Page 18 - 1923-10-11
P. 18

Pag. 170—-------------------------------------------- - - - - -   d  O  S  Í  N  Z  E  A  N  Á    - - - - - - - - - - -  ------------------------------------  Î0—VI 1923
                 —  Regret, că sunt nevoit să Vă  locul arborilor gigantici a terenului  stanţă mai mare decât zece picioare
                aduc la cunoştinţă, domnule, că nu  aluvial  din  jurul  Amazonului,  am   iar de obiceiu orizontul meu se re­
               vă pot recunoaşte aceasta calitate.  găsit palmieri phoenix şi cocotieri,  ducea în faţă la spatele bluzei de
                 —  Foarte  bine!  Challenger  se   crescând  în  mănunchiuri  împreu­  bumbac  a  Lordului  John  iar  de
               plecă adânc, cu un gest sarcastic.  nate de tufe dese. In locurile mai   doue părţi la cei doi pereţi galbeni,
               Dar  poate  mi-aţi  putea  spune  si­  umede îşi pleca spre pământ frun­  de  bambus,  atingându-mi  umerii.
               tuaţia mea exactă în mijlocul Dvoa-  zişul greu, frumos, palmierul Mau-  De sus pătrundea lumina soarelui,
               stre.                               ritia. Mergeam conduşi de compá­     îngustă  ca  o  lamă  de  cuţit,  iar
                 —  Da, domnule ! D-voastre sun­ sele noastre, şi odată sau de două     deasupra capetelor noastre, la cin­
               teţi un om a cărui bună credinţă e   ori s’au produs discuţii între Chal­  cisprezece picioare vedeam tnişcân-
               trasă la îndoială. D-voastre întovă­  lenger şi cei doi Indiani, referitor   du-se încet şi necontinuit vârfurile
               răşiţi pe judecătorii D-voastre.    la  direcţia  care  aveam  să  o  luăm,   trestiilor pe cerul vânăt închis. Nu
                 —  Vai de capul meu ! zise Chal­ când, ca să citez expresia indigna­   ştiu ce fel de vietăţi sâlăşluesc în
               lenger,  aşezându-se  pe  marginea   tului Profesor, am consimţit cu toţii  un asemenea desiş, dar de câteva
               unei luntre. In cazul acesta vă rog   *să ne încredem mai mult instinc­  ori am auzit, aproape, de noi, zgo­
               să vă urmaţi în pace drumul, şi eu   tului înşelător al unor sălbateci ră­  motul pe care îl fac animalele mari,,
               vin pe urmele Dvoastre. Dacă nui     maşi înapoi, decât celui mai înalt  când se stârnesc din culcuşul lor..
               admiteţi că vă sunt conducător, să   produs al culturei europene". A treia După acest sgomot Lordul John a
               nici nu aşteptaţi să vă conduc.      zi ne-a fost justificată alegerea noa­ judecat, că trebue să fie vre-un fel
                 Slavă  Domnului,  că  mai  eraui   stră,  atunci,  când  şi  Challenger  a   de  bovine  sălbatece.  Sara  târziu
               de  faţă  şi  doi  oameni  sănă­    admis, că recunoaşte unele semne  am  ajuns  marginea  desişului,  şi
               toşi — Lordul John Roxton şi cu:     pe care le-a făcut cu prilejul pri­  ne-am făcut tabăra de noapte, isto­
               mine — ca să potolim nebunia ce­     mei lui călătorii. Am avut deplină  viţi de aceasta interminabilă zi.
               lor doi profesori învăţaţp,, care ar   siguranţă, că mergem bine, şi când   Des de dimineaţa am fost în tălpi
               fi fost în stare să ne înapoeze în:   am găsit patru pietri mari înegrite  şi de nou am găsit, că priveliştea
               London cu mâna goală. Câtă ple­      de fum: locul de popas al premer­   pe care o aveam înaintea noastră!
               doarie, câtră argumentaţie, cât chin  gătorilor noştri.                  era alta, decât a ţinuturilor de până
               până  am  ajuns  să-i  înmoiem  !  In   Drumul ne mergea tot la deal şi   acum. La spatele nostru se întindeai
               fine  am  ajuns  să  pornim::  Sum-   a trebuit să traversăm o nantă pre­  peretele de bambus, cu marginele
               merlee cu bolboroseala şi luleaua luii  sărată cu stânci, care ne-a chinuit  bine  limitate,  parcă  ar  fi  fost  un
               înainte,  iar  Challenger  în  coada:   două zile dearândul, până să o avem râu. In faţa noastră un platou de­
               trupei, morâind şi pufăind furios..   la  spatele  noastre.  Vegetaţia  s’a   schis,  urcându-se  blând,  presărat
               Norocul nostru a fost, că am găsit,,  schimbat de nou, şi din lumea ar­  pe ici pe colo cu mămunchiuri de
               că amândoi profesorii noştrii„ au o  borilor  nu  a  mai  rămas  decât  ar­  arbori feregă, şi terminat în depăr­
               foarte rea părere despre dr. Illing—  borele de ivoriu, cuprins jur în jur de  tare  de  linia  lungă  a  unei  coline.
               worth, dela universitatea Edinburgh..  o profuziune de orchidee minunate,  Am ajuns aici pe la amiazi, ca să.
               De aici înainte împrejurarea acea­   între care am recunoscut rara Nut-  găsim dincolo de dunga colinei o-
               sta  ne  salva  din  toate  situaţiile   tonia  Vexillaria  şi  petalele  rozii,  vale adâncă umbroasă, care se ri­
               grele:  îndată  ce  introduceam  în   purpurii ale Cattleei şi ale Odonto-  dica de nou într’un alt platou, în­
               discuţie numele zoologului scoţian  glossum-ului.  Ici  şi  colo  curgea   clinat, şi prejmuit de linia rotundă
                profesorii noştri legau fără întârziere printre stânci câte un părăuaş, cu   a cerului îndepărtat. Pe când tre­
               o cordiatâ alianţă şi prietenie, în­  matca  pietroasă  şi  îuprejmuit  de   ceam colina, s’a produs un incident
               jurând şi detractând pe rivalul lor   ferege,  şi  ne  oferă  loc  de  popas   care poate să aibă vre-o importanţă,
               comun.                               peste noapte pe ţermii lacuşoarelor,  poate să nu aibă nici una.
                 înaintând, dealungul ţărmului râu­ pe care le făcea în bazenele dintre   Profesorul Challenger, care îm­
               lui,  în  curând  am  constatat  că  a-   stânci, si în care mişuna un fel de   preună cu cei doi Indiani mergea
               cesta devine tot mai îngust, s’a fă­  peşte, cu spatele vineţiu, asămană-  în frunte, s’a oprit deodată, arătând
               cut pârău, iar în urmă s’a pierdut   tor păstrăvului nostru, cină delicioasă  înspre mâna dreaptă. Privind într’a-
               într’o mlaştină verde, acoperită cu   pentru călătorii istoviţi.         colo, am văzut cam la o milă de­
               un muşchiu sponghios, în care —        A noua zi, dupăce ne-am părăsit  părtare, ceva, ce ni se părea o pasere
               nebăgând de seamă —ne-am adân­       luntrile, şi parcurgând, după soco­  mare,  sură,  ridicându-se  încet  de
               cit până peste genunchi. Locul era   teala  mea,  cam  o  sutădouzăzeci   pe pământ, zburând apoi agale la
               pestilenţiat de nori întregi de ţân­  mile, am ieşit cu încetul din zona  înălţime mică şi pierzându-se dupe
               ţari şi de tot felul de insecte. Ne-am  arborilor, luându-le locul o imensă  tufele feregelor.
               grăbit să ieşim din nou la pământ    pădure  de  bambus,  atât  de  deasă,   —  L-aţi văzut? strigă Challenger
               solid şi înconjurând pe de departe   încât,  trebuia  să  ne  tăiem  prin  ea   transportat. — Sumerlee, l-ai văzut?
               pe subt arbori, am trecut de acest   cărarea cu săcurele şi bărdiţele a-   —  Ce pretindeţi, Dv. că a fost?
               teren infectat, care în urma noastră  duse de indianii noştri. Ni-a ţinut  întreabă Summerlee.
               vuia  ca  o  orgă,  de  miliardele  de   o  zi  întreagă,  muncind  de  dimi­  —  Dupe cea mai bună credinţă
               insecte pe care le sălăşluia.        neaţa  până  seara,  abea  cu  doue  a mea, a fost un pterodactyl.
                 A  doua  zi  dupăce  am  părăsit   scurte popasuri, până am ajuns să      Summerlee a izbucnit într’un râs
               luntrele, am găsit, că deodată s’a   trecem peste aceasta grea piedecă.  batjocoritor.
               schimbat cu totul caracterul ţinutu­  Abea mi-aş putea imagina o muncă     —  O Pterogogoriţă! zise. A fost o
               lui.  Mergeam într’una la deal,  şi:   mai inonotană şi ' mai plictisitoare  barză ca toate berzele.
               cum înainteam, pădurile se făceau'   decât tăiatul ace’stei cărări, dupăce   Challenger era prea furios decât
               tot mai rare, şi rând pe rând şi-au   nici chiar în rarele locuri mai de­  să-i răspundă. îşi aruncă în spate
               pierdut  splendoarea  tropicală.  In  schise  nu  puteam  vedea  la  o  di­  raniţa şi porni înainte. Lordul John
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23