Page 9 - 1923-13
P. 9

10—VII 1923                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 201

                                                                             lui  erau  relativ  joase  —  vre-o  cinci
                     Lumea pierdută                                          şase  sute  picioare,  după  cum  le-am
                                                                             judecat.
                             Roman de A. Conan Doyle                           —  Acolo se aşezau pterodactylul
                                                                — Urmare —   —  zise  Profesorul  Challenger,  ară­
               CAPITOLUL IX.             liniştit:  în  sinea  mea  înse  sunt  plin   tând  arborele  din  vârful  strâncei.—
         Cine s'ar fi putut gândi la un   de gânduri, de îngrijorare.        M-am  urcat  până  pe  la  jumătatea
                                           Dar  să  vă  povestesc,  cu  toate   ei,  înainte  de  a’l  împuşca.  Mi  se
               asemenea lucru?
                                         detailurile  pe  care  le  am,  şirul  în­  pare,  că  un  bun  alpinist,  cum  mă
        Ni  s’a  întâmplat  ceva  îngrozitor!  tâmplărilor, care ne-au dus la aceasta   cred  şi  pe  mine,  ar  fi  în  stare  să
     Cine  s’ar  fi  putut  gândi  la  un  ase­  catastrofă.                 urce  până  în  vârf  stânca,  deşi  prin
     menea  lucru  ?  Şi  nu  pot  întrezări   Când  am  terminat  ultima  mea   aceasta  nu  ar  ajunge  nici  un  pas
     cel puţin sfârşitul nenorocirei noastre.  scrisoare,  spuneam,  că  ne  găseam   mai aproape de platou.
     Se  prea  poate,  că  suntem  condam­  cam  la  şapte  mile  de  o  enormă  li­  Când  aminti  Challenger  din  nou
     naţi  să  ne  petrecem  întreg  restul   nie  de  stânci  prăpăstioase,  care  fără  pterodactylul lui, l-am privit cu coada
     vieţii  în  acest  loc  straniu,  inacce­  îndoială încercuia platoul despre care  .  ochiului  pe  Profesorul  Summerlee,
     sibil.  Sunt  încă  atât  de  stăpânit  de   ne-a  vorbit  profesorul  Challenger.  şi  acum,  pentru  prima  dată  mi  s’a
     zăpăceala  loviturei,  care  ne-a  ajuns,   Apropiindu-ne,  am  judecat,  că  stân­  părut,  că  văd  în  fata  lui  o  primă
     încât  abia  pot  să  cumpenesc  clar  cile  aceste  în  unele  locuri  erau  şi   rază  de  credulitate  şi  de  pocăinţă.
     întâmplările  de  azi  şi  şansele  noas­  mai  înalte  de  cât  mi  le-a  descris   Nu  mai  avea  pe  buze  zimbetul  lui
     tre  din  viitor.  Stăpânit  de  impresiile  profesorul  —  pe  alocurea  se  înăl­  veşnic  sarcastic,  ci  îi  stăpânea  faţa
     trecutului  apropiat,  prezentul  îl  văd   ţau  la  o  mie  de  picioare  —  vărgate   o  espresie  de  adâncă  mirare  şi  esci-
     înfiorător, iar’viitor negru, ca noaptea. curios,  în  un  fel,  care  ni  se  pare,   tare.  Lui  Challenger  nu  i-a  scăpat
        Nu  cred,  câ  s’au  găsit  vre-odată   e  caracteristic  formaţiunilor  bazal-  aceasta  schimbare,  şi  în  prima  be­
     oameni  într-o  situaţie  mai  grea;  şi  tice.  Ceva  asemănător  cu  stâncile  ţie  a  învingerei  sale  nu  a  uitat  să
     nici  nu  ar  avea  vre-un  rost  să  vă   care  se  not  vedea  în  Salisburg  Crag   o esploateze pe deplin.
     precizez  poziţia  exactă  geografică  a   lângă  Edinburgh.  Vârful  peretelui   —  De  altfel,  —  zise,  cu  un  sar-
     locului  unde  suntem,  în  nădejdea,   de  stânci  indica  în  dosul  lor  vege­  cazm  în  acest  moment  cu  totul  de­
     că  prietenii  nostrii  vor  întreprinde  taţie  bogată,  putând  să  vedem  chiar  plasat  —  acum  cred,  că  Profesorul
     o  expediţie  de  salvare.  Chiar  dacă   de  jos,  pe  pantă  tufişuri  şi  mai  de-  Summerlee  va  perzista  să  spună,  că
     s’ar putea înjgheba o asemenea ex­  părtişor  arbori  înalţi.  Nu  am  avut  atunci  când  v-am  vorbit  de  ptero­
     pediţie,  dupe  toate  socotelile  ome­  înse  nici  un  semn  de  viaţă  anima­  dactyl  mă  gândeam  de  fapt  la  o
     neşti,  soarta  noastră  va  fi  fost  de   lică, ce ar putea fi la spatele acestui   barză  —  da,  barză,  s’au  o  specie
     mult  pecetluită,  înainte  de  a  ajunge   perete.                     de  berze  fără  pene,  cu  pielea  go­
     salvatorii nostrii în America de Sud.  In  noaptea  proximă  ne-am  aşezat  laşe,  cu  aripi  membranoase  şi  cu
        De  fapt,  suntem  atât  de  departe   tabăra  la  poalele  acestor  stânci  —  dinţi în gură.
      de  orice  ajutor  omenesc,  ca şi  când   un  loc  selbatec,  trist.  Stâncile  de   Râdea cu hohot clipind mulţumit
      ne-am  găsi  în  lună.  Dacă  va  fi  să   deasupra  noastră  nu  se  înălţeau  nu­  ‘ din ochi, făcea reverenţe batjocori­
      răzbim  prim  primejdiile  în  care  ne   mai  perpendiculare,  dar  chiar  se   toare, pânăce colegul lui. supărat
      aflăm,  vom  putea  face  numai  din   plecau  la  vârf  puţin  în  afară,  asa,   îi întoarse spatele şi plecă dintre noi.
      puterile  noastre.  Am  de  tovarăşi   că  o  urcare  a  lor  era  esclusă.  Nu   Dimineaţa următoare, după un
      trei  oameni  nu  de  toate  zilele,  oa­  departe  de  noi  se  înălţa  ţancul   frugal dejun, din cafea şi manioc,
      meni  cu  minte  extraordinară  şi  cu   singuratec,  înalt,  pe  care,  cred,  că  —  trebuia  să  fim  cruţători  cu  con-
      un  curaj  solid.  Aici  ni-e  nădejdea,   l-am  mai  amintit  în  povestirea  mea.   zervele  noastre  —  am  ţinut  sfat  de
      singura  nădejde,  pe  care  o  putem   Pare un turn de biserică, mare, roşu,  război,  asupră  felului  cum  să  urcăm
      avea. Numai,  când văd  feţele liniş­  care  se  ridică  la  înălţimea  stâncilor   platoul  de  deasupra  capetelor  no­
      tite  ale  tovăraşilor  mei,  mi  se  pare  din  perete,  despărţit  de  acesta  însă   astre.
      că  mijeşte  o  dungă  de  lumină  în   de  o  adâncă  prăpastie.  In  vârful   Challenger prezida, cu o gravitate,
      întunerecul  situaţiei  noastre.  Poate   ţancului verzea un arbore înalt. Atâ'„   parcă  el  a  fi  fost  prezidentul  înaltei
      şi eu am în afară aspectul unui om  tancul cât si stâncile de alăturea  curţi de casaţie, în şedinţă comp-
                                                    3
                                         i
















                                          Noul guvern revoluţionar al Bulgariei.
        Delà stânga 'spre dreapta: tŢancof, ministru preşedinte; Calofov delà externe; Roseff delà muncă; Sucilef delà culte şi
                                                  Todoroff delà finanţe.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14