Page 7 - 1923-10-11

PO—VI! 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 159

Generalul Cristescu Vaccinul prostiei

Geniul militar al României, care Un ziar francez anunţă, că unul lupte, să resolvăm aceleaşi probleme.
a fost totuşi atât de paralizat în des­ dintre savanţii francezi este pa cale N’ani ajunge să ne căim, jucând
făşurarea facultăţilor sale extraordi­ să descopere vaccinul prostiei. Luc­ pentru a doua oară partide pe cari
nare de urgia politică a partidelor rul nu pare de loc curios, dat fiind le-am putea pierde, după ce le-am
noastre politice, — nu mai este. El că ştiinţa nu ne-a arătat acum pri­ câştigat odată? Nu, nu. Lasă-ne aşa
s’a stins în plină vigoare şi fără să mul miracol şi ne-a învăţat rând cum suntem, îmbătrâniţi şi gata de
fi putut da neamului său tot ceea pe lând, să nu ne mai mirăm de odihnă.
ce ar fi dorit si el şi am fi dorit nimic. Aceasta a fost tema unor fru­
şi noi cu toţii. Şi niciodată dispa­ Prostia nu este nici ea altceva, moase meditaţii stoiciene. N’ar fi
riţia unui om n’a fost mai prema­ decât o boală congenitală, care are tot aşa, dacă un binefăcător al ome­
tură decât acum. Războiul de între­ origini curat fiziologice, un sediu nirii ne-ar aduce panaceul acestui
gire al neamului românesc, care a precis, care trâbue descoperit şi care rău redutabil, care este prostia?
realizat aspiraţiile noastre aproape provine, dintr’o formaţie greşită or­ Desigur, că fiecare din noi ar ft
integral, pune în mod brutal pe ta­ ganică, fie dintr’o tulburare funcţio­ convins, că acest tratament sub.
pet chestiunea menţinerii statului nală, a cărei vindecare poate fi în forma lui curativă sau preventivă,
românesc din punct de vedere mili-
mod teoretic desvelită. Medicina mo­ ar conveni de minune... vecinilor.
dernă ne-a dovedit că şi lenea este In orice caz nimenea n’ar constata
boală foarte curabilă. Pentruce pros­ pentru sine utilitatea presantă a unei:
tia nu ar fi şi ea un accident pato­ cure de... nootherapie. Dar chiar
logic contra căruia un serum pre­ dacă ea ar fi obligatoare pentru
ventiv să poată da rezultate favo­ toţi oamenii în vârstă, şi rezultatul
rabile. acestei metode ar înlătura prostia,
Dar să presupunem problema re­ oare ar însemna acest lucru un
zolvată. In urma unor vaccinări repe­progres pentru omenire şi societatea
tate prostia ar dispărea de pe supra­ ar avea tot interesul, să fie com­
faţa pământului. Ce se întâmplă? pusă numai din oameni inteligenţi?
Putem noi binecuvânta s’au blestema Scriitorul francez Georges Bar bar in
pe genialul inventator? Să nu ne a demonstrat cu mult spirit, avan-
aşteptăm — în definitiv — la o tagele simplicităţii intelectuale. No­
explosie de entuziasm şi de recu­ rocul în epoca noastră de fier apar­
noştinţă. Să ne reamintim numai ţine celor îndrăsneţi până la obrăs-
de dispreţul cu care au fost întâm­ nicie. Ori îndrăsneala cere o pre-
pinate promisiunile miriface ale doc­sumpţiune, o opinie exagerată de
torului Voronof, care spunea că redă sine însuşi. Şi numai imbecilii sunt
tinereţea şi virilitatea oricărui bătrân. presumpţioşi. Pe măsură, ce spiritul
„Departe de noi darurile tale pe- se desvoltă şi se umple de cunoş­
ruculoase, seducător falacios“, excla­tinţe revelaţia forţelor imense, pe
mară filozofii. Ar trăbui să ne în­ cari omul le vede în jurul său, îl
Generalul Cristescu, şeful marelui stat toarcem înapoi, să ne reîncepem închină spre umilinţă.
major al armatei române, mort de curând. viaţa aşa cum am trăit-o, să retrăim Şi acum puneţi faţă în faţă un
aceleaşi suferinţe, să îndurăm aceleaşi înţelept şi nouăzecPşi nouă'de proşti
tar şi nimeni nu poate afirma că ar
putea pregăti această chestiune mai
sobru şi mai perfect decât cel
dispărut. Cu cunoştinţele sale mili­
tare distinse, cu talentul său, de
care a dat dovezi atât de strălucite
— el ar fi fost cel dintâi, căruia
i-ar fi incumbat sarcina apărării in­
tegrităţii statului nostru. Nu suntem
în măsură să ştim, dacă s’a achitat
de această sarcină uriaşă, dacă i-a
tras măcar conturile vagi ale acestei
probleme, ori ea a rămas un mare
semn de întrebare pentru mai târziu.
Moartea sa ne doare cu atât mai
mult, cu cât vremurile sunt mai grele
şi căile mai întunecate, iar lumina
fulgerătoare, talentul, real. care să
impuie şi să se impue nu răsare
din nici-o parte. Cu gândul la a-
cestea, noi apreciem nu numai ge­
niul celui, ce nu mai este, ci de­
plângem şi nenorocul, care ne-a
isbit pe toţi, pierzându-1 pe el. Dl ministru Vintilă Brătianu vorbind la mormântul lui George Pop de Băseşti