Page 17 - 1923-10-11

10—VI. 1023---------------------------------------- - - - - - - - - - - C O S l N Z E A N A - - - - - " " - " ... Pag. 169

noştinţă limitată ar fi avut efectul luntrea prin desiş înainte, şi veţi de peşti, diferiţi în culori şi în
acesta. Dar când cineva are cunoş­ înţelege. specii.
tinţe complete, ajunge la alte re­ De fapt era un loc minunat. A- Trei zile am mers dealungul a-
zultate... jungând la o parte aţărmului îngră­ cestui tunel scăldat în lumină verde.
Se sprivirâ lung, duşmănos, pe dită de o linie de papură verde, Privind înaintea şi înapoia noastră,
când jur în jur de noi ne încunju- ne-am împins luntrele prin stufărie nu puteam distinge capetele acestui
rau şoaptele îndepărtate „Vă omo- o distanţă de câteva sute de yarzi, coridor, pierdute în verdeaţă. Pacea
râm — dacă putem, vă omorâm*. şi ne-am pomenit plutind într’un adâncă a acestui loc, nu era tulbu­
In noaptea aceia ne-am ancorat râu blând, adumbrit, care curgea rată de prezenţa nici unei fiinţe
luntrile în mijlocul râului, cu aju­ limpede, transparent, peste un pat omeneşti.
torul unor pietrii mari, şi am luat nisipos, Nu era mai lat de douzeci — Aici nu-i Indian. Frică prea
toate măsurile în vederea unui even­de picioare şi înprejmuit de ţărmi mare. Carapuri — zise Gomez.
tual atac. Nu s’a întâmplat înse ni- cu cea mai luxoasă vegetaţie pe — Carapuri e duhul pădurilor,
nic, şi a doua zi în zori ne-am ur­ care am văzut-o vre-odată. Cine esplică Lordul John. E numele tuturor
mat drumul, murind cu încetul îna­ n’ar fi băgat de seamă, că la un deavolilor. Bieţii indigeni cred, că în
poia noastră şi sunetul darabane­ anume punct în locul tufişului direcţia aceasta sălăşlueşte un ceva
lor. Pe la orele trei după masă am creşte trestie şi papură, nu i-ar fi ingrozitor: de aceia se feresc, să
ajuns la o serie de cataracte, care trecut nici prin gând că după per­ pătrundă până aici.
se întindeau pe o distanţă mai lungă deaua aceasta subţire se începe un A treia zi am constatat, că nu
de o milă —aceleaşi, în care a alt râu şi o lume din poveşti. multă vreme ne vom mai putea
suferit profesorul Challenger dezas­ Doar era cu adevărat o lume folosi de luntrile noastre, scăzând
trul cunoscut, pe cănd se întoarcea din poveşti — mai minunată de­ apele râului nostru simţitor. In câ­
din prima lui călătorie. Mărturisesc, cât şi-ar fi putut-o imagina o minte teva ceasuri de douăori ni s’au o-
că văzând acest rapid am simţit o omenească. Vegetaţia deasă de pe prit în nisipul din fund. In fine am
uşurare — era doar prima dovadă ţărmi se înbina deasupra râului, for­ tras luntrele în tufele de pe ţerm şi am
— slabă ce e drept — că profeso­ mând un foişor natural. Şi pe sub petrecut noaptea pe malul râului. In
rul a vorbit adevărul. Indianii au dus acest tunel de verdeaţă’ în senii- zori de zi, împreună cu lordul John
mai întâi luntrele, apoi bagajele obscurul auriu, apa curgea domoală am străbătut pădurea câteva mile,
noastre, străbătând cu greu prin verde, clară, frumoasă şi ea în sine, mergând tot alăturea de cursul râului;
tufişul des de aici, pe când noi, cei dar cu totul vrăjitoare în urma constatând însă că acesta se miceşte
patru albi, cu armele pe umeri pă­ nuanţelor de lumină neobişnuite şi mai mult, ne-am întors şi am ra­
zeam - alăturea, intre ei şi primej­ pe care le picta pe oglinda ei lu­ portat tovarăşilor ceeace Profesorul
diile, care puteau să răsară dinspre mina vie de deasupra, filtrată prin Challenger bănuise de dinainte : că
pădure. Am trecut norocoşi terenul bolta subţire de crengi şi frunze. am ajuns cel mai înalt loc până unde
cataractelor, înainte de a se face Limpede ca cristalul, nemişcată ca era posibil să aducem luntrele. In ur­
seară, şi până să ancorăm pentru o placă de sticlă, verde ca vârful mare le-am răsturnat şi le-ani ascuns
noapte am mai putut face vre-o unui munte cu ghiaţă, se întindea între tufe, însemnând deasupra lor cu
zece mile. pe râu în sus. Aici am în faţa noastră pe subt bolta vie, săcurele noastre un arbore, ca să le
putut constata, că pornind din Ama­ şi fiecare mişcare de lopată trimi­ putem găsi, pe când ne vom întoarce.
zon am făcut în susul acestui tri­ tea mii şi mii de creţe dealungul Apoi am împărţit între noi bagajele
butar peste o sută de mile. suprafeţii ei lucitoare. Era o potri­ — puşti, muniţii, alimente, un cort,
Proxima etapă a călătoriei no­ vită potecă înspre ţara minunilor. pături şi alte mărunţişuri — şi ridi-
astre am început o a doua zi îna­ A rămas în urma noastră orice cându-ne poverile în spate am por­
inte de masă. Din zori, profesorul semn de viaţă omenească, de alta nit la drum, la partea cea mai grea
Challenger a devenit nerăbdător, parte înse s’a înteţit numărul ani­ a călătoriei noastre.
îngrijorat, cercetând cu luare aminte malelor pe care le-am întâlnit. Blân- Aceasta nouă fază a experienţelor
ţârmurii râului. Deodată esclamă deţa acestor creaturi ne dovedea, .îoastre a început cu o aprigă ceartă
vesel arătând spre un arbore sin­ că nu cunoscuseră nici când vâ­ între cei doi antagonişti De când
guratec, care îşi pleca trunchiul nătorul. Trecând, ne priveau cu ne-a ajuns Challenger de fapt el a
deasupra marginei râului în unghiu ochii lor veseli moimiţe mărunţele, condus întreaga expediţie, spre vă-
.ascuţit. cu părul negru mătăsos şi dinţii diia nemulţumire alui Summerlee.
— Ce credeţi, că e acesta? întrebăalbi ca zăpada. De pe ţerin se a- Nemulţumirea aceasta înfundată a
— Un palmier Assai, răspunse runca ici şi colo în apa liniştită izbucnit deodată, acum, când Chal­
Summerlee. căte un caiman. Într’un loc un ta- lenger a împărţit fiecăruia partea de
— Exact. Un palmier Assai, pe pir negru, greoi ne privi mirat din- povară pe care avea să o ducă, şi
care mi l-am ales eu de semn. Por­ tr’o adâncitură a tufişului, apoi i-a dat lui Sumerlee să ducă doar
tiţa mea secretă se găseşte mai sus intră încet în pădure; odată am un barometru aneroid.
cu o jumătate de milă, de cealaltă zărit strecurându-se pe subt tufe — Te-aş ruga să-mi spui, dom­
parte a râului. Se deschide fără să trupul mlădios şi galben al unui nule — zise Summerlee cu un
fie vre-o spărtură în peretele de puma, se opri şi ne privi lung peste calm forţat — în ce calitate îţi a-
arbori. Aceasta e minunea şi miste­ umerii cafenii cu doi ochi verzi, sumi dreptul să împărţi asemenea
rul portiţei mele. Colo, unde veţi plin de ură. Paserile abundau, în ordine?
vedea în locul tufişului verde, în­ special cele de baltă,— berze, cocori, Challenger îl fulgeră din ochi,
tunecos papură mai luminoasă, colo grupuri mici de ibis, vinete, roşii, mânios.
între arborii cei mari de bumbac: albe puteai vedea pe fiecare butu­ — O fac domnule Profesor Sum­
acolo e portiţa mea particulară în rugă de pe ţerm, iar subt noi merlee, în calitatea mea de condu­
spre lumea necunoscută. Împingeţi apa cristalină era vie de fel de fel cător al acestei espediţiuni.