Page 13 - 1923-14
P. 13
25—Vil. 1922......... ..........-------------------------- C O S t N Z É A N À - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag.. 221
ţiunei lui Gomez, fiecare ne rea Era o întrebare uşor de pus, greu pastie, la Zambo. Se făcuse seară
minteam din zilele trecute câte o de răspuns. Un lucru înse era cert: târzie, când în fine putu Zambo să
faptă, câte o vorbă curioasă a me El era singura noastră legătură cu se coboare, asigurându-ne încăodată,
tisului — dorul lui de a ne cu lumea din afară, în care ne puteam că ii va reţine pe indiani până mâine
noaşte planurile, cum a fost sur încrede. Nu îi era permis să ne dimineaţă.
prins spionându-ne, noaptea, lângă părăsească subt nici un cuvânt. Şi aşa s’a făcut, că mi-atn petre
cortul nostru, privirile pline de ură, — Nu, nu! — ne strigă. — Eu cut prima noapte de pe platou, scri
pe care ni le arunca pe furiş, când nu vă părăsesc. Orice s’ar întâmpla, ind Ia lumina unui felinar recentele
credea, că nu este observat. Discu mă găsiţi aici. Dar nu pot să reţin noastre aventuri.
tam încă întâmplările recente, în pe Indiani. Ei ţin una: că pe aici Am cinat şi ne-atn făcut sălaş la
cercând să ne împăcăm cu noua e plin de Curupuri, şi că ei pleacă marginea prăpastiei, amorţindu-ne
situaţie, când ne-a atras întreagă acasă. Lăsaţi-i să plece, eu nu-i setea cu două‘sticle de apollinaris,
atenţia o curioasă scenă care se mai pot reţine. pe care Ie aveam la noi. Cea din
petrecea departe, jos, pe planul dela Am băgat şi noi de seamă, că tâi problemă pentru noi este să gă
poalele stâncilor. Indienii păreau obosiţi şi grăbiţi sim apă; dar cred că chiar şi Lor
Un om în haine albe — nu pu să se întoarcă. Ii credeam lui dul John a avut destule aventuri pen
tea fi altul decât tovarăşul lui Go Zambo, că ne spune adevărul, şi tru ziua de azi, şi nimenea dintre
mez — gonea nebuneşte, parcă ar ne va fi peste putinţă să-i reţinem. noi nu avea chef să se aventureze în
fi fugit dinaintea morţii. La călcăele — Fă-i să mai rămână până mâine seara aceasta în interiorul platoului.
lui, abea de câteva picioare, îl ur — strigai, — să pot trimite cu 'ei Am evitat să aprindem foc, sau să
mărea în salturi nebune figura mare, o scrisoare. facem zgomot.
de eben, alui Zambo, credinciosul — Foarte bine, domnule ! Vă fă- Mâine (sau mai bine: azi, doar
nostru negru. In câteva clipe îl a- găduesc, că vor rămâne până mâine. se zoreşte de zi, pe când scriu şi
junse, îi sări în spate încătuşându- Dar ce pot să vă fac acum? rele aceste) vom face prima noastră
şi mânile în jurul gâtului metisului. Câte avea de făcut el pentru noi, explorare în ţara aceasta miracu
S’au prăbuşit amândoi la pământ. şi cât de minunat ni le-a îndepli loasă. Nu ştiu când vă voi mai pu
O clipă mai târziu Zambo sări în nit toate, acest credincios negru! tea scrie. Deocamdată văd, că Indi-
picioare, privi lung la omul căzut, înainte de toate, a desnodat din anii sunt încă aici, şi sunt sigur,
apoi agitându-şi vesel mânile către pomul trunchiului tăiat funia şi ne că nu peste mult va apare pe ţanc
noi, veni alergând în direcţia noa aruncă un capăt al ei. Nu era mai Zambo, să-mi preiee scrisoarea. Abia
stră. Figura albă rămasă nemişcată groasă decât o funie de uscat rufe, pot nădăjdui să vă ajungă vre-odată
în mijlocul planului întins. dar era foarte tare. Cu toate că era în mână.
Cei doi trădători ai noştrii nu peste putinţă să ne facem pod din P. S. Cu cât mă gândesc mai
mai trăiau, le supravieţuia înse ne ea, ne poate fi folositoare, dacă am mult, cu atât mi se pare mai des-
norocirea pe care au adus-o asupra avea să urcăm undeva. Legă apoi nădăjduită situaţia noastră. Nu văd
noastră. Ne era peste putinţă să ne de celalalt capet coletul cu efectele nici o putinţă să ne mai întoarcem
întoarcem pe ţancul de alăturea, şi alimentele pe care le-am fost ur vre-odată. Dacă ar creşte în apro
înainte eram legaţi de lumea veche cat pe ţanc şi aşa am putut să le pierea prăpastiei vre-un arbore înalt,
— acum eram prinsonierii celei tragem la noi. In felul acesta aveam am încerca să ne mai durăm un
noui. Intre cele două lumi era un cele trebuincioase pe vre-o săptă pod; dar nu e arbore la distanţă
hotar de netrecut. Colo, la picioa mână, chiar şi în cazul, dacă aici mai mică de cincizeci de picioare.
rele noastre se întindea câmpia, nu am fi găsit nici de mâncat. In Ori cât ne-am încorda, nu am fi
care duce la luntrile noastre. Mai- urmă se coborî de nou jos şi sui în stare să târăm până aici un trunchi
departe, colo subt orizontul violet, încă două bagaje cu diferite lucruri atât de puternic. Iar funea e mult
curgea fluviul, care ne-ar fi putut de care aveam nevoe — o ladă cu prea scurtă de cât să ne putem co-
duce de nou în ţări civilizate. Dar muniţii în primul rând — pe care borâ pe ea. Zău situaţia noastră e
lipsea puntea... Nu era om, care să le-am tras tot cu funia, aruncând-o desperată — cu totul desperată.
ne poată spune mijlocul de a dura de câteva ori de nou peste pră (Va urma.)
pod peste prăpastia, ce adâncea
între noi şi trecuta noastră viaţă.
O singură clipă nenorocită a fost Răspândiţi Revista „Cosinzeana“
în stare să ne schimbe cu totul
condiţiile existenţei noastre.
In asemenea clipe puteam să cu
nosc aievea din ce ştofă erau zi
diţi tovarăşii mei. Eram serioşi —
adevărat — dar cu totul senini. Ce
puteam să facem alta, decât să AMERICANII/I
ne aşezăm la umbra tufelor si să
aşteptăm sosirea lui Zambo. fi vă
zurăm, nu peste mult, faţa cinstită VÂNZAREA
apărând de după stâncă, şi apoi EXCLUSIVĂ:
întreaga lui figură de Ercule, în
vârful ţancului de alăturea. Librăria LEPAGE Clui
— Acum ce să fac — ne strigă
peste abis — voi să-mi spuneţi şi
eu fac.
