Page 11 - 1923-09
P. 11

JO-V. 1923----------------------------- ----------- C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - -  Pag. 147

      JèU  mijlocul  cursului,  cei  doi  ţermi  îl satisface, supuşii nu prea au multă  ciţi,  să-l  schimbaţi  sau  să  faceţi  cu
       pă#s*u  umbre  pe  orizontul  înde­  alegere.                           el  ce  veţi  voi.  In  urma  asigurărilor
       părtat.  A  patra  zi  delà  plecarea   Şi  aşa  mâine-zi  vom  dispare  în   din  partea  Profesorului  Challenger
       noastră  din  Manaos,  am  intrat  în   Necunoscut. Acest raport îl trimit prin   —  şi  în  butul  dârzului  scepticism
       cursul  unui  afluent,  care  la  răvăr-  o canoe, care merge pe râu în jos, şi   al  Profesorului  Summerlee  —  sunt
       sarea  lui  abea  era  ceva  mai  mic  e  cu  putinţă  să  fie  ultimul  nostru   încredinţat,  că  conducătorul  nostru
       decât  marele  fluviu.  Lărgimea  lui   cuvânt,  către  cei  ce  au  un  interes   îşi  va  putea  dovedi  afirmaţiile  ce
       însă  scădea  rapid,  şi  după  încă  pentru  noi.  Potrivit  înţelesului  no­  le-a  făcut,  şi  că  noi  de  fapt  ne  gă­
       două  zile  de  navigaţie  am  ajuns  la   stru, vi l-am adresat Dvoastre, dragă   sim  în  ajunul  unor  experienţe  re­
       un  sat  de  Indiani,  unde  profesorul   Domnule Mc’Ardle, şi las cu totul în   marcabile.
       a  inzistat  să  debarcăm  şi  să  tri­  grija şi puterea Dvostre, să-l nimi-                  (Va urma).
       mitem  „Esmeralda“  îndărăt  la  Ma­
       naos.  Ne  spunea,  că  în  curând
       vom  da  de  cascade,  care  ne  vor
       face  peste  putinţă  să  mai  înaintăm            Om fara inima
       pe  bordul  ei.  Ne  mai  amintea,
       tainic,  că  ne  apropiem  de  poarta                          Vladimir Nicoară
       ţinutului necunoscut, şi că în urmare
       cu  cât  vom  fi  mai  puţini  înşi  ini­           I.                    L’a  revăzut  eri  la  o  prietenă  a  ei
       ţiaţi  în  planurile  noastre,  cu  atât   Doamna  Veronica  Fabian  moto­  şi  o  undă  de  căldură  i-a  învăluit
       mai  bine.  Ne-a  făcut  să  ne  dăm   toli  repede  mănuşile  subţiri  şi  le   inima.
       fiecare  euvântnl  de  cinste,  că  nu   aruncă  pe  mesuţa  de  la  oglindă   Dar  când  Brumaru  foarte  serios,
       vom  spune  sau  scrie  nimic,  ce  ar  răsturnând  câteva  sticluţe  mici  cu   a  răspuns  c’o  simplă  înclinare  la
       putea  fi  o  destăinuire  a  precizei   diferite mirodenii trebuincioase amă­  recomandarea  gazdei,  ca  şi  cum  ar
       direcţii  a  drumului  nostru;  iar  pe   nunţitei  sale  găteli.  Apoi  cu  mişcări   fi  văzut-o  pentru  prima  oară,  un
       servitori  i-a  jurat  solemn,  că  vor   dotnoale  îşi  scoase  pălăria  şi  de­  fior  de  durere,  lucru  necunoscut
       păstra  taina.  Din  aceasta  pricină,   odată  privirea  îi  rămase  fixată  în   pentru  doamna  Fabian,  a  săgetat-o
       va  trebui  să  fiu  cam  vag  în  po­  oglindă.  Par’că  mai  mult  păr  alb   puternic.
       vestirea  mea,  şi  trebue  să  avertizez  avea  azi  pe  la  tâmple  şi  par’că  mai   Din  toată  atitudinea  lui  Brumaru
       pe  cititorii  mei,  că.  hartele  sau   adânci  şi  mai  dese  erau  micile  în­  ca  şi  din  vorba  lui  cumpănită  şi
       schiţele  pe  care,  poate,  le  voi  tri­  creţituri  de  la  ochi.  Timpul  neîn­  rezervată,  a  înţeles  că  el  nu  vrea
       mite  acasă  vor  fi  corecte  în  cât  durat  şi  crud  brazda  din  ce  în  ce   să-şi  mai  amintească  trecutul,  I’a
       priveşte  raportul  între  singuraticele  mai  puternic  faţa  sa  atât  de  fru­  uitat,  sau  se  face  că  l’a  uitat.  Nici
       elemente,  dar  vor  fi  cu  grije  gre­  moasă  odinioară  şi  gândul  îi  fugi   o  privire  mai  semnificativă,  nici  o
       şite  în  lungimile  şi  lăţimile  geo­  cu  durere  spre  viitorul  apropiat  care   aluzie la trecutul îndepărtat.
       grafice  pe  care  le  voi  indica,  aşa,  nu-i surâdea de loc.           —  N’ai iubit nici odată, domnule
       ca  nimenea  să  nu  le  poată  utiliza   Ea,  femeia  frumoasă  de  odinioară   Brumaru? — întrebă amfitrioana.
       de  călăuzuitoare,  fără  învoirea   atât  de  anturată  şi  curtenită,  ea,   —  Nu-mi  aduc  aminte,  răspunse
       noastră.  Poate  sunt  întemeiate  re-   care  în  drumul  său  de  aventuri  ga­  el liniştit.
       zoanele  profesorului  Challenger,  —   lante  şi  sentimentale,  nu  găsise  un   —  E  extraordinar,  zise  doamna
       poate,  că  nu  sunt  —  dar  nu  avem   bărbat,  care,  mai  curând  sau  mai   Fabian privindu-l.
       altă  alegere,  trebue  să  le  urmăm,   târziu  să  nu  cadă  în  mrejele,  ce-i   —  Nu mi se pare. Sunt unele firi
       fiind  el  mai  curând  gata  să  pără­  le  întindea  cu  dibăcie,  ea,  care  nu   curioase.  Fac  parte  dintre  ele.  Dacă
       sească  întreaga  expediţie,  decât  să   pricepea  viaţa  de  cât  într’o  necur­  amorul  adânc  şi  puternic  cere  să
       schimbe condiţiuuile pe care ni le-a   mată  şi  variată  iubire,  ce  se  va   se  renunţe  şi  la  judecată  şi  la  bun
       împus.                             face  oare  când  farmecul  tinereţei   simţ,  căutând  să  stăpânească  pe  om
         La  2  August  am  tăiat  şi  ultima  va dispărea?                    numai  prin  tirania  sentimentului  şi
       legătură  pe  care  o  mai  aveam  cu   Se  lăsă  leneşă  în  fotoliul  din  faţa   face  din  el  un  automat  pe  care-1
       lumea,  în  clipa,  când  ne-am  luat  oglindei şi închise ochii.       poţi  mişca  c’o  privire,  cu’n  zimbet,
       rămas  bun  delà  „Esmeralda".  De    Eri,  după  cincisprezeci  ani,  i-a   cu’n  gest,  atunci  eu,  care  n’am  fost
       atunci  au  trecut  patru  zile,  în  care  fost  dat  să-l  întâlnească  din  nou  pe   nici  odată  în  această  stare,  declar
       vreme am închiriat delà Indieni două  Vintila  Brumaru,  singurul  bărbat  pe   cu  oare  care  mândrie  că  n’am  iubit
       mari  canoe,  pregătite  din  material   care  I’a  iubit  cu  adevărat  şi  care   nici odată.
       uşor  (piei  întinse  pe  un  schelet  de  totuşi  a  rezistat  la  toate  tentaţiile   Pentru  prima  oară  doamna  Fa­
       bambus),  aşa  ca  să  Ie  putem  purta  sale.                          bian  auzea  aseme  iea vorbe.  Şi  cum
       pe  umeri,  când  vom  da  de  piedeci.   Cincisprezece  ani  !  Câţi  fluturi   sta  în  fotoliu,  cu  ochii  închişi,  ca
       Am  încărcat  în  ele  toate  efectele  nu  şi-au  ars  oripele  la  văpaia  ochi­  pe  o  pânză  de  cinematograf  prind
       noastre,  şi  am  mai  angajat  doi  lo-  lor  ei  negri  în  acest  răstimp  de   a  se  depăna  imagini  şi  întâmplări
       pătari  indigeni,  să  ne  fie  de  ajutor.  vreme!                     din trecut.
       Am  înţeles,  că  erau  aceiaşi  doi  oa­  Din  ceaţa  groasă  a  trecutului   Se  vede  într’o  frumoasă  noapte
       meni — pe nume Ataca şi Ipetu —  prinde  a  se  înfiripa  chipul  unui  tâ­  de  August,  rezemată  leneş  de  bra­
       cari  însoţiseră  pe  profesorul  Ca-  năr  nalt,  cu  ochi  mari  albaştri,  cu   ţul  lui  Brumaru,  rătăcind  în  lunca
       lenger şi în prima lui călătorie. S’au   plete  castanii  şi  ondulate  şi  un   de  pe  malul  Şiretului  în  ploaia  ra­
       arătat  poate  alarmaţi,  când  au  auzit  zâmbet  de  o  nesfârşită  duioşie  lu­  zelor  de  lună,  pe  când  odata  cu
       că  e  vorba  să  repete  drumul  de   minează  faţa  doamnei  Fabian.  E  murmurul  apei  asculta  şoaptele  de
       atunci,  dar  şeful  de  trib  pe  acolo  Brumaru,  aşa  cum  îl  ştia,  aşa  cum   iubire  atât  de  frumos  spuse  de  Vin-
       are  puteri absolute, şi  dacă  bacşişul  era el pe atunci.             tilă.  Şi  dacă  nu-şi  mai  aminteşte
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16