Page 11 - 1923-05

10—III. 1923. C O S I N Z E A N A Pag. 83

Doamna: Te’nşeli,' domnule Nae, eu Nae; Aşa?! (Stă pe spini). Doamna; Curios !
am numai un băiat şi acesta e Ionel. Doamna: Specialişti Pau preţuit la Nae: Ei, ce să faci, aşa e gura
Nae: Ionel, da, Ionel, mi-aduca- 25.000 lei. lumii, nu-« poţi pune zăvor. (Se
minte. Astăvară era ca un înge­ Nae: Ai dracului şi specialiştii ăştia. ridică, să plece).
raş şi mi-era drag de el de parcă Adevărate dobitoace. Doamna : Pleci deja?
ar fi fost al meu. (Aparte : Rău Doamna: Fratele meu l-a preţuit. E Nae: Da, sărut mânile — şi sănă­
m’am zăpăcit.) (încurcat, îl apucă profesor la academia de belearte. tate lui, — lui —
năduşelile, îşi face vânt cu palma, Nae: A ! Dacă e profesor n’am zis Doamna: Ionel
căutând un subiect de conver­ nimic. (Schimbă vorba). Dar când Nae: Da. lonei, — şi un salut dlui
saţie. Vede pe părete un taalou) începeţi cu seratele, doamnă ? Pop — a uitasem,, sărut mânile.
Ce tablou frumos. II cunosc. E Doamna: (rece) Nu maî dau serate Doamna: Bună ziua.
de Grigorescu. în iarna asta. După evenimentele Nae: (In antişambră) Al dracului
Doamna: Nu, e o copie după Ma­ întâmplate în familie. ghinion am avut eu astăzi. (Cătră
dona lui Rafael. Nae: (repede) Da, da, ştiu, am auzit. servitoarea care-şi deschide uşa.)
Nae: Da, da. Splendită copie. Face Doama: Cum? Ai auzit deja? Se Sărut mânile Dşoară.
cel puţin cinci mii lei, între fraţi. vorbeşte în oraş ?
Doamna: Noi l’am luat cu zece mii Nae: Nu, nici vorbă. Am auzit eu, - Sebasticin Stanca.
şi încă pe sub mână. aşa, nu ştiu cum.

Cuprinsul capitolelor anterioare: E. D. iat-o aici. Textul de subt ea zice: pumnul meu, purtând la un capet
Malone, un tânăr redactor dela „Daily Ga­ „Aspectul (probabil) în viaţă al ceva urme de cartilage uscate.
zette“ cere mâna D-şoarei Gladyis Hun- — Din trupul cărei fiinţe cunos­
gerton. Aceasta, o fire romantică, îl refuză unui Dinosaur Stegosaurus jurasic.
pentru moment şi ii spune, că nu are să Un picior dinapoi, singur, e de cute poate să fie osul acesta? mă
se mărite decât după un om, care ar fi douăori mai mare decât un om bine- întrebă profesorul.
săvârşit fapte eroice* un Stanley, un Richard făcut“. Ei bine, ce zici la aceasta? L’am cercetat cu deamănuntul, şi
Burdon. Dacă vreodată Malone, va avea Îmi trecu cartea deschisă. M’a încercam să-mi revoc bietele cunoş­
nimbul unui om al faptelor mari... Redac­
torul cere încă in seara acelei zile şefu­ izbit desenul pe care îl vedeam tinţe, de şcolar, de mult uitate.
lui său d-nul Mc. Ardle să-i dee o însăr­ acolo. Intre imaginea reconstruită a — Ar putea fi clavicula unui om
cinare primejdioasă. Mc. Ardle îi propune acestui animal din o lume demult uriaş — răspunsei.
să iee un interview zo logului Prof. Chal- moartă şi schiţa artistului ne­ Interlocutorul meu îşi mişcă mâna,
lengler,. cel mai brutal om din Londra şi
care a mai spart capul câtorva ziarişti, cunoscut, fără îndoială era o ase­ într’un semn de dispreţ.;
cari au Încercat să-i ceară lămuriri asupra mănare mare. — Clavicula omului e strâmbă.
unei misterioase călătorii a lui din Ame­ t— Da, e o asemănare remarca­ Osul acesta e drept. Vezi aci o sco­
rica de sud. Malone îi cere în scris aceasta bilă, zisei. bitură în el, care dovedeşte, că tie-
întrevedere. întorşi în camera de studiu a
profesorului, acesta ii povesteşte lui Malone — Şi totuşi nu admiţi D-ta că cea prin el un tendon puternic,
schiţa aventurilor lui celebre din America am în’mână o probă definitivă? ceeace deasemenea esclude ipoteza
de sud: Pe când se întorcea din o expe­ Dar mă gândesc, că poate să claviculei.
diţie ştiinţifică, in un sat de indigeni de fie o simplă coincidenţă, sau doară — In cazul acesta, trebue să măr­
lângă Amazon a găsit cadavrul unui alb,
un pictor american: Maple White, mort artistul american o fi văzut cândva turisesc, că nu ştiu ce o fi.
fără îndoială în urma trudelor prin care o asemenea imagine, care i-a rămas — Nu trebue să-ţi fie greu să-ţi
a trecut. Asupra acestuia a găsit o carte în amintire. Te poţi gândi, să îi recunoşti ignoranţa, mai ales, că sunt
de schiţe, care i-a arătat-o şi Iui Malone: pe deplin convins, că întregul stat-
schiţe după animale fantastice. Malone revie omului, în frigurile delirului...
crede că desenele sunt rodul frigurlor sau — Foarte bine! zise profesorul major ştiinţific din South Kensington
a unei imagini bolnave. Profesorul îi dă cu un ton iertător. Să părăsim pen­ ar fi neputincios să-i spue pe nume.
din biblioteca lui o carte. tru moment aceasta dovadă. Te-aş Scoase din un sertar un oşcior
CAPITOLUL III. (Urmare } ruga să examinezi bucata aceasta de mărimea unui bob de fasole,
.
— Aceasta este o escelentă mo­ de os. — îmi dete osul, pe care Fa apoi urmă: In baza cunoştinţelor
nografie scrisă de valorosul meu fost amintit între efectele găsite mele eu judec, că osul acesta ome­
prieten, Ray Lankester! zise. Cuprinde asupra artistului american. Era lung nesc este analogul celui pe care îl
o ilustraţie, care te va interesa. Da, de şase şchioape, şi mai gros decât ai D-ta acum în mână. Asemănarea