Page 3 - 1923-10-11

10—VI 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 155

Jnlre sălcii... Reînhumarea eroului necunoscut

In unde soarele aprinde
învăpăiere de smarald, In mijlocul unor serbări, cari şi’au Jertfa adusă de acest soldat, care
In fiecare val sticleşte atins toată măreţia, s’au inhumat în a lăsat în urmă nu numai o viaţă
Un soare luminos si cald. ziua eroilor osemintele soldatului scumpă încă netrăită, ci şi părinţi
român necunoscut, mort în războiul şi soţie şi copii şi rude, este fără
pentru întregirea neamului. Ţara în- de seamăn, fără de margini. Noi cei
Şi malurile amândouă întreagă i s’a închinat în această zi rămaşi în urmi, ca să ne bucurăm
Grăbind, supt ploaia de lumină, ostaşului fără nume, preamărind a- de roadele luptei lui, nu vom putea
Desfac podoaba lor de sălcii mintirea lui, ca a factorului celui să ne facem niciodată vrednici de
Şi 'n urmă iarăşi se îmbină.
mai de seamă, care a contribuit la el, dacă nu vom şti să-i cinstim
ridicarea temeliei noui a acestei ţări, deapururi amintirea.
Cum stau cu gândurile ’n urmă, pe care au visat-o atâtea generaţii
In stropii reci şi argintii, de români şi care abia acum s’a pus.
Desleg, privindu-mă, şireato,
Lumina ochilor căprii.
Gr. Vâja.

Floarea Qăndirii.

Eri in camera mea sumbră,
Când plecase a ta umbră,
Floarea de tine purtată
Am găsit-o scuturată.

Şi petalele vărsate,
Vise 'n clipe fărâmate,
Le ’ngropai tăcut pe rânduri
In album,—sicriu de gânduri.

Care ţi-a fost supărarea
De-ai lăsat pălită floarea ?
Nu şti că ş’azi ţi-aparţine
Inima ce-ai smuls din mine ?...

De mai vii iar arătare,
Sărmi aduci albastra floare
Ruptă din grădina vieţii Serviciul divin celebrat de Mitropolitul primat şi episcopii ţării la cosciugul eroului
In lumina dimineţii!... fără nume.

De nu, să-i trimeţi parfumul
Care să-mi arate drumul,
Spre-a putea găsi iar visul
Ce mi ta ’nghiţit abisul.
Bârlad. G. Ponetti.

Bobi de vouă.

Un bob de rouă 'ce 7? durere
A tremurat de sub pleoape,
Să stângă poate—atâta vrere
Şi-atâtea cântece să'n groape.

Un bob de rouă ce'n căinţă
Răsare 'n gene cu sfială,
Alină multă suferinţă
Şi mult păcat în lume spală.

Şi-adeseori un bob de rouă,
Născut din sbucium şi mustrare
Trezeşte ’n suflet viaţă nouă,
Şi-aduce pace şi uitare.
Maria Cioban-Botiş. M. S. R. decorând cu virtutea militară pe eroul [necunoscut.