Page 12 - 1923-07

Pag 116 - - - - C O S 1N Z E A N A - - - - - - - - ----------------------------- 10—IV. 1923.
’ c .v*. V-.*..- • \ .«’.‘.W ' 1 * *■
urma incidentalor care au turburat-o. punct dl Waldron rosti ceva în neral: „Coboara, coboară, iubito!*,
Lanţul argumentărilor a fost între­ urechea prezidentului, care se ridică* ceeace a zădărnicit câteva minute
rupt brutal, şi ascultătorii nu mai pe jumătate şi fcice ceva, foarte se­ cpntinuarea programului, în vremece
aveau răbdare şi aşteptau noui in­ ver, către cana cu apă de pe masă). prezidentul, în picioare, şi mişcân-
cidente. Waldron se aşeză la locul Dar să fie destul despre acest lucru! du-şi amândouă braţele, ;părea că
lui, şi după o ţârâitură inaudibilă (Aplauze unanime şi îndelung re­ „.dirigează orchestra. Profesorul, cu
din partea prezidentului, se ridică petate.) Să trecem la un subiect faţa îmbujorată, cu nările agitate, şi
profesorul Callenger şi înaintă spre de mai mare interes. Care a fost în cu barba scălceată era ca o adevă­
centrul platformei. In interesul zia­ special punctul, în care eu — un rată figură de sălbatec înfuriat).
rului, pe care îl servesc, redau cercetător independent — am fost ne­ Toţi descoperitorii mari au fost în-
vorbă de vorbă cele ce le-a spus. voit să trag la îndoială exactitatea timpinaţi cu aceaşi îndoială şi ne­
conferenţiarului nostru? E chestia credinţă— lucru-caracteristic pen­
— Damelor şi domnilor, începu
în mijlocul deselor întreruperi din existenţei pe pământ până în zilele tru generaţiile de nebuni. Când i
fundul salei. Vă rog să mă iertaţi noastre a unor anume specii de se prezintă Iqcruri mari, vă lipseşte
că în alocuţiunea mea am uitat animale. intuiţia şi imaginaţia, ere v’ar ajuta
fără voe o însemnată parte a dvoa- Nu vă vorbesc despre acest su­ să le puteţi înţelege. Atâta ştiţi, să
stre, de aceia încep de nou: Doa­ biect ca un amator, sau un confe­ aruncaţi cu noroi asupra oamenilor,
mnelor, domnilor şi copii! (tumult renţiar popular, ci vă vorbesc, ca care şi-au pus în joc viaţa ca să
în cursul căruia, profesorul rămase unul a cărui conştiinţă ştiinţifică îl deschidă ştiinţelor noui terenuri. Voi
cu o mână în aier, aprobând sim­ sileşte să rămâe pururea alăturea persecutaţi profeţii! Galileo, Darwin
patie din capul lui enorm, părând de faptele adevărate, — atunci când şi eu.... (Aplauze îndelungate şi com­
că împarte mulţimei o binecuvân­ vă asigur, că dl Waldron e în o plectă întrerupere a vorbirei).
tare archierească). Am fost încre­ mare greşală dacă crede, că, dupăce Toate aceste le transcriu după
dinţat să vă prezint o propunere Dsa nu a avut prilejul să vadă un notele mele, luate în grabă, într’un
de mulţumită către dl Waldron pen­ animal aşanumit preistoric, aceste moment, care nu-mi permitea să ob­
tru cuvântarea foarte pitorească şi animale nici nu există. Ele sunt de serv cu deamănuntul toate elemen­
plină de imaginaţie, pe care "am fapt strămoşii noştrii, dupăcum a tele haosului Îa care s’a redus în­
auzit-o mai înainte. In această cu­ spus dl Waldron. dar ele sunt, dacă treaga adunare. Zgomotul a devenit
vântare au fost- unele puncte pe mă pot exprima aşa, strămoşii noştri atât de mare şi ameninţător, încât
care nu Ie pot aproba, şi era de contemporani, care şi azi pot fi gă­ câteva doamne au găsit, indicat să
datoria mea să le arăt pe aceste, siţi cu nealteratele lor caracteristice bată într’o grabnică retragere. Domni
atunci când ele v’au fost prezentate. hidoase şi formidabile — în cazul, gravi şi respectabili păreau că sunt
Dar cu toate aceste dl Waldron şi-a dacă ai energia şi curajul să-i cauţi şi ei cuprinşi de duhul războinic,
îndeplinit chemarea bine, conside­ în locaşurile lor. Creaturile, despre care a pus stăpânire asupra studen­
rând că obiectul lui a fost să ne care s’a presupus să fie jurasice, ţilor, şr am văzut oameni cu bărbi
dee o povestire simplă şi intere­ monştrii, care ar fi în stare să zdro­ albe ridicându-se şi ameninţând cu
santă a celor ce crede dsa, că se bească şi să mănânce pe cele mai pumnii pe temerarul profesor. în­
chiamă istoria planetului nostru. mari manufere ale noastre, — există tregul public, numeros, se frământa
Conferenţiarii populari în genere şi azi. (Strigăte de „Prostii“* „Do­ şi vocifera ca o oală în clocot. Pro­
sunt uşor de urmat în povestirea vedeşte!“ „De unde ştii?“, „Între­ fesorul înaintă un pas, şi îşi ridică
lor, însă dl Waldron (şi aici se bare !“) Mă întrebaţi,’ că de unde amândouă braţele. Era în omul
pleacă înspre conferenţiar) mă va ştiu? Ştiu fiindcă le-am cercetat tă­ acesta ceva atât de puternic şi au­
ierta dacă spun, că aceşti confe­ râmurile lor. Ştiu, fiindcă am văzut toritar, încât rând pe rând au amu­
renţiari în mod inevitabil sunt şi unele specimene. (Aplauze, zgomot, ţit aplauzele şi protestările în faţa
superficiali şi înşelători, dupăce şi o voce: Mincinosule !“) Sunt eu gestului său poruncitor şi a ochilor
sunt nevoiţi să se degradeze la un mincinos? (Aprobări generale şi săi severi. Se părea că vrea să
mica înălţime a cunoştinţelor unui zgomotoase.) Am auzit bine, că mi-a spună un lucru hotărâtor. Lumea
auditor ignorant. (Aplauze ironice). zis cineva mincinos? Rog persoana, s’a mulcomit, ca să-l audă.
Conferenţiarii populari sunt după care m’a numit mincinos să sa ri­ — Nu mai vreau să încerc să
firea lor parasitari. (Gest supărat dice, să-l cunosc şi eu. (O voce: vă conving, zise. Nu se plăteşte.
de protest din partea dlui Waldron.) „Aici e Domnule!“ şi din mijlocul Adevărul rămâne pururea adevăr,
Ei exploatează în favorul reputaţiei studenţilor a fost ridicată peste ca­ şi nu poate fi alterat de protestările
lor, munca săvârşită de fraţii lor petele lor o persoană inofensivă, cu unui număr oarecare de tineri ne­
harnici şi necunoscuţi. Cel mai mic ochelari pe nas, care se zbătea să bunatici — şi de cele — trebue să o
fapt nou obţinut în laborator, o scape din mânile farsorilor.) Dta ai adaug, cred — ale seniorilor, totatât
cărămidă nouă zidită în templul îndrăznit să mă numeşti mincinos? de nebunatici. Afirm, că am deschis
ştiinţei, cumpeneşte mai mult decât („Nu, domnule nu !“ se scuză acu­ un nou câmp de cercetare ştiinţi­
oricare espunere’ de mână a doua zatul şi dispăru în mulţime ca o fică. D-voastră o trageţi aceasta la
care te face să petreci un ceas plă­ marionetă.) Dacă cineva dintre DV. îndoială. (Aprobări). Ei bine, sunt
cut, fără să lase în urma sa vre-un îndrăzneşte să tragă la îndoială vor­ gata să vă dovedesc. Sunteţi gata
rezultat folositor. Fac aceste reflecţii bele mele m’aş bucura dacă aş pu­ D-voastră să încredinţaţi pe unul
fără încunjur, departe de gândul tea schimba cu el câteva cuvinte, sau mai mulţi domni din sânul
să-l supăr prin ele în special pe după conferinţă. ((Mincinos!) Cine D-voastre care să plece la locul
dl Waldron, dar cu scopul să vă a zis-o? De nou a fost ridicat sus în ce-1 voi indica, şi acolo, în numele
previn de a vă pierde noţiunea aer omul inofensiv de mai înainte D voastre să constate adevărul vor­
proporţiunilor şi de a confunda pe zbătându-se cu desperare). De belor mele?
acolitul cu marele preot. (La acest mă cobor între voi............ (cor ge- Dl Summerlee, veteranul profesor