Page 12 - 1923-09

P a g 1 4 8 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - ----------------------------- 10—V. 1923.

bine nici discuţiile serioase ce le mai ascunse sentimente omeneşti, uitasem, un prieten cu care pe vre­
avea eu el, nici vorbele blânde de cred că ai fi în măsură a-mi lă­ muri, împărţeam bucuriile şi dure­
dragoste, pe care i le şoptea, par’că muri starea sufletească a unei rile vieţei. E mult de atunci. Mi-aduc
simte şi acum arsura unei sărutări bune prietene, care în momentul aminte că iubea o femeie: O iubea
furată pe neaşteptate, atunci, în de faţă este prada unei grozave cu toată aprinderea, avântul şi în­
noaptea argintată de luna plină îndoeli. crederea celor 19 ani ce-i avea.
care-i privea cu .duioşia unei blânde Aşi dori să-ţi pot explica ver­ Dorea să facă din ea tovarăşa vi­
confidente a tuturor iubirilor din bal chinurile ei, dar pentru acea­ eţei sale şi întregul său plan pen­
lume. Cât n’ar da să mai simtă sta e nevoe să te deranjezi a tru viitor, toată setea lui de viaţă,
odata senzaţia negrăit de dulce din veni până la mine. Din scurta în­ şi-o sprijinise pe această dragoste.
acea neuitată clipă ! trevedere de cri am constatat Ce nebunie, — nu-i aşa Doa­
Şi rezemată cu capul de fotoliu, însă, că în cei 15 ani de când mnă? — să te încrezi în dragostea
cu ochii închişi, trăeşte rând pe nu ne-am văzut, ai devenit un unei femei! Dta, care cunoşti atât
rând clipele fericite îngropate în taciturn, un singuratec, şi mi-e de bine sub toate multiplele şi
noaptea trecutului şi reînviate acum teamă că nu vei avea bună voinţa variatele ei aspecte, ai băgat de
ca prin farmec la revederea nea­ să te abaţi o clipă din drumul samă că de cele mai multe ori
şteptată a lui Brumaru. dtale spre a mă vizita, decât doar' aparenţele înşeală. Aşa a fost în­
Doamna Fabian nu poate pricepe în cazul când sentimentele vechi şelat şi bunul meu prieten. Dta cu
cum a uitat Vintiia zilele fericite de ar reînvia şi n’ai avea voinţa ale inteligenţa şi spiritul de observaţie
odinioară, pe care ea nu le uită înăbuşi. pe care trebue să ţi-1 fi dat viaţa
deşi a avut multe aventuri senti­ In orice caz aşi dori să ştiu ai observat, cred, că aşa numitele
mentale. Nu înţelege mai ales re­ părerea dtale : dacă primul amor convenţii sociale cu aparatul lor
zerva lui de acum când s’ar putea poate renaşte cu aceiaşi putere strâmt şi rigid ne atrofiază suf e-
folosi de hbertatea de care amân­ după o lungă trecere de t mp. tul şi ne ascund adevărata noastră
doi se bucură. fire aşa fel că nimeni nu ne poate
O dureroasă îndoială îi strânge O strângere de mână dela aceia
inima şi se întreabă dacă atunci el care nu uită, iartă si speră. cunoaşte aşa cum suntem. Şi mai
’ f •
a iubit-o sau a fost prada unui vis. Veronica Fabian. ales femeile, potrivit acestor con­
venienţe, se prefac în simple păpuşi
Caută să-şi analizeze starea sufle­ care îngrijindu-se numai de fizic,
tească care o chinueşte şi nu poate Dna Marioara Fabian se trudise
şti dacă iubirea ce simte că re­ două ceasuri în faţa oglindei, ca să neglijează complet inima şi jude­
naşte e redeşteptarea celei vechi, ascundă cât mai măiestrit urmele cata. Acest lustru social sub care
sau ea izvoreşte din mândria ei de anilor trecuţi, se enervase cu cele se ascundea atât de bine femeia
iubită de prietenul meu, l’a înşelat
femeie frumoasă care nu are sigu­ câteva fire de păr alb cjire tot amar.
ranţa că a fost iubită de singurul eşeau Ia suprafaţă, îşi pusese o ro­
bărbat ce i-a fost dr^g cu adevă­ chie vaporoasă care îi reliefa ape­ Ea era foarte frumoasă şi foarte
rat. După o scurtă ezitare se hotă- tisant formele corpului său încă de­ mândră de frumuşeţa ei, — după
reşte să-i scrie. stul de frumos şi acum, prada unei cum s’a văzut mai târziu, — deşi
In camera mohorâtă şi întune­ crude nerăbdări, se primbla prin n’avea nici un merit, cu aceasta
coasă a otelului în care se oprise cameră, oprindu-se ¿des la geam. frumuseţe trecătoare. El* naivul, ve­
Brumaru pentru scurtul timp cât Vroia să zărească c’o clipă mai cu­ dea în întreaga ei purtare numai
avea să rămână în Vaslui, lumina rând pe secretarul care trebuia să nevinovăţie şi simplicitate, deşi de
pătrundea cu greutate printre per­ aducă răspunsul lui Brumaru. De fapt, era o calculată cochetărie. O
delele lăsate până jos. Un scârţâit odată, cum privea pe geam tresări toamnă ţine iubirea lui. O cunos­
prelung şi enervant al uşei îl făcu şi se repezi la uşă. După câteva cuse când începea să îngălbenească
să ridice capul şi să lase din mână clipe! se reîntoarse c’o " scrisoare, codrul, şi încă nu venise zăpada,
cartea în care cetea. desfăcu plicul cu mişcări nervoase când se depărtă de ea, îngrozit de
— Ce vrei frate Iţic? întrebă pe îl aruncă pe masă, şi începu să întunerecul în care se frământa suf­
chelner. cetească cu nesaţ scrisoarea mult letul ei uşor. Dar în acest scurt
— Aveţi o scrisoare. aşteptată. Dar dela primele rânduri timp ce cumplită durere i-a fost
— Bine. Pune-o pe masă. sângele îi fugi dinfaţa, simţi că ame­ dat să îndure, ce prăbuşire a între­
gului său plan de viaţă, ce sfâşie­
— Asta cere răsmins, zice insi­ ţeşte şi se lăsă în fotoliu, continu­
nuant chelnerul ; chiar aşteaptă aici ând a ceti scrisoarea care îi pră­ toare decepţie. Cel puţin, pe cât
acel ce a adus-o. buşise planul: ştiam atunci, se vindecase complect
de această boală a „iubirei ideale“.
— Taci bre ! Ad-o încoace şi fă „Doamnă,
mai multă lumină. Am să răspund. Nici odată n’arn căutat să înviu Să-ţi povestesc ultima lor între­
Cu mişcări leneşe Brumaru des­ trecutul. Fiecare om are în cartea vedere:
făcu plicul mic şi parfumat, trecu o vieţii sale pagini pe care n’ar dori Intr’o seară prietenul meu întră
repede privire peste şirurile mărunt să le mai cetească. Mai ales pen­ pe neaşteptate în salonaşul unde
şi repezit scrise şi se opri La iscă­ tru mine, ar fi cel puţin o mare ştia că o găseşte cetind. Dacă, de
litură : Veronica Fabian. Un zimbet imprudenţă să răscolesc amintiri odată,,s’ar fi pomenit fără dc veste
de-o clipă ÎF lumină chipul, apoi acoperite de cenuşa vremei, deoa­ pe marginea unei înfiorătoare pră­
serios, rezemat cu cotul pe pernă, rece în copilărie am avut numai păstii, încă nar fi avut un mai pu­
ceti scrisoarea doamnei Fabian. dureri şi în tinereţă numai decenţii. ternic fior de supriză, Ea sta pe
Dar scrisoarea dtale atât de ne­ canapea, iar la picioarele ei pe-un
Domnule Brumaru, aşteptată, mi-a adus aminte de-un scăunel mic, şedea un student, co­
„Dumneata, care analizezi cele vechiu şi bun prieten, pe care îl leg de facultale şi frecvent vizitator