Page 12 - 1923-14

Pag. 220 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - 25—VII 1923

lăsând la o parte şi cea mai ele­ zborul fulgerător al unei pasere pes­ Eram prea înmărmuriţi, decât să
mentară prevedere. triţe, care porni dela picioarele putem scoate o vorbă. Stăteam tă­
Observaţia era prea rezonabilă, Profesorului şi se pierdu dupe tufiş. cuţi, uluiţi. Dincolo, pe marginea
decât să poată fi disconsiderată. Al doilea a fost Summerlee. Ce platformei, era trântită o creangă
Challenger clătină din cap şi dădu extraordinară energie sălăşlueşte în puternică: pârghia de care s’a folo­
din umerii lui puternici. fragilul corp al acestui bătrân! A sit Gomez, să ne dărâme podul.
— Bine, Domnule, ce ar fi pro­ inzistat să ducă în spate două arme, O clipă dispăru faţa, apoi se ridică
punerea Dv. ? ca ajunşi dincolo, şi el şi Challen­ de nou, şi mai batjocoritoare decât
— Dupe câte am esperiat până ger să aibă căte una. înainte.
acum, se prea poate, ca dincolo în Am urmat apoi eu, poruncindu-mi — Eram aproape să vă strivim
tufele cele să ne aştepte un întreg să nu arunc ochii în jos, în îngro­ cu o piatră, colo, la peşteră; dar e
trib de canibali, nerăbdători să-şi zitorul abis, pe deasupra căruia tre­ mai bine aşa. Aşa vă vine moartea
aibă dine-ul, — zise Lordul John, ceam. Summerlee îmi întinse patul mai încet, mai îngrozitoare. Vă vor
privind spre celălalt cap al podu­ puştei, şi o clipă mai târziu i-am albi oasele pe acolo, şi nimenea nu
lui. E bine să cumpenim puţin îna­ putut prinde mâna. Cât priveşte pe va şti unde sunt, şi nu vi le vor
inte de a năvăli în căldarea cu apă Lordul John — el a trecut podul în îngropa. Când vei zăcea, murind,
fierbinte; aşa fiind, ne vom mân­ picioare, ca şi când s’ar fi plimbat Lord Roxton, aduţi aminte de Lo-
gâia cu gândul că dincolo nu ne pe un pod de peste Themse ! Tre- pez, pe care l-ai împuşcat la Po-
aşteaptă nici o primejdie—dar vom bue să aibă nervi de oţel omul a- tamayo River acum sunt cinci ani.
lucra în aşa fel ca şi când am fi cesta. Eu sunt fratele lui, şi de acum îna­
siguri că ne aşteaptă. Malone şi cu Şi iată-ne toţi patru, în ţara vi­ inte întâmple-se ce va vrea soarta:
mine ne vom coborî de nou, şi vom surilor, în lumea pierdută alui voi muri fericit, fiindcă mi-a fost
aduce cu noi cele patru puşti. îm­ Maple White ! Tuturor ni se părea dat să-l răzbun.
preună cu DI Gomez şi celălalt. că a sosit clipa învingerei defini­ Ne ameninţă furios cu mâna, apoi
Apoi va trece un om dincolo, aco- tive. Cine ar fi crezut, că era pre­ dispăru.
perindu-1 ceialalţi cu armele, până ludiul definitivului nostru dezastru? Dacă metisul acesta ar fi fugit
ne va încredinţa, că poate să treacă Să vă povestesc, în câteva cuvinte, dupăce şi-a înfăptuit josnica lui
întreaga ceată, fără primejdie. cum a căzut asupra corpului nostru răzbunare, ar fi scăpat teafăr. L’a
Challenger se aşeză pe ciotul ar­ înfiorătoarea lovitură. pierdut însă acel impuls irezistibil,
borelui tăiat, şi morăi nemulţumit; Am plecat dela marginea prăpas- latin, pe care îl avea şi el: să fie
dar Summerlee şi cu mine consim- tiei şi am străbătut ca de cincizeci dramatic. Roxton, omul care şi-a
ţeam, că în asemenea împrejurări de picioare în tufiş, când am auzit câştigat în cuprinsul alor trei ţeri
singur Lordul John era chemat să la spatele noastre o înfricoşetoare numele de Zbiciul lui Dumnezeu,
dispună. Coborârea şi urcarea nu a pârâitură. Am alergat într'un răsu­ nu putea fi batjocurii fără să pe­
mai fost atât de anevoioasă acum flet de unde am pornit. Podul dis­ depsească fără amânare. Metisul
când aveam sprijinul funiei în par­ păruse ! cobora încet pe cealaltă parte a
tea cea mai grea. Dupe un ceas Privind în prăpastie, am văzut la ţancului; dar înainte de a putea
eram de nou deasupra, aducând cu poalele stâncilor o grămadă de pune piciorul pe pământ, Lordul
noi armele de glonţ şi una cu alice. crengi încâlcite şi bucăţi sfărâmate Iohn alergă dealungul coastei platou­
Metişii au urcat deasemenea, şi la de trunchiu. Era fagul nostru. S’a lui şi a putut ajunge încă la un
porunca Lordului John au adus cu slăbit oare mărginea platformei şi punct de unde îl putea vedea. O
ei şi un colet cu proviziuni, pentru a lăsat să-i scape trunchiul? Aceasta detunătură de armă, şi apoi, fără
cazul, dacă ar fi să dureze mai era singura explicare pe care ne-o să putem vedea ceva, am auzit un
mult timp prima noastră explorare. puteam da în această clipă. In clipa sfâşietor ţipet şi, departe, jos, izbi­
Fiecare avem cu noi cartuşierele. următoare apăru încet de după tura trupului care se prăbuşi. Ro­
— Şi acum, Dle Challenger, dacă creasta de dincolo a ţancului o faţă xton se întoarse la noi cu o faţă
înzistaţi să fiţi primul pământean, neagră, faţa lui Gomez. Da era Go­ de granit.
care trece.... zise Lordul John. în­ mez, dar nu Gomez cel de mai de — Am fost un naiv nebun —
dată ce au fost terminate toate pre­ mult, cu faţa blajină, zâmbitoare. zise cu amărăciune. — Singur nu­
parativele. Ne privea o faţă cu ochi scântee- mai prostia mea a adus nenorocirea
— Vă sunt foarte îndatorat pen­ tori, plină de ură, desfigurată de şi asupra Dv. Trebuia să am în
tru înalta Dv. permisiune—zise su­ patimă, şi de nebunia bucuriei unei vedere, că neamul acesta de oa­
părat Profesorul, omul care nu pu­ răzbunări îndeplinite. meni ţine lungi ani dearândul în
tea tolera între nici o împrejurare — Lord Roxton! strigă. Lord Iohn minte, când e vorba de răzbunare,
vre-o autoritate superioară lui.—în­ Roxton! şi trebuia să fiu cu mai multă
cât îmi permiteţi, aşa dară, îmi voi — Da, răspunse tovarăşul nostru luare aminte.
lua libertatea să fiu cel dintâi......... — sunt aici. — Dar ce s’a ales din celalalt
Aşezându-se călare pe trunchiul De dincolo de abis porni un ho­ metis? Trebue să fi lucrat amândoi,
arborelui, cu săcurea pe umăr, Chal­ hot de râs. ca să prăbuşească arborele.
lenger se târî dealungul lui, şi în — Da, eşti acolo, câne de En­ — L’aş fi’putut omorî şi pe al
curând ajunse dincolo. Se ridică, glez, şi acolo ai să şi rămâi! doilea, dar i-am făcut vânt. Se
şi îşi agită mâinile în aer. Am tot aşteptat, am tot aşteptat poate că nu a fost partaş, în fapta
— In fine ! strigă. In fine! şi iată, că mi-a sosit şi ceasul meu! celuialalt. Cine ştie, poate totuşi
II priveam îngrijorat, aşteptând V-a fost greu să vă urcaţi acolo — era mai bine să-l fi împuşcat... fără
parcă să năvălească asupra Iui din dar mai greu vă va fi să vă cobo­ ajutorul lui tot nu se putea săvârşi
tufele verzi o groaznică soartă. Dar râţi. Nebuni blăstămaţi ce sunteţi, infamia.
în jur era totul paşnic, în afară de mi-aţi căzut în cursă, cu toţii... Acum, când aveam explicaţia ac-