Page 13 - 1923-13
P. 13
10—VII 1923---------------------------- - - - - - - - - - C O S I N 2 E A N A - - . ......... ........... Pag. 205
pe calea să mă adâncesc în amin lung, ca un şarpe, un ochiu fioros,
Norocul
tirile mele personale, fără o impor roşu, lacom, şi un enorm cioc în
tanţă pentru Dv. tredeschis, plin — spre groaza mea —
O, de câte ori norocul In noaptea aceia — vorbesc încă tot cu dinţi mici, lucitori. In clipa ur
Ne zimbeşte şi ne chiamă, de prima zi a drumului nostru în ju mătoare dus a fost — şi cu el şi
Iar noi mergem mai departe rul stâncilor — ne aştepta un eveni cina noastră. Se ridică în aer o
J
Fără să-l băgăm în samă. ment mare, o întâmplare, care era umbră mare neagră, largă de vre-o
de natura să ne distrame orice ur douzeci de picioare — o clipă ari
Şi abea când nu mai este mă de îndoială, pe care am mai fi pile monstruoase acoperiră stelele
Când momentul a trecut putut-o avea asupra minunilor atât de pe boltă, apoi aispăru după
Ne dăm seama, că norocul de apropiate de noi. creasta stâncilor de deasupra noas
Ne-a zimbit şi fam perdut. tră. Am rămas cu toţii stane de
Când vei citi cele ce ni s’au în
Maria Cioban Dr. Botiş tâmplat în noaptea aceasta, vei re piatră în jurul focului nostru, ca
cunoaşte, dragă Dle M’Ardle — şi eroii lui Virgil când se năpustiră
poate pentru prima dată, — că gazeta asupra lor Harpiile. Cel dintâi, care
deci îngrămădite de minţi omeneşti: nu m-a trimis să asist la o vână a scos un cuvânt a fost Summerlee.
abea mai puteam avea vre-o nă toare de gâşte selbatice şi că, dacă — Domnule Profesor Challenger
dejde de reuşită. Şi totuşi, când voi avea îngăduinţa Profesorului, — zise într-un ton solemn, tremu-
priveam frânghia de verdeaţă fru cititorii noştrii vor avea din partea rându-i glasul de emoţiune, — sunt
moasă, abea câteva sute de picioare mea câteva rapoarte întradevăr sen dator să vă cer iertare; recunosc
deasupra capetelor noastre, nu era zaţionale. Nu aş îndrăzni să public că am fost foarte greşit în apricie-
nici unul dintre noi, care să ad aceşti articoli, înainte de a aduce rile mele, şi Vă rog să uitaţi trecutul.
mită barem gândul, să ne întoarcem cu mine în Anglia şi irepugnabile Era o vorbă spusă bărbăteşte,
în London, fără să fi explorat din dovezi, de teama să rru fiu stigma cinstit, şi pentru prima dată am vă
cap în cap lumea necunoscută. tizat pentru vecie de un Miinch- zut pe cei doi antagonişti strâr.-
Discutând situaţia în care ne gă hausen al gazetăriei. Nu am nici o gându-şi mâna Primul pterodactyl
seam, ni s’a părut, că cel mai bun îndoială, că şi Dta aprobi vederile pe care l-am văzut ne-a adus acest
lucru, pe care îl putem face este mele, şi că nu vei risca să pui în neaşteptat eveniment. Ne era dusă
să ne urmăm calea dealungul ine joc întregul credit al „Gazettei“ cina, este adevărat, dar plătea jertfa
lului de stânci în nădejdea, că vom cu publicarea aventurilor noastre, aceasta faptul, că în urmă am vă
găsi vre-un mijloc de a urca la până în clipa, când vom fi în stare zut alăturea pe aceşti doi extra
vârf. Linia de stânci, care decreştea să facem faţă corului de critice şi ordinari oameni.
în înălţime, începu să se întoarcă scepticizm, cu care totdeauna sunt (Va urma.)
pe încetul dela vest spre nord, şi primite asemenea rapoarte; Şi aşa şi
considerând aceasta curbură ca un minunatul incident, care ar oferi
arc al unui cerc, găseam, că în bătrânei noastre gazete atât de sen
treaga circumferinţă nu putea fi din zaţionale titluri în literă groasă, va
cale- în afară mare. In cel mai rău trebui să-şi aştepte ziua în pulp'-
caz aveam să ajungem, în câteva tul editorului.
zile, de nou la punctul de unde A fost lucrul unei singure clipe,
am plecat. izolat, fără urmări, decât doar în
In ziua aceia am făcut un drum convingerile noastre.
de vre-o douzeci şi două de mile, Iată ce s’a întâmplat. Lordul John
fără a ni se înbunâtâţi cu ceva puşcase un ajouti — un animal mic,
prospectele. Tiebue să amintesc că asemănător unui porc — şi împăr
aneroidul nostru ne arată, că urcând ţind o jumătate din el Indienilor,
într’una pe panta care se începu rotea, pe sama noastră, deasupra
decând ne-am părăsit luntrele. am jeratecului cealaltă jumătate. După
ajuns la o înălţime de peste treimii ce se înserează se face frig, şi noi
de picioare deasupra mării. De aici stăteam adunaţi în jurul focului.
se explica marea schimbarea â tem- Noaptea era fără lună, dar la lu
peraturei şi a vegetaţiei din locu mina slabă a stelelor puteam vedea
rile unde ne găseam noi. Aici scă- o oarecare distanţă platoul. Deodată
pasem şi de roiurile de insecte, care se desprinde din noapte, din întu
sunt nenorocirea călătorului prin necime, ceva, venind ca o pasere
ţinuturile tropicale. Creşteau şi pe de pradă, cu mişcările balansate ale
aici câţiva palmieri şi arbori-feregâ, unui aeroplan. întreaga noastră ceată
dar părăsirăm de mult regiunea cori a fost pentru o clipă acoperită de
dorul amazoniani. Te înviorai privid un baldachin de aripi membranoase,
câte un convulvulus, o patifloare sau şi am văzut un moment un gât
o begonia, amintindu-ţi, în mijlocul
acestor inospitaliere stânci, vatra ATELIER MODERN DE FOTOGRAFII
ta de acasă. Aproape la tot pa^ul
vedeam câte o begonie roşie, perfect Q A R D I & C O.
egală cu cea ce roşea în ghiveciul
din fereasta unei anumite viile din
Streatham... Dar ni-e teamă că sunt C L U J , STRADA Ş A G U N A N o . 1 3 1—20
