Page 10 - 1923-12
P. 10
Pag. 186. --------------------------------=----- C O S I N Z E A N A 25—VI. 1923
Gând florile vorbesc tenă Pa ospătat. Luna poleia cul
mea munţilor din faţă, şi’n umbra
deasă de pe vale şoptea părăul pe
Flori albe, flori albastre, flori roşii din păduri: pe sub poalele codrului de brad,
Obrajii, ochii, gura, sălbatecii făpturi, în ale cărui frunze ascuţite vântul
In sufletul de flăcări al căreia şi-o ’nchis ofta uşor. Şi cum şedea afară, pe
Lunatic, firea 'ntreagă, chemări de paradis;
balconul de bârne, şi asculta cân
tecul tăcut al firei, o arătare albă
Vă duceţi cu solie a cumplitelor do rin ţi: se ivi în uşă :
Noean adânc de patimi, de vis, de suferinţi... — Poftiţi vă rog la o ţâră de
Şi spuneţi-i, pe graiuri de tainic înţeles, gustare !
Că’n rouă dimineţii, cântând-o v'am cules. Domnul colonel se grăbi să între
şi din fugă, mângăe cu mâna lui
• G. Tutoveanu
albă şi plină de inele scumpe, obra
zul îmbujorat al femeiei, care se
feri din drumul lui şi plecă ochii
Greşala ruşinată. Par’că nici odată n’a mân
cat brânză cu smântână şi borş de
pui mai bun ca atunci, în căsuţa
Toate privirile erau aţintite la gre — Nu începe povestea dela Adam, umilită dela Bicaz. Şi ce ochi negri
fier, care, într’o linişte solemnă ceti vorbi aspru colonelul. Ce-are a face plini de scântei avea ţăranca ; ce
„ordonanţa definitivă“ unde se vor mobil'zarea şi cu omorul ? gură mică cu buze roşii, fără corp-
bea cu amănunţime despre: „omo — Păi, să trăiţi domnule colonel, binaţii chimice; ce sâni obraznici
rul cu voinţă şi precugetare prevă să vedeţi d-voastră că depe atunci, ridicau cămaşa ! Păcat că umbla
zut şi penat“ de nu ştiu care arti adecă îndată dăpă plecarea mea, desculţă şi avea călcăile crăpate,
col din codul penal combinat cu dl plotonier Ignat îi purta sâmbe gândeşte domnul colonel mângăin-
altele din codul justiţiei militare. tele nevestei. Că eu domnule colo du-şi mustaţa.
Preşedintele Curţei Marţiale, un nel. numai de-un an eram însurat Domnul preşedinte se răsuceşte
colonel de artilerie cu mustaţa groasă şi Ileana era ca o floare şi-mi era uşor în fotoliul comod şi prinde
şi trudită ca să stea arcuită elegant, dragă ca ochii din cap. Când am din nou firul povestirei.
îşi înfipsese privirile încruntate la plecat am lăsat-o numai cu mama — In Ardeal, urmează inculpatul,
acuzat, care se uita la grefier. Din şi tare eram amărât, că două ca preţ de-o lună cât am petrecut pe
întreaga înfăţişare a inculpatului pete de femei n’au s-o poată scoate valea Lăpuşnei şi la Ibăneşti, în
se poate ceti limpede că nu pri la mal cu sărăcia. Eu, pământ n’am, lupte necurmate, ne purtam numai
cepe nimic din ploaia de vorbe a lucram la boer, şi altă avere de grija noastră şi am uitat de cei
„ordonanţei definitive“. Fapta, pe cât cele două văcuţe, pe care Ie pun de-acasă. Toată ziua şi toată noaptea
care el o recunoscuse la instrucţie, şi la plug. n’am putut agonisi. Şi stăm cu moartea între ochi, că neam
era îmbrăcată acum cu alte vorbe, cum Ileana nu putea munci, că avea ţul ne sfârtica cu artileria lui, pe
din care el nu înţelegea de cât şi copil micuţ, ştiam că bătrâna, care nici nu ştiam unde-i, şi când
foarte puţine. Şi cum sta, cu capul slabă şi neputincioasă era să fie aveam câteva ceasuri de răgaz, că
puţin aplecat, cu ochii mari des doborâtă de nevoi. Da ... n’aveam deam ca plumbul. Dormeam, de pu
chişi, cu manile atârnând, în po ce Ie face, că eu trebuia să mă duc tea să tae lemne pe noi. Numai
ziţia militărească, părea un uriaş la datorie. Le-am lăsat în grija Dom când am prins a ne retrage, şi când
semn de întrebare. Ceilalţi membri nului şi a doua zi după ce a su într’o goană nebună am trecut munţii
ai Curţei, doi maiori şi doi căpi nat mobilizarea m’am dus la regi înapoi, de nu ne-am oprit de cât la
tani, cu privirile absente, se uitau ment. In vălmăşagul pregătirilor dela Peatra Neamţului, când vedeam vae-
undeva în fundul salei, şi nu s'ar cazarmă nu-mi aduceam aminte de rul românilor, cari fugeau odată cu
putea spune dacă din cetirea mo nevoia şi sărăcia de-acasă. Numai noi, de frica ungurului, mi-au ve
notonă şi grăbită a grefierului au după vre-o 9 zile de la plecare, nit în minte cei de-acasă. Mi-aduc
înţăles că aici era vorba de viaţa dupăce trecusem de Peatra şi ne-am aminte că într’un şanţ pe marginea
unui om. oprit o noapte în inima munţilor, şoselei, se răsturnase un car cu be
Când, după cetirea ordonanţei, pe când camarazii grămădiţi în cor jenie şi prinsese sub el un copilaş
preşedintele cu voce aspră şi so tul mic şi îngreuiat de brumă dor de vre-o trei ani; numai picioru
noră, se adresă acuzatului, acesta meau ca buştenii, după truda unei şele îi rămăseseră afară. Femeia îşi
tresări, se îndreptă în poziţia strict zi^e de marş, o undă de înduioşare smulgea părul pocindu-se amar. Am
militară şi aţinti privirea la colonel. mi-a muiat inima. Cum stăm pri sărit câţiva soldaţi şi-ani ridicat ca
— Soldat A. Qavrilesei Constantin, vind luna, par’că auziam gânguritul rul. Pe copil l’am scos mort. Ii că
eşti dat în judecată pentru faptul că ai lui Ionică, par’că ascultam plânsul zuse în cap ceaunul şi-i turtise ţeasta.
omorît cu voinţă şi precugetare pe mamei şi al Ilenei, şi toată nopti- O sfârşială mi s’a pus la inimă şi
jandarmul plotonier Ignat Dumitru, cica m’am răsucit ca pe frigare fără cum mi-am adus aminte de-ai mei,
a doua zi după sosirea ta în satul să pot închide ochii măcar o clipă. n’am mai putut înghiţi nodul ce
Ionăşeni, fiind dezărtor dela corp. Domnul preşedinte nu-1 mai as mi se pusese în gât şi-am prins a
Ce ai de spus pentru apărarea ta? cultă pe inculpat. Un surâs dulce plânge ca o muiere, gonind să ajung
— Să trăiţi domnule colonel, în îi luminează faţa. Şi-a adus aminte compania mea care se depărtase.
cepu el cu voc" domoală şi învă de noaptea petrecută la Bicaz, în Costache a Gavrilesei tăcu o clipă
luită, când a sunat mobilizarea am tr’o căsuţă curată din marginea sa privind cu luareaminte duşumeaua ;
plecat scurt la regiment şi... tului, unde o nevastă tânără şi sprin îşi şterse musteaţa subţire cu do-
