Page 11 - 1923-06
P. 11
CAPITOLUL V. — De ce? tru e plin de şmecherii, ca o cuşcă
„întrebare!“ — Fiindcă nu e un mincinos! de moimiţe din grădina zoologică.
După loviturile fizice, pe care le- — Ce fel? ţipă Mc Ardle. Doar nu Toată povestirea e o minciună în
am suferit cu prilegiul primei mele vrei să spui, că îi crezi absurdită cornorată.
intrevederi cu profesorul Challen ţile lui despre mamuţi şi mastodoni — Dar artistul american?
ger, şi după cele intelectuale pri şi şerpi de mare? — Nu a existat nicicând.
mite după reintrarea mea în casa — Nu am auzit vorbind despre — l-am văzut caetul de schiţe.
lui — mă găseam din nou în En- asemenea lucruri. Şi nici nu cred, — Caetul de schiţe alui Challen
more Park: un ziarist cam demora- că a vorbit vre-odată aşaceva. Dar ger!
ralizat. In capul meu — încă să sunt încredinţat că a descoperit un — Dta crezi, că el a desenat a-
getat de dureri — se perinda gân lucru mare, nou. nimalul acela?
dul, că în povestirea acestui om — Atunci, pentru numele lui Dum — Cine altul să-l fi desenat?
trebue să fie purul adevăr şi că a-* nezeu, scrie-ţi raportul! — Ei, şi fotografiile?
cest adevăr va avea urmări in — L-aş scrie atât de bucuros, — In fotografii nu era nimic.
calculabile în lumea ştiinţelor, — dar toate, câte mi le-a spus mi ie-a Chiar Dta spuneai, că nu ai văzut
şi se ţinea îndărătnică convingerea, spus confidenţial şi m’a oprit să le decât o pasere.
că, dacă aş obţine îngăduinţa pro scriu. — Un pterodactil.
fesorului, aş putea da Gazetei un ar . l-am recapitulat în câteva propo — Aceasta e ce spune el. El ţi-a
ticol formidabil. La capătul şoselei ziţii istorisirea profesorului. băgat în cap pterodactilul.
aştepta un taxametru. Am sărit în — lată cum stă chestiunea. i oasele?
el şi am plecat spre redacţie. Mc Ardle, Mc Ardle mă privi foarte neîncre rimul a fost scos dintr’un
ca de obicei, era Ia postul lui. zător. zdravăn bou din Irlanda. Pe al doi
— Ei! zise nerăbdător, cum ţi-a — Bine, Dle Malone — zise lea l-a amenajat pentru ocazia a-
mers? Mi se pare, tinere, că te în în sfârşit — dar cel puţin ceva des ceasta. Dacă eşti isteţ şi îţi pricepi
torci din războiu. Nu trebue să-mi pre conferinţa din asta seară; şi a- meseria poţi să falsifici un os tot
mai spui, că te-a atacat. supra acesteia nu poţi fi oprit să atât de uşor, după cum poţi să fal
— La început am avut cu el o scrii. Nu aud, să se mai ocupe de sifici şi o fotografie.
mică divirgenţă de păreri... ea careva ziar, dupăce asupra con Am ’început să am un sentiment
— Ce fel de om! Ce aţi făcut? ferinţelor lui Waldron s’au mai scris prost. Poate, că totuşi m’am prea
— Pe urmă a devenit mai rezo rapoarte cel puţin de zece ori până grăbit cu judecata mea. De-odată
nabil şi am stat binişor de vorbă. acum, şi nici o redacţie nu ştie, că mi-a venit un gând norocos.
Dar nu am putut obţine nimic; nimic, are să vorbească şi Challenger. Vom — Vrei să vii şi Dta la confe
ce ar putea fi publicat. da o lovitură, dacă vom fi norocoşi, rinţă? îl întrebai.
— Mi se pare că nu ai dreptate. Dta şi aşa te duci acolo, de aceia — Genialul Challenger nu e o
Dupăcum văd, ai obţinut dela el un te rog să ne faci un raport amă persoană populară, zise. O seamă
ochiu învineţit — şi aceasta poate nunţit. Am să-i ţin loc în gazetă, de oameni au de a se răfui cu el.
fi publicat. Nu mai putem tolera, până la miezul nopţii. Am putea zice, că e unul din oa
Die Malone, acest regim de teroare. Ziua aceasta mi-a fost cam zbu menii cei mai urgisiţi din întreagă
Trebue să-i băgăm odată minţile în ciumată, obositoare, şi de aceia am Londra. Dacă vor începe studenţii
cap. Am să-i trag în numărul de mers curând la masa, pe care am de medicină, nu va mai lua sfârşit
mâine un entrefilet, de să-i iase bă luat-o la Savage Club, în societa scandalul. Nu am nici o poftă să
şici. Să-mi dai numai materialul tea lui Tarp Henry, căruia i-au po merg într’o grădină zoologică.
necesar, şi mă angajez să-l a- vestit pe scurt aventura mea. M-a — Ai putea cel puţin să-i asculţi
şez pe acest selbatec la locul lui, ascultat, pe faţa Iui uscată cu un dovezile, înainte de a-l'judeca.
pentru totdeauna. „Profesorul Münch zâmbet sceptic, şi izbucni în hohot, — Poate că s’ar cuveni să fac
hausen“ — ce crezi ar ieşi bine ca când i-am mărturisit, că profesorul aşa... Ei bine... Pentru deseară sunt
titlu? „Sir John Mandeville redivi- a reuşit să mă convingă pe deplin. al Dtale!
vus“ — „Cagliostro“ — toţi şarla — Dragă copile, nu se întâmplă • Când am ajuns Ia sala de con
tanii şi impostorii mari ai istoriei. lucrurile în viaţă în felul acesta. ferinţă, am găsit un public cu mult
Am să arăt eu ce extraordinar min Oamenii nu fac descoperiri atât de mai mare decât ne aşteptam. Un
cinos e omul acesta! importante — pierzându-şi apoi do şir de automobile electrice îşi go
— Eu nu aş face-o aceasta, Dom vezile. Lucrurile aceste să le lăsăm leau povara de profesori cu bărbile
nule! în grija noveliştilor. Prietenul nos albe, pe când râul întunecos de pie-
