Page 13 - 1923-06

25—IV. 1023 C 0 S I N 2 E A N A - Pag. 101

Din negura vremii Emil D. B. Vasiliu: „Situaţia de­
mografică a României“
Cartea dlui Vasiliu este un pu­
Din negura vremii apare ca 'n vis ternic ecou al frământărilor zilelor
Şi fuge de-a nopţii ’ngropare noastre, sinistru şi ameninţător,
O stea ’ndepărtată acolo ’n abis. menit să ne trezească dintr’o ne­
Cu inimă caldă şi suflet deschis păsare vinovată şi să ne deschidă
Porneşte pe vechea cărare. larg ochii asupra vieţii acestui stat,
pe care Fam creat totuş noi, „cei
E lung şi e veşnic al razelor drum de-o limbă şi de-o lege.“ Bazat,
In noaptea tăcută, pustie. pe cifre, care nu mint şi care în
In valul vieţii de ceaţă şi fum muţenia lor grăesc mai puternic de­
Apare mai blândă, mai sfântă acum cât orice stil bonibostic, dl Vasiliu
A clipelor mele făclie. par’că zice: lată, asta ni-i ţara, a-
cestea ni-s oraşele, ăsta-i poporul
La geam se opreşte ca gândul uşor românesc, aceştia sunt streinii! Ve­
Şi-şi lapădă toată mărirea, deţi primejdia, vedeţi proporţia: şi
Dar numai pe-o clipă şi iară e ’n zbof, cunoaşteţi-vă prezentul şi ghi’ciţi-vâ
Că drumul ei n’are văpaia de dor, viitorul.
Ce naşte şi-aprinde iubirea. Cine se interesează de toate a-
ceste probleme — şi oare care
Şi ’n câte seri triste ca visul perdut bun Român nu se interesează? —
Plângând i-am cerut ajutoare, acela simte o adevărată bucurie
Să fie nădejdilor mele un scut. cetind admirabila carte a dlui Vasiliu,
Dar n’a avut milă de-o mână de lut pe care o recomandăm tuturor ce­
Pribeagă şi-aşa trecătoare. titorilor noştri. Se poate comanda
la autor, în Cluj, str. Băii Nr. 6.
Un vis, o poveste, un cântec uitat.
O clipă trecutul îmi pare ... Liviu Rebreau: Pădurea spân­
Dormi suflete blânde atât de ’ncercat. zuraţilor
Te ’ngroapă iar vremea, că ţie ţi-e dat Dl Liviu Rebreanu, trecând la
Să dormi sub tăcuta uitare. roman dela nuvela realistă, pe
Ioan Berghia care a cultivat-o şi exploatat-o cu
destul succes, a făcut un pas firesc
în evoluţia unui scriitor şi de aceea
apariţia romanului Ion n’a surprins
Ceea-ce ne dă volumul acesta pe nici unul dintre cetitorii regulaţi
nou din „Dacoromania“ este, în ai literaturii noastre. Surprinderea
adevăr, cel mai preţios document a venit numai atunci, când Academia
al însemnătăţii, pe care o are pentru Română a decernut acestei cărţi
noi „Muzeul’ limbii române“ din marele premiu „Năsturel“, căci în
Cluj şi dovada cea mai aleasă de clipa aceasta romanul a fost pus
hărnicia şi destoinicia profesorilor în cumpănă cu alte lucrări româ­
grupaţi în jurul lui. neşti distinse cu acelaş premiu
mare şi având astfel o bază de
Căpitan A. Locusteanu: comparaţie, Ion s’a înfăţişat deodată
„Subt aripa morţii“ plăpând ’ şi firav, ca multe, foarte
„Însemnările fugare din războiul multe alte cărţi apărute în cursul
de întregire“ ale dlui Locusteanu unui an în literatura noastră. „Cel
Buletinul Muzeului limbei sunt preţioase pagini de contribuţie mai bun roman românesc“ este un
române la cunoaşterea marelui război, care roman mijlociu, cu caractere for­
Subt conducerea dlui Sextil Puş- ne-a cerut atâtea jertfe, pentruca să ţate şi brutale şi adesea cu un stil
cariu a apărut al doilea buletin al ne poată da ceea ce a dorit cu mai ’mult, decât inestetic. Acest
„Muzeului limbei române“ din Cluj. atâta ardoare sufletul românesc de lucru i s’a mai spus dlui Liviu Re­
pe anul 1921—1922. Cele aproape pretutindeni. Ele sunt scrise de breanu încă la apariţia întâiului
1000 de pagini cuprind în rându­ preferinţă vioi şi concis dupăcum i său roman şi dacă rezumăm acum
rile lor mărunte munca neobosită se potriveşte ostaşului, dar pe ici- şi noi aceste contări, o facem numai
şi migăloasă a atâtor elemente pre­ colea se aşterne cu toate acestea pentru a accentua, că dl Liviu Re­
ţioase dela Universitatea din Cluj aerul plin de mireazmă şi de sub­ breanu nu are noroc cu romanele
şi de prin alte locuri, care, — în tilitate al scriitorului, care subt pu­ sale. „Pădurea spânzuraţilor“, este
vreme ce alţii nu fac nimic sau nu­ terea unei inspiraţii sincere reuşeşte Ia rândul lui un roman tot atât de
mai politică, — muncesc totuş cu să creeze pagini admirabile, cum anemic, ca şi fon. Exagerări nefi­
zor pentru a desgropa din hârtii puţine se citesc în literatura noastră reşti, o acţiune colţuroasă, care nu
vechi şi pentru a smulge din viaţa, de războiu. Felicităm pe colabora­ cunoaşte adesea nici o înlănţuire
care se schimbă, tainele şi particu­ torul nostru pentru însemnările pe armonică şi multă filosof ie banală,
larităţile limbii, pe care ne-o cu­ care ni-le dă şi am regreta, dacă ar de cafenea, — asta-i tot ce ne îmbie
noaştem aşa de puţin! părăsi condeiul. „Pădurea spânzuraţilor“.