Page 12 - 1923-05

Pag 84 i i — C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - - ------------------------*— 10—111. 1923.

aceasta te va face, să ai oarecare bucată îţi poruncea într’adevăr aten­ Şi acum dacă vrei, priveşte vârful
idee despre mărimea creaturei, care ţie şi respect. acestui ţanc de stâncă. Observi ceva
Pa purtat în trupul ei. După cartila- — Dupăce am învins rezistenţa pe el?
gina care mai atârnă de un capăt indigenilor — care mergea atât de — Un arbore gigantic.
al lui, vei putea constata, că nu e o departe, încât, de groază, nu voiau — Iar pe arbore?
fosilă, ci un os, care nu de mult nici barem să vorbească despre — O pasere mare.
era încă viu. Ce zici? acest subiect —, şi după lungi ca- Îmi întinse o lupă.
— Poate un elefant... pacitări, punându-le în vedere da­ — Da, zisei, privind prin aceasta,
ruri, şi — nu neg — aplicând şi pe arbore stă o pasere mare. Pare
Suspină dureros, ca şi când ar fi
suferit chinuri. oarecare forţă brachială, am reuşit să aibă un cioc considerabil. Aş
să-mi găsesc doi călăuzi. După o putea zice, că e un pelican.
— Opreşte-te! Opreşte-te, şi nu serie de aventuri, pe care nu le — Nu te-aş putea felicita de age­
mai vorbi despre elefanţi în America mai povestesc, şi dupăce am par­ rimea ochilor D-tale, zise profesorul.
de sud! Chiar şi în zilele aceste, a curs o distanţă, pe care nu vreau Nu este un pelican, şi peste tot nu
şcolilor noastre e ceva...
să o precizez, am ajuns, într’o di­ e o pasere. Poafe te va interesa să
— Bine, îl întrerupsei, poate oare­ recţie, pe care o retac, la un ţinut, ştii că am reuşit să împuşc speci­
care alt animal mare din America care nu a mai fost descris de ni­ menul pe care îl vezi în fotografie.
de sud... un tapir, de pildă... menea şi care nu a mai fost călcat Era singura dovadă absolută a es­
— Trebue să admiţi, tinere, că de om civilizat, în afară de nenoro­ perienţelor mele, pe care am fost
îmi pricep meseria. Şi iată ce îţi citul meu predecesor. Te rog pri­ în stare să o aduc acasă.
spun eu: Nu e nici osul unui tapir, veşte aici. — Şi aveţi acest specimen aici,
şi nici a unui alt animal cunoscut Mi-a întins o fotografie, de mări­ întrebai grăbit, bucuros, că în fine
de zoologie. El aparţine unei crea­ mea unei jumătăţi de place. aş putea avea o dovadă materială.
turi foarte mari, foarte puternice, şi — Defectuozitatea acestei foto­ ’ — L-am avut. Mi s’a pierdut însă
după toate semnele, foarte fioroase, grafii este a se mulţumi faptului, şi el cu atâtea lucruri de valoare,
care există şi azi pe suprafaţa pă­ zise, că coborând râul, curentul ni-a tot cu ocazia accidentului, pe care
mântului, dar care până acum nu răsturnat luntrea, şi mi s’a spart şi ţi l-am amintit, împreună şi cu pla­
a ajuns la cunoştinţa lumei ştiinţi­ caseta în care îmi păstram clişeele cele fotografice. Pe când dispărea
fice. Nici acum nu eşti încredinţat? încă nedevelopate. Aproape toate în vârtejul apelor, m’am aruncat
— Sunt, la tot cazul, foarte in­ placele mi s’au stricat, mi s’au pier­ după el, şi tot ce am putut mântui
trigat... dut. Aceasta e una din cele puţine, era o parte a unei aripi. Am fost
— In cazul acesta mai putem avea pe care le-am putut mântui, aşa scos fără simţiri din vâltoare, dar
oarecare nădejde. Constat, că undeva ciuntite cel puţin. D-ta vei avea mântuisem cel puţin o mizerabilă
în fundul creerului D-tale stă as­ amabilitatea să’ primeşti de bună parte din superbul meu specimen.
cunsă o scântee de inteligenţă; să aceasta esplicare a unor lipsuri şi Iată, ţi-o arăt.
sondăm răbdători după ea. Şi acum anormalităţi, pe care le prezintă fo­ Scoase din sertar un lucru, care
să lăsăm în pace pe americanul tografia. In legătură cu aceste foto­ mi se părea, că este ultima articu­
meu mort, şi să urmez cu povesti­ grafii, s’a vorbit despre falsificare. laţie a aripei unui mare liliac. Era
rea esperienţelor mele. Vei înţelege Nu sunt în situaţia să discut asupra un os strâmb, cel puţin de două
uşor, că nu puteam părăsi ţinutul acestei calomnii. picioare de lung, de care atârna un
Amazonului, fără să lămuresc cât de Fotografia, era, de sigur, foarte văl membranos.
cât noua chestiune, care s’a pus aşa decolorată. Un critic răutăcios, ar fi — Un liliac monstruos, încercai să
de pe neaşteptate. Aveam unele in- putut uşor da esplicaţii rele imagi- ghicesc.
dicaţiuni asupra direcţiei de unde a nei acesteia umbroase. Se vedea un — Nici poveste, zise sever pro­
venit călătorul acum mort. Şi m’ar peisagiu trist, nelămurit, dar des­ fesorul. Trăind într’o atmosferă edu­
fi putut călăuzi şi tradiţiile indige­ cifrând detaliile, am putut stabili, cată şi ştiinţifică, nu mi-aş fi putut
nilor, dupăce am găsit că triburile că reprezenta o linie de stânci lungă închipui nici când, că lumei îi sunt
riverane povesteau despre existenţa şi ameţitor de înaltă, având exact atât de puţin cunoscute cele mai
unei ţări stranii. Ai auzit, nu e aşa, aspectul unui imens cataract, văzut elementare principii ale zoologiei.
despre Curupuri? dela distanţă, iar în faţă un teren Pe semne nici D-ta nu cunoşti fap­
— Nici când. inclinat, îmbrăcat în păduri. tul elementar, aparţinând anatomiei
— Curupuri e duhul pădurilor, o — Eu cred, că este ţinutul, fixat comparative, că aripa unei paseri,
fiinţă grozavă, o fiinţă rea, o fiinţă, şi în schiţa colorată, zisei. de fapt e un braţ, pe când aripa
pe care trebue să o încunjuri. Ni­ — Este ţinutul acela, răspunse liliacului e formată de trei degete
menea nu îţi poate descrie înfăţi­ profesorul. Am găsit chiar urmele prelungite, împreunate între ele cu
şarea şi natura ei, dar numele Cu­ adăpostului celui ce mi-a premers. membrane. Iar în cazul de faţă, osul
rupuri e un cuvânt de groază dea- Acum priveşte astlaltă fotografie. acesta, nu încape îndoiala, că nu e
lungul Amazonului. Şi toate triburile Era un chip mai apropiat aceleiaşi un braţ, — şi constatând uşor şi
indică în aceeaşi direcţiune locul scene, o puteam constata, deşi ima­ D-ta, că avem a face cu o singură
unde trăieşte acest Curupuri. Era ginea era foarte stricată. Puteam membrană, atârnată, de un singur
direcţia din cătrău a venit şi Ame­ distinge precis, ţancul dc piatră os, vei putea înţelege că nu poate
ricanul. Acolo era fără îndoială un singuratec, încoronat de arbore, care fi nici aripa unui liliac. Ei, şi dacă
ceva îngrozitor. Şi era de datoria se înălţa desprins de massivul nu e nici pasere, nici liliac, ce
mea să găsesc, ce e acest ceva. stâncilor. poate să fie?
— Şi ce aţi făcut? îmi trecuse — Nu mă mai îndoesc, zisei. Modestul meu magazin de cunoş­
cheful de a-1 lua, în gând, peste — Bine, atunci, totuşi am ajuns tinţe era epuizat.
picior. Omul acesta, tăiat dintr-o oarecare rezultat. Progresăm, aşa-e? — Nu ştiu, — mărturisii.