Page 13 - 1923-10-11

10—VI 1923 C O S 1 N Z E A N A Pag. 165

mâia dracului în casa mea!...
Ştii tu, ce spunea răposatul: —
Inelele la fete: — tămâia dracului
şi drumul păcatului.... Domnul
Gogu râse cu poftă, mai sorbi
din păhărelul cu vin, şi tocmai la
urmă rosti, apăsat.
— Cartea, cartea... brăţară de
aur, bogăţia pentru suflet şi drum
neted, pentru minte...*
— O bat-o norocul de carte. Ce
atâta carte, pentru o fată? Noroc,
dacă are noroc să se mărite, asta-i
cartea fetei.
Sora doamnei Amaiia, aDăsă, cu
necaz pe fiecare cuvânt.
— Eu, ce folos c’-am învăţat şi
n-am avut noroc! Şi Florentina, care
a cutrierat streinătatea, ce folos de
învăţătura ei ? Nu-i noroc s’o ia fo­
cul de carte...
Două echipe de sportişti, care au jucat înaintea A. S. Regale Principele Carol. Doamna Amaiia îşi pierdu răb­
darea.
— Norocul e în carte, soră dragă.
şi nu a trecut profesor pela şcoala O supărau privirile obraznice ale
Corneliei, ca dna Amaiia, să nu-i tinerjjor şi căutătura piezişă şi rău­ Şi apoi, bucuria omului pe pământ,
ţină calea şi să întrebe, de Panai- tăcioasă. a unei vecine. e sufletul... Omul să aibă suflet,
tescu Cornelia. La eşire, simţea o bucurie, să suflet mult...
— Carte fetelor, carte, rosti din
— Cea mai bună elevă, doamnă, vadă pe Cornelia împărţind bani
îi răspunse într’o zi directorul, şi săracilor şi flori prietinilor. A fost nou, dl Gogu. In fiecare rând gă­
cea mai cuminte. mustrată, pentru o floare, întinsă seşti un tovăraş, şi în fiecare pa­
Dna Amaiia purta în suflet, o unui student, camarad. gină o bogăţie...
— Aşa-i, unchiule. Ce folos de
bucurie prea mare şi dacă ar fi — Nu-i frumos Neli, se uitau Matilda’ Cristeştilor... O ştie toată
fost posibil, ar fi oprit în cale pe toJL mahalaua! A svârlit cartea şi s’a
toţi trecătorii şi le-ar fi povestit — E fratele Luciei, mamă, şi apoi luat după ştrengării..
de Cornelia. sora lui ştii bine, cât mă iubeşte!.
— Prea multă carte, şi prea o — Şi dacă? Ce zice lumea? Ai — Păcat’de frumoseţea ei, adaugă
ţii de aproape... uitat? „O floare întinsă unui tânăr, prietena dnei Amaiia... S’a dus ves­
— Nici viaţa, ca în cazarmă, e primul pas către alunecare“... tea de nebuniile ei...
nu-i bună. Cornelia privea pământul şi până — la, nu vorbi, de copiii altuia!
— La ce-i foloseşte atâta carte? acasă nu a rostit nici un cuvânt. Nu cunoaştem nimeni, norocul Ma-
Aşa o frământau toate prietenile Aici, se îmbrăţişară, sorbindu-şi tildei. Aşa-i viaţa. O roată de bâlciu,
şi pentru fiecare, dna Amaiia, avea lacrimile, şi în taină aşezară masa cine are noroc câştigă, cine nu, în­
un răspuns scurt şi acelaş: pentru cei aşteptaţi. vârteşte în vânt....
— O cresc pentru suflet... Numai Un unchiu, o soră, şi o prietenă Noroc să ai fetiţo, şi mătuşa
pentru el... din copilărie a dnei Amaiia, erau Cornelia goli până în fund, pa­
O zi de Maiu. nedespărţiţi, pentru această zi. harul cu vin. Toţi au închinat.
Valuri de căldură potolită, alu­ La masă bucuria prefăcea fiecare Cornelia, rugată, a cântat bucăţi,
necau, mângâind cu adierea lor, clipă în boabe de mărgăritar, pen­ alese anume de d-na Amaiia şi a
întreaga fire. Se desprindeau florile tru Cornelia. cetit versuri din Iosif.
de salcâm, ciucuri albi, parfumaţi. Unchiul Gogii, profesor pensionar,
La casa dnei Amaiia, îi sărbătoare, îi aducea întotdeauna o carte nouă, „Te-am plâns atunci... nu te mai
ziua de naştere a Corneliei. sora un inel, şi prietena dnei Ama- [plâng acum,
De seara, arde candela în colţul lia, o femee nu tocmai înstărită, îi Din tot ce-am fost visat, rn-aş
umbrit de sub icoană. aducea flori. [mulţâmi
Un mănunchiu de liliac prins — Eu, ţi-aduc flori! Sunt zilele Să mă ’nveselească şi pe mine
de-o panglicuţă albă, sirăjueşte, sub tale, Neli. Şi-ţi mai aduc sufletul, [huma
un portret. tot sufletul meu, care a veghiat co­ Să pot uita, să pot măcar dormi...
Chipul tatălui, pe care Cornelia pilăria ta!..,
nu-1 cunoaşte de cât din poveştile Dna Amaiia se pierduse într’o Domnul Gogu lăcrăma, pe când
duioase ale mamei, şi din meda­ nespusă emoţie şi Cornelia sărută d-na Amaiia pregătea notele, ale­
lionul, ce-1 poartă continuu la gât, părul argintat al bătrânei. gând pe cele potrivite.
e pentru această casă liniştită, — Un inel, fata mea. E o po­ — Asta-i prohod, fetiţo nu mai
icoana de rugă şi lacrimi. doabă, e pregătit anume pentru tine. ceti. Mai daţi-mi un pahar, şi lă­
Dimineaţa, au fost la biserică. Vezi, să nu cuteze vre-un ştrengar... saţi bătrâneţilor mele grija să vă
Dnei Amaiia, ise părea că toată Corneliei i se îmbujorau obrazii şi cânte ceva.... Cupele au fost golite,
lumea nu cercetează, în ziua aceia, dna Amaiia interveni grăbită. şi mătuşa, luă la piano locul
decât chipul Corneliei. — Haide, haide, să nu aduci tă­ Corneliei.