Page 12 - 1923-06

C O S I N Z E A N A 25—IV. 1923

toni, care se îngrămădea prin poarta cum ar fi făcut un omblajirr încun- Au răsărit oare din elementele anor­
boltită, dovedea, că asistenţa va fi jurat de o droae de copii ştrengari. ganice ale pământului care să răcea?
şi populară şi ştiinţifică. De fapt, Şe aşeză încet, răsuflă adânc, îşi Foarte probabil. Au venit oare ei
îndată ce ne-atn luat locurile, am mângăe.cu mâna barba şi privi cu de dinafară transportaţi de vre-un
băgat de seamă, că . pe galerii şi în ochii întredeschişi, prin sprâncenele meteor? Cu greu s’ar putea crede.
fundul salei domnea un spirit tinc^- stufoase* mulţimea din sală. încă nu In definitiv şi cel mai cuminte om
resc, copilăresc chiar. Privind îndă­ se mulcomi viforul din sală, când puţine ar putea spune despre acest
răt, am putut recunoaşte o mulţime păşiră în faţa lumei Profesorul Ro­ subiect. Nu putem, sau' nu am re­
de studenţi,cu .tipul cunoscut al nald Murray, prezidentul şi Dl Wal­ uşit până acum să producem în la­
mediciniştilor. Pe semne fiecare spi­ dron, conferenţiarul — şi se începu borator viaţă organică, din materii
tal şi-a trimis contingentul. Ţinuta programul. anorganice. Abizul între moarte şi
de acum a asistenţei era veselă, cam Profesorul Murray mă va ierta, viată e atât de larg, încât chimia
ironică, poate. Studenţii cântau crâm- dacă îi voi spune câ are şi el pă­ încă nu a putut zidi podul de tre­
pee de ^rii populare, cu un entu­ catul celor mai mulţi englezi : că cere. Dar atunci era o chimie mai
ziasm, care părea un curios prelu­ vorbeşte atât de încet, încât nu-l înaltă şi mai perfectă: a Naturei,
diu pentru o conferinţă ştiinţifică, aude nimenea. E una din tainele care lucrând cu infinite puteri în
şi delà un loc la altul zburau glume vieţei moderne, de ce oare unii oa­ cursul unor vaste epoce, putea pro­
usturătoare, care promiteau o sară meni, care au să spună ceva, ce duce rezultate, pe care noi nu le
amuzantă pentru unii, oricât de ne­ cred, că e vrednic să fie auzit, nu putem atinge. Trebue să ne mulţu­
plăcute erau ele pentru cei către învaţă să vorbească aşa, ca de fapt mim cu aceasta constatare.
care se îndreptau, să fie auzit. Felul lor de a vorbi e Şi aci a ajuns conferenţiarul la
Aşa, în clipa, când bătrânul Doc­ tot atât de rezonabil, ca şi când răspântia mare a vieţii animalice,
tor Meldrum a apărut pe platformă, ai vrea să conduci dele izvor la începând de jos, cu mofuştele şi
pe cap cu clacul lui cu margini în un rezervoar un lichid preţios prin ffâgedele Cfeatufi de ttlafe, apoi
semicerc, cunoscut de toată iutftea, o ţeavă astupată care înSâ ar fi atât treaptă de treaptă trecând peste
a izbucnit, deodată, din toate păr­ de Uşor de desfundat. Profesorul reptile şi peşti, până îii urmă ant
ţile cântecul de bulevard: „De titt- Murray a făcut căte/e coilîutiicâri âjuris ia ini şoareC-kengiifit, o cfea»
de-ţi cumpăraşi burlanul?“, aşa că cravatei sale şi canei de apă de pe tură, care năştea pui vii şi eră
bătrânul se descoperi grăbit, şi îşi masă din faţă, trăgând cu ochiul strămoşul tuturor mamiferelor, şi îrl
ascunse pălăria subt scaun. Iar Când către felinarul din dreapta lui. Apoi Urrriâre Şi strămoşul tilturoţ* ¿elof
podagrosul Profesor Wadiey şchio­ se aşeză la locul IUî>. iar dl Wald­ din sală („Na ! nu !“, strigă din
păta înspre fotoliul lui, porniră din ron, vestitul conferenţiar popular se rândurile din fundul sale, un stu­
toate părţile salei întrebări pline de ridică în mijlocul unui general ro­ dent necredincios.) Waldron ri­
compătimire, asupra stării dureroa­ pot de aplauze. Era un om cu o postă, că dacă tinerul cu cravata
selor lui degete delà picioare, cea înfăţişare severă, slăbănog, cu o roşie, câre a strigat „Nu, riu!“, şi
ce îi pricinui o adâncă indignare. voce supărătoare şi un fel de a fi care verosimil crede, că a fost clocit
Cea mai puternică demonstraţie s’a agresiv, însă avea darul să-şi ştie din un ou de găină, i-ar face plă*
produs însă în momentul, când şi-a asimila gândurile altor oameni’ şi c£feâ sâ-î caute după conferinţă,
făcut apariţia noua mea cunoştinţă să şi le treacă pe álé lui într’u’n ar fi ioane vesel şă vadă o ase­
Profesorul Challenger, trecând’să-şi fel, care era la înţelesul publicului menea curiozitate. (Râsete.) Cu greu
ia locul în capătul şirului din faţă, laic, şi avea calitatea să fie amu­ putem crede însă, că acest proces
de pe platformă. Când a apărut zant şi când expunea’ cele mai de veacuri al materiei sâ-şi aibă
barba lui neagră, a izbucnit un aşa abstracte lucruri, în aşa fel, că de culmea în crearea acelui domn, ââ
tumult de salutări, încât am început pildă chestia echinocţiului sau for­ privim în acest domn tipul final -—
să cred, că temerile lui Tarp Henry marea vertebratelor în felul lui de rezultatul final al desvoltărei! Crede,
aveau să se împlinească, şi că asis­ a’l prezenta, devenea un obiect cu că nu va atinge susceptilitatea
tenţa nu a fost tentată numai de totul amuzant. acestui domn cu cravată roşie, dacă
conferinţa care avea să se ţină, ci A desfăşurat în faţa noastră o va susţine, că, oricâte calităţi ar
fiindcă s’o fi auzit, că vestitul pro­ perspectivă îndepărtată’a creaţiunei, avea în viaţa particulară acest domn,
fesor va avea şi el parte în pro­ dupecum e esplicată de ştiinţă, îm­ nu ar fi justificat îndelungatul pro­
gram.
brăcând obiectul într’un linibagiu ces al universului, dacă s’ar opri
Intre spectatorii bine îmbrăcaţi din clar, pe alocurea chiar poetic. Ne-a la acest produs. Evoluţia nu e o
primele şire încă au izbucnit câ­ povestit despre globul pământului, forţă stinsă, ci una care lucrează
ţiva inşi în râs, dovedind, că de­ pe când era încă o masă imensă şi azi, şi va produce încă rezultate
monstraţia studenţilor aflase simpa­ de gazuri incandescente, rătăcind si mai mari.
>
tii şi între ei. Primirea profesorului prin neant. Apoi ne-a descris pro­ — Va urma. —
de fapt a fost o izbucnire sălbatecă cesul de solidificare, răcirea, cont-
de vuete asemănătoare urletelor din racţiunea scoarţei, care a produs
menagerie, în clipa, când se aud munţii, vaporii din care au născut
paşii servitorului care aduce stâr­ mările, zidirea înceată a scenei, pe
vul. Era şi un oarecare ton duş­ care urma să se joace inexplicabila
mănos în această demonstraţie, dar dramă a vieţii. Asupra originelor
mi se părea mai curând că avea primei scântei de viaţă a rămas
caracterul batjocurei — mai curând discret, vag. El credea, că germenii
era primirea unui om care îi amuza vieţii abea au putut supravieţui
şi îi interesa, deeât a unuia ţ>e care focul iniţial. In urmare ei au tre­
îl urau. Challenger zimbi iertător, buit să îşi facă apariţia mai târziu.