Page 5 - 1923-09
P. 5

10—V. 1923 ------------------- ----------- -------- C  O  S  I N  Z  A  E  N  A    - - - - - - - - -  ■   Pag. 141

     căzând,  obosite,  pe  umerii  subţiaţi.       Goana                   ză'tor  de  tulnic  răsbate  lin  şi  dulce
     In şopotul lor pribeag urechea mea,                                    prin  întunerecul  crescând,  un  altul
     hipersensibilă,  deosebeşte  clar,  me­  Pe  poieniţa  înprejmuită  de  secu­  îi  răspunde,  apoi  se  pierd  încetul
     lodia  duioasă  a  troparelor  de  po-   larii  molizi,  turma  de  oi  paşte  răs-   ca un freamăt uşor.
    grebanie.  Şi  în  cadrul  amintirilor  şi   leţită  pe  malurile  celor  două  pârâi­  Focurile  dela  stâni  străjuesc  tre­
     al  perdutelor  nădejdi,  se  conturează   aşe  ce-şi  strecoară  undele  limpezi   murător  în  răcoarea  nopţii.  Din
     clar  rana,  pentru  care,  un  sfert  de   prin  patul  de  muşchi  spre  părăul   când  în  când  s’aude  câte-un  şue-
     veac,  n’a  găsit  tămăduitoarea  iarbă.   din  vale.  Sătui  de  iarba  moale,  câ­  rat  prelung  al  ciobanilor  voinici  şi
     Şi  fără  se  vreau  aduc  prinosul  o-   ţiva  mieluşei  stau  tolăniţi  deoparte,   lătratul  răguşit  al  cânilor  de  pază,
     bicinuit...  Simţesc  cum  se  desprind   la umbra răcoroasă, rumegând alene.  apoi recade totul într’o tăcere mută.
     din  tainicul  rezervoar  al  durerilor   Tinărul  cioban,  un  făt  frumos  cu   Iar  de  sus,  din  cerul  liniştit
     pământeşti  doui  stropi  de  cleştar...   plete  lungi  şi  negre,  încins  cu  o   miile  de  stele  îşi  tremură  sclipirile
     E  darul  cu  care  stropesc,  de  ani  de   curea  din  coaje  de  molid,  doineşte   vioaie  peste  muntele  înmărmurit  în
     zile, mormântul celei dintâi iluzii ri­  visător  din  fluerul  măiestru,  răzi-   umbră.
    sipite.  Azi  e  aniversarea  zilei,  când   mat  într’un  ciomag  frumos  cioplit         SABIN G. TRUTIA
     sufletul  meu  şi-a  zăvorit  porţile,   —  de  paltin,  —  iar  lângă  el  cul­
     plângând  în  umbra  lor  durerea  pri­  cat  pe  labe  dormitează  liniştit  un
     mei amăgiri.
                                        câne ciobănesc.
               — Va urma —                Doi  sturzi  se ’ngână fluerând un­  Căsătoria Principesei
                                        deva  ’n  brădet.  E  zi  de  mai  şi
                                        cald.                                           Iolânda

                                          Departe...  sus...  la  înălţimi  ame­
                                                                              La  9  Aprilie  s’a  serbat  la  Quiri-
         Gânlecele mele.                ţitoare  în  dreptul  soarelui,  un  şoim   nal  nunta  principesei  lolanda,  fiica
                                        se  leagănă  ’n  albastrul  cerului  se­  cea  mai  mare  a  perechii  regale  ita­
         Nopţile dc vară                nin.  O  clipă  se  opreşte,  apoi  strân-   liene  cu  Gontele  Calvi  di  Bergolo,
          Nopţile cu stele,             gându-şi  aripele  sure  se  coboară   despre  care  am  mai  vorbit  jn  co­
          Inii înfiripară               iute  asemenea  unei  isbiri  de  fulger   loanele revistei noastre.
          Cântecele mele.               spre  ceata  mieluşeilor  ce  dorm  ne­  O  mulţime  imensă  a  salutat  pe
                                        păsători  la  umbra  răcoroasă.  De  fericiţii  căsătoriţi  cu  strigătul  fa­
          Fără de-alinare               odată  se  ridică,  luându-o  spre  codri   scist: Eia, Eia, Alala.
          Pribegind mă poartă,          petrecut  de  geamătul  strident  al   Înainte  de  orele  10  invitaţii  au
          Bat şi cer intrare            mielului răpit.                     sosit  pentru  ceremonia  civilă.  Sala
          La-a vieţii poartă.             Ciobanul  trezit  din  amorţeală  tronului,  care  comunică  direct  cu
                                        tresare  buimăcit,  iar  oile  o  iau  la  apartamentele  regale  a  fost  special
          Vin pe îndelete,              goană  speriate,  căutându-şi  adă­  amenajată  pentru  acest  scop.  Func­
          Mă alintă 'n taină,           post.                               ţiunea  de  notar  al  Coroanei  a  în­
          înger bun le dete               Şoimul  opăcit  în  sbor  de  despe­  deplinit-o conform unui vechiu obi­
          Măestrită haină.              ratele  svâcniri  se  lasă  jos  pe  un   cei preşedintele Consiliului d. Mus­
                                        pat  de  muşchi  isbind  puternic  cu   solini.  Cea  de  ofiţer  al  stării  civile
                                        vânjoasele-i  aripi  în  trupul  slăbit  preşedintele Senatului d. Tittoni.
          Cântecele mele                                                      D.  Mussolini  era  în  redingotă
          Paseri călătoare,             al  mielului  în  agonie,  al  cărui  ultim   fără decoratiuni.
          Leagăn au în stele,           geamăt  de  durere  străbate  tremu­
          Cuib în orice floare.         rător,  ca  un  plâns  lugubru  prin   Mireasa  şi-a  făcut  apariţia  la
                                        crengile bătrânilor molizi.         braţul  regelui  Victor  Emanuel.  Doi
                                          Ciobanul  îl  zăreşte,  scapă  fluerul   paji  albi  purtau  trena  somptuoasă
          Când le chiem in ceasuri      din  mâni,  apoi  cu  strigăte  puternice   a  rochiei.  In  urmă  venia  regina
          De singurătate,               o  ia  şi  el  la  goană  după  răpitor   mamă  la  braţul  prinţului  Conrad  de
          Vin cu dulci popasuri         asmuţându-şi cânele voinic.         Bavaria,  apoi  regina  Elena  la  bra­
          Cântecele toate.
                                          Şoimul  speriat  de  sgomotul  tre­  ţul fiului său.
                                        zit,  îşi  lasă  prada  jos  luând-o  în   După  ce  d.  Tittoni  a  dat  cetire
          Imi alină dorul,              sbor  grăbit  spre  vârful  unui  brad.   articolului  din  cod,  schitnbându-se
          Găndu-mi însenină,            Rotindu-şi  albul  ochilor  ageri  pri­  cei  doi  „si“  (da)  tradiţionali,  gre­
          Şi luăndu-şi zborul,          veşte  dispreţuitor  în  jur,  ştergân-  fierul  a  cetit  actul  de  căsătorie,
          Trec înspre lumină.           du-şi  pliscul  însângerat,  apoi  scu-   care  s’a  iscălit  şi  pe  urmă  s’a  for­
                                        turându-şi  stuful  penelor  sure  se   mat  cortegiul  pentru  capela  Pau-
          Şi ca puii care               lasă  plutind  în  văzduhul  răcoritor   lina,  adecă  a  palatului,  unde  nu
          Cuibul drag îşi lasă,         cu aripile ’ntinse.                 s’a  mai  servit  delà  1870,  dela  ocu-
          Nici unul din zare               Se  înalţă  sus...  şi  în  rotiri  uria­  paţiunea  Romei  de  trupele  lui  Vic­
          Nu mai vine   —     acasă.    şe dispare în orizontul îndepărtat.  tor  Emanuel.  Pentru  întâiaş  dată  de
                         Emil A Chiffa.    Ciobanul  mâhnit  ridică  în  braţe   atunci  Capela  a  fost  din  nou  des­
                                        trupul  plăpând  al  mielului  ucis,  ne-  chisă din ordinul Papei.
                                        tezindu-i  blana  moale  murmurând,    Serviciul  divin  a  fosf  oficiat  de
     Cetiţi ţi răspândiţi               iar cânele priveşte gânditor...      Mgr.  Beccaria,  marele  Capelan  al
                                           Soarele  se  lasă  după  colnic  în­  Regelui,  asistat  de  patru  preoţi  mi­
           „Cosinzeana“                  roşind  apusul  şi  umbrele  serii  co­  litari,  în  ritul  prescris  pentru  nun­
                                         bor  mângăitoare.  4Jn  glas  pătrun-
                                                                             ţile regeşti.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10