Page 8 - 1923-12
P. 8
Pag. 184 C O S I N Z E A N A --------------------------------------------- 25-VI 1923
La 13 Mai anul acesta Aero Carnetul lui Radu Roman
clubul Franţei a reconstituit aceasta
pilorească şi curioasă primă ascen de Mihail Gaşpar
siune în balon în grădina Tuilerii-
lor din Paris. XII. veacuri de-arândul au dus atâtea
Tot în acest an se serbează şi bogăţii, stoarse din sudoarea şi la
centenarul dela moartea ilustrului ...„împăratul Traian“ face o curbă crimile neamului meu, din blagos
fizician Charles. mare, pentru a ocoli capul Tuzla. lovitele câmpii ale ţârii româneşti,
Farul, în zorii zilei, pare degetul
arătător al unui uriaş îngropat sub spre acelaş oraş de aur. Şi tot pe
apă, în vreme ce stâncile ţermului aceste valuri au trecut mii de robi,
Fa slană dantelat, se aseamănă cu nişte sprin- mii de fete zmulse de pe acelaş
cene năpraznice. Pe copertă, la acest pământ şi din acelaş neam, pentru
Un foc se sbate’n pragul morţii ceas timpuriu, nu este nimeni. Pe plăcerile’mai marilor aceluiaş oraş.
In pâlpâiri tremurătoare; puntea de comandă secondul se Câte planuri, câte doruri, câte la-
crămi şi câte blăşteme n’au făcut
In jurul lui întinşi pe glugă plimbă plictisit, cu manile la spate aceiaşi cale pe care o fac eu?
Dorm doi ciobani păliţi de soare. căscând înfundat. Numai matelotul
dela cârmă stă încremenit lângă Ce s’au ales din toate acestea?
Un câne stă de veghe încă roată, cu privirea fixă la busolă. Nimic.
Soarele şi-a făcut cursa ca şi azi,
Cu ochii ţintă spre pădure; Sinii mării aburesc. Din tainice a- luminând şi încălzind deopotrivă pe
In staul oile-obosite, dâncuri rebufnesc unde de acreală. tirani şi pe robi, pe desfrânaţi şi
Se lasă somnul, să le fure. Din lumea ce moare acolo, în ne pe cei virtuoşi.
bănuitele adâncuri de milioane de
ani, şi zi de zi, gazurile îşi fac cale Iar marea, va fi fost şi atunci
Se simte-o linişte adâncă spre neant, îndeplinind şi ici şi mereu verde-sură ca şi azi, râzând
întreg pământul cucerind sfidătoare şi reoglindind în mii şi
Pe când o stea din înălţime acolo un post pe care noi, fosilele mii de chipuri razele soarelui care-o
Brăzdează cerul licărind. unui alt mileniu, îl bănuim azi fărăi iubeşte din începutul începuturilor.
a-1 cuprinde. Departe înspre răsărit,
Aurel Pop Lacrămile cari au stropit supra-
zidul de ceaţă se luminează pe în
cetul. Culori spectrale se conturează faţa-i nepăsătoare n’au adăugat ni
Flori de vară pentru clipe, pentru-ca după un mic şi n’au schimbat nimica.
La’dreapta coasta de argint scli
timp anumit să se statornicească peşte în bătaia soarelui, iar pro-
Stropi de ploaie bat în geamuri biruitorul roş, culoarea iniţială, de- mo’ntorul Caliacra se ridică ca uriaşă
Plângătoarea lor povară, miurgică. Şi dintr’odata, stropit de strajă la marginea pământului ro
Strune rupte, risipite, miriade de’boabe brilantate, se iveşte mânesc. Balcicul ascuns în verdeaţă
In vârtejul de afară____ faţa roşie, scăldată în ceaţă şi rouă şi lipit de mal mai că nu se vede.
a soarelui. Sirena răcneşte prelung, Âdio, scump pământ românesc! Ţara
resfirându-se peste imensele nesfâr
Tresărind, eu cat în mine atâtor viteji şi atâtor nemernici, ră
Şoapta verii ce s'a dus şituri de apă şi o boare lină, rece mâi cu bine!!
Şi-a pierit, în zări, cu svonul împrăştie din’ calea lui Phoibos Glasul speriat al unui „gong,,
Apollo şi ultimele sdrenţe de ceaţă.
Călătoarelor de sus. chiamă călătorii la dejun!
Marea se resfaţă, înălţindu-şi sinii
puternici ca o femee în preajma
Flori de vară ofilite dimineţii de după o noapte de ne-
In uitare eu vă las, dormire, mişcându-se a lene în pa- XIII.
Căci din toate cea mai dragă, tu-i de sidef. Mateloţi tineri, cu fe Călătoria Constanţa-Constantino-
Cea mai sfântă mi-a rămas. ţele supte şi bronzate apar, îndrep- pol, de scurtă durată, nu obligă pe
Gr. Veja tându-şi trupurile tinere. Pescari tre călători de a lega cunoştinţă. Ră-
ziţi de foame, ţâşnesc ca nişte bul zimat cu spatele de parapetul din
Găinlă gări de zăpadă venind dinspre ţerm, pupă şi acoperit de umbra bărcii
căzând din înălţimi uşori ca nişte de salvare, trec în revistă călătorii.
Eri am prins-o pe cărare fulgi, peste valuri. Cei mai mulţi tipuri obicinuite:
Şi-am jurat o sărutare Pe urma vasului apele caută să ovrei voiajori, vorbind cu mânile,
Dela ea___ se niveleze în triunghiul tăiat de greci palavragii cu priviri şirete şi
dânsul. De sub copertă răzbeşte neliniştite, turci sobrii şi aşezaţi.
miros de cafea prăjită. Cu o uşoară Câteva eleve ale unui pension din
Când plecase, supărată, înclinare vasul ia direcţia spre Sud, Iaşi, cu două profesoare, umpleau
S’a jurat că altă dată spre crasul înspre care mă poartă coperta cu ciripitul lor voios. încolo
Nu mai vrea.
dorul de aproape un sfert de veac. nu mai era nimeni. Adecă da. In
Prin minte îmi trec icoane, prinse umbra celor două hornuri şedeau
Am plecat azi, după toate din alte lumi. Văd, tăind acelaş două dame voalate. Erau în doliu.
Să o rog că poate-poate drum spre acelaş oraş de aur pe Costumul lor negru contrasta cu
M’o erta___ lopătarii din Oleg, mânând cu tru cadrul vesel al bordului. Sus, pe
purile îndoite de povara lopeţilor fruntea de comandă locul secon-
....Şi — în pragul înserării — grelele bărci, în care un suflet de dului îl luase căpitanul, un român
Ea — la capătul cărării visător îşi ducea întreg orgoliul de îndesat cu părul şi bărbişonul ar
M’aştepta. glorie şi’mărire. Şi văd şi sombrele gintat.
Const. Crişan galere cu semiluna la catarg, cari Soarele încălzia de-abinelea. Peste
