Page 12 - 1923-12
P. 12
Pag. 188 ------ C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - ------------------------------ 25—VI1923
unui fulger am văzut într’o clipă — Ei, domnule colonel, ştiu eu deabea atunci începu lancu să pri
tot amarul pe care l’au suferit ne bine că greşală mai mare ca a mea ceapă şi zise:
vasta şi mămuca. Dacă mă închide nu se află, şi căinţa nu-i de nici — „Afurisiţi pungaşi! N’a fost
pe mine, mă gândeam eu, cânele un folos, că viaţă nu-i mai pot da altcineva decât Toader şi Oprea.
rămâne stăpân, şi alte nesfârşite răposatului. In focul nestins am să In drumul spre casă, Toader zice
chinuri vor năvăli pe capul biete mă chinuesc pentru greşala asta. către Oprea:
lor femei. Şi cum îl ţineam pe ră Se vede c’aşa mi-a fost scris ! — „Ei, frate, de-acuma trebue să
posat de gât, cu amândouă mânile, Zadarnică’a fost truda apărătoru ne facem oameni cumsecade, fiindcă
potrivesc mâna stângă ca să-i cu lui, un sublocotenent tânăr, stân- toate sunt rele în închisoare, afară
prind bine gâtul şi cu dreapta i-am gaciu şi mişcat el însuşi de pove de bătae şi când te uiţi înăuntru
lepădat trei pumni în căp. Răposa stirea inculpatului. Comisarul regal, pe fereastră, vezi acolo ceva, care
tul scoase baioneta cu mâna stângă, în replica-i fulgerătoare, Pa înfun nu te atrage de loc să fii oaspe.“
dar abia o ridicase până în drep dat până în gât pe „criminal*, şi Astfel, Toader se făcea iarăş om
tul peptului, că i-am zmuncit-o şi curtea, după o scurtă deliberare a cinstit, dar Oprea îi răspunse:
l'am plesnit în moalele capului. cetit sentinţa de condamnare la — Eu. unul, nu mă las de me
Costache a Gavrilesei îşi pironi moarte. serie !* AUREL LOCUSTEANU
privirile în jos şi un oftat adânc Pe coasta dealului de pe malul
stâng al Jijiei, în dosul gărei din
şi dureros îi scutură peptul. Trifeşti, o cruce strâmbă şi fără
Maiorul din dreapta se plecă la nici o însemnare arată locul, pen Florile. . .
urechea preşedintelui şi-i şopti tru cei care ştiu întâmplarea, unde
ceva. odihneşte soldatul Costache a Ga Sunt roşii stropi de sânge,
Sau pulbere din soare.,,
— Şi nu-ţi pare rău de crima vrilesei, care cu viaţa lui şi-a ispă Sunt lacrimi înflorite,
:
ce-ai săvârşit? întrebă preşed n- şit greşala. In nopţi de primăvară.
tele. VLADMIR NICOARA. Şi inima se frânge,
Şi sufletul ne doare,
Când se desprind din ramuri,
Petală cu petală...
Cum trage Toader şi fratele său Oprea încă In fiecare floare,
o păcăleală lui lancu cel roşu Un strop curat din soare
E-un vis, care trăcştc.
Localizare din 1. germană. Un gând, care iubeşte...
Desprinse de pe ramuri,
Când se văzură iarăş eliberaţi din aşeză lângă fereastră, cu un băţ Sunt dorurile moarte,
închisoare, Toader zice către Oprea: mare în mână spunând nevestii că Sunt gânduri risipite,
— „Ascultă, frate, trebue să mer acesta este cel mai bun pistol, Şi aruncate'n noapte...
gem pela lancu vulpoiul, fiindcă fiindcă e totdeauna încărcat. Şi când
altfel crede că suntem băgaţi pe văzu manechinul mişcându-se, des Flori dragi de primăvară!
viaţă la răcoare!“ chise repede fereastra şi-i trase din Podoaba voastră sfântă,
— „Trebuie să-i tragem o pă toate puterile o lovitură în cap, că O smulge vântul aspru
căleală, — răspunde Oprea — şi să Toader lăsă să-i scape jos omul de Petală cu petală...
vedem dacă bagă de seamă că sun pae, scoţând un ţipăt. In acest timp Dragi flori de primăvară!
tem noi.“ Oprea tăcea chitic, ascuns după urf O smulge vântul aspru
Astfel, lancu primi un bileţel fără stâlp delà uşă. Auzind ţ-pătul şi Cu tinereţa noastră...
de nici-o iscălitură: „lancule, fii cu cum pe urmă se făcu linişte, lancu Petală cu petală...
băgare de seamă astă noapte, pen- zise: — „Femeie, mi se pare că G. Vlădescu Albeşti
trucă doi pungaşi au făcut rămăşag am dat de bubluc, mă duc să văd
că unul din ei are să ia cearşaful ce s’a întâmplat.“ Şi pe când el I Cărţi, reviste româneşti, I
de sub nevastă-ta şi tu n’ai să-l eşia pe uşă, Oprea se furişează
poţi împiedica.“ înăuntru, se apropie de pat, imi- I franceze, germane, etc. |
— „lată doi pungaşi adevăraţi — tează glasul lui lancu şi începe | hârtie, articole de birou, |
îşi zice lancu. — Unul se prinde speriat: — „Pungaşul e mort, ne
să fure cearşaful şi celalalt îl de vastă, şi închipueşte-ţi că e chiar | maşini de scris =—I
nunţă, pentru ca tovarăşul său să băiatul învăţătorului. Dâ-mi repede
piardă rămăşagul. Dacă iTaş şti si cearşaful, vreau să-l duc şi să-l în confecţie de hârtie şi
gur că Toader şi Oprea sunt la în grop în pădure, fiindcă altfel puş imprimate de orice
chisoare, aş crede că sunt ei.“ căria mă mănâncă.“ natură la:
Noaptea, hoţii se apropie tiptil Femeia se înfricoşează, se scoală
prin cânepiştea din dosul casei, şi-i dă cearşaful. Deabia plecase însă | Librăria, Papetăria Tipografia j
Toader pune o scară la fereastră, şi lancu cel adevărat vine şi-i spune
dar aşa ca lancu să-l audă bine şi vesel: | LEPAGE Cluj |
se sue pe ea, împingând înainte-i — „A fost numai o glumă proastă,
un manechin de pae, care semăna nevastă, fiindcă hoţul era de pae“. Cereţi cataloage, liste
a om. Dar când nevasta îl întreabă şi oferte. 1—6
Când îl auzi lancu din casă, cum unde a lăsat cearşaful, pentrucă ea
punea scara, se sculă încet şi se stătea acum pe salteaua goală,
