’a ivit o
ajunseră Moş Vasile şi ceilalţi. nu era nicăiri.. . . pierise. — „ O f ! lume nouă şi ciudată.
— „L’or mânca la noapte lupii mânca-te-ar pământul de bătrână, Această lume nouă e în formaţie
părinte!“ — spuse unul... Eu ri- că mă făcuşi şi fără de pipă“ — încă, e în prefacere şi fermentaţie.
dica-i nedumerit din umeri. Nu era se tângui moşul năcăjit — apoi Scriitorii însă n’o lasă în pace, nu-i
însă chip de urmărit, mai ales că întorcându-se spre mine : lasă procesul să se petreacă în taină.
umbrele serii ne îucunjurau grăbite... — „Să ştii părinte că hârca aia Ei îi smulg când astăzi, când mâine
Tovarăşul care trase focul dintâi, duce laptele dela vaci !“ — Am o lăture, un gest, un fel de a fi şi
ochi un cerb, dar acesta era de­ încercat să-i alung acestea gânduri, le inveşnicesc în operele lor.
parte şi nu-l putu nimeri. Moş Va­ dar el credea una!... şi p a c e ! . . . Aşa s’a ivit, dela războiu încoace,
sile a avut aceiaşi soarte cu un alt Nesuccesul vânătoarei.... lupii şi o literatură nouă la toate popoarele,
mistreţ. pipa... . toate le atribuia bietei o literatură purtând pecetea sufle­
La reîntoarcerea spre casă, abia babe, care ne eşise dimineaţa cu va­ tească a omului nou, atât ca fond
am părăsit culmea şi prevestirea lui sul gol în cale. Tovarăşii făceau haz cât şi ca inspiraţie şi manieră.
Moş Vasile se înplini. Dinspre apus de năcazul moşului, iar el mormăia In’ literatura noastră românească
începu să bată tare un vânt ascu­ îngândurat clătinându-şi mereu ple­ încă a început o astfel de direcţie.
ţit. Veneam grăbiţi spre vale, căci tele albe. Sumedenii de forme şi subiecte din
satul era departe şi noaptea se Când am întrat în ograda casei lumea nouă şi-au făcut întrarea şi
apropia. parohiale, Burcuş — favoritul meu la noi. Şi cu cât ne depărtăm de
— „Măi Nuţe!“ — zise unul — câne ciobănesc ne primi vesel, lă- vâlvătaia şi de uraganul, care a
„Te-o fi aşteptând nevasta cu oala trând uşor.... germinat subiectele acestei lumi
la foc ca să gătească gliganul....“ După cina caldă care ne-a învio­ nouă, se înmulţesc şi operele cu
— „Ar fi bună şi o oală cu rat pe toţi, am dăruit lui Moş Va­ trăsătura mediului, a vieţii şi a
moare“ — răspunse acesta înţepat sile o pipă pe care o aveam şi eu vremii de după războiu.
— „că m’am sleit de atâta hăituit!“... dela un pretin. Micul dar care nu­ „Omul de prisos“, dramă în 2
Ceilalţi începură să râdă, iar mo­ mi folosia îi pricinui moşului o ne­ acte, lucrarea unui tânăr dramaturg,
şul clătina mereu din cap, mormăind spusă bucurie. Apoi plecară toţi Ia este o operă care într’un fel deo­
ceva neînţeles printre dinţi.... casele lor. sebit, atât ca manieră cât şi ca
Vântul bătea tot mai tare şi în In aceiaşi noapte lupii au mân­ atitudine, a înveşnicit o parte din
curând furtuna se deslănţui. Cren­ cat în legătoare cânele unui tova­ lumea sguduită, din societatea ro­
gile molizilor îngreunate cu neauă răş de vânătoare, iar eu am visat mânească, peste care a trecut cizma
se rupeau trosnind şi văzduhul cu cojocul de blană ! . . . de brută a războiului. Autorul ne
fierbea clocotind. Zăpada purtată de Sabin G. Truţia. duce îutr’o capitală de judeţ din
vânt ne isbea în ochi silindu-ne să vechiul Regat. Suntem în vara anului
îi ţinem închişi şi noaptea ne în­ 1918, după încheerea păcii dela
vălui întunecoasă. Dam busna peste A apărut Bucureşti. Se reîntorc tot mai mulţi
tufele mărunte de brad — rostogo- şi se găseşte de vânzare la vetre dintre cei plecaţi în Mol­
lindu-ne. la administraţia noastră : dova şi demobilizaţi în urma păcii.
— „Ne-am rătăcit!“ — zise unul Două iubiri Andrei, un suflet curat şi cinstit,
— „căci satul trebue să fie la stân­ plecase şi el cu ostile să-şi facă
ga şi noi mergem spre dreapta.“ versuri lirice de datoria. Acasă i-a rămas nevasta,
Dar abia am cotit la stânga,, când R A D U M Ă R G E A N Elena, şi fiica, Lydia. Sub ocupaţiune,
deodată dinspre locul pe unde am PREŢUL 7 Lei FRANCO. la aceste femei se aciuiază un ofiţer
trecut cu puţin înainte — răsună german, care se numeşte Sturm.