Page 6 - 1923-14
P. 6
Pag. 214 C O S I N Z E A N A 25—VII 1923
Inaugurarea se va face — se speră Murmur vag ce ’n larg se pierde, Vino! Ca să ne dezmierde
— spre toamnă când se înplinesc Tril de pasări, tril de vânturi. Primăvara are magi
4 ani dela moartea scriitorului. Nu Glas de ape, şoapte, cânturi, Cântăreţi de cânturi dragi,
mai de nu le-ar pune iarăşi piedici Frunză verde... Ciripiri, cereşti descânt uri,
autorităţile locale — cum au mai Murmur vag ce ’n larg se pierde,
făcut după cum auzim, sfătuind chiar Frunzuliţă verde foae! Tril de pasări, tril de vânturi.
comitetul să ducă monumentul în- De sub coajă nasc — belşuguri — Glas de ape, şoapte, cânturi,
tr’un oraş mai mare ca Bucureştii Uzi de sevă mii de muguri Frunză verde!
sau Iaşii. Şi se uită cu mirare CONST. Z. BUZDUGAN
De ce urmaşi se’nvrednici bietul Ramurile cum se ’ndoae,
Vlăhuţă şi iată în ce grad e cultul Ca să-i legene, se pare,
oamenilor mari la noi! Şi din muguri cum răsare
Frunze-o droae. Mierla.
GEORGE MILLY-MILEANU.
Floricică flori de nalbă! Iarna era grea în anul acela;
Simfonie de Printre frunze mici şi nouă căzuse zăpadă mare şi troenise
Iată, roz şi alb, în rouă câmpurile. Oamenii săraci abia îşi
vară Surâzând întâia dată duceau zilele amarâte de azi pe
— O comoară dintr'o salbă, — mâine; iar bietele păsărele sgribu-
Primăvară! Primăvară! ■ Un boboc mirat s'arată: lite şi leşinate de foame mureau cu
Casa-mi pare strâmtă-acum, Toată lumea stă mirată, grămada.
Ochii cată lung a drum... Floare albă! Nelu privea toată ziua pe fe
Aşi pleca în lumea 'ntreagă reastră la vrăbiile îndrăzneţe, ce
Zvănturatec Pierdevară, Şi deodată, ce minune! veniau sub ferestre să ciugulească
Ca o pasăre pribeagă: Văd copacii albi de flori firimiturile, pe cari în fiecare zi le
Lumea întreagă mi-esfe dragă Şi prin flori spunând din zori arunca pentru ele. Ii era totdeauna
Primăvară! Ale raiului noroade, grijă de bietele păsărele şi adesea
Glume, chiote nebune, întreba pe mămica lui: „De ce nu
Raze calde ’nvietoare Triluri, triluri şi tirade, au vŞi păsărelele case cum au
Se respiră ’n cerul clar; Vechi poveşti din vechi izvoade, oamenii şi să facă şi ele foc în
Unde-i frigul lui Făurar? Vorbe bune.. sobă, să se încălzească?“
Unde-s munţii de zăpadă In mintea lui de copil de 6 ani,
Să mi-i vadă sfântul Soare? Multul lunilor florale erau multe întrebări nedumerite,
Mii de fluturi în livadă Se coprind, se ’mbrăţişează, întrebări ce nu ’ndrăznea să le
In zigzaguri vin, să-i vadă Prind din spaţii orice rază, pună mămicăi ca să n’o necăjească.
Multa floare. Orice perle, orice fluturi; Vezi, nu putea înţelege el, de ce
Nalţă arcuri tiumfale fug vrăbiile, când el deschide fe
Ascultaţi! Ca să dezmierde, Cu 'nflorite lănci şi scuturi, reastra? Nu înţeleg ele, că el, Nelu,
Primăvara are magi Ascunzişuri şi-aşternuturi li-e prieten? Nu văd ele că le dă
Cântăreţi de cânturi dragi: De petale... firimituri şi le chiamă cu glas prie
Ciripiri, cereşti descânt uri, tenos?
In triumf păşesc sub arcuri Abia, după ce ’nchide fereastra
Dragostele ’mpătimite şi lasă perdeluţa subţire, abia atunci
Trec perechi îndrăgostite: ele sboară la firimiturile de pâine.
Răndunel şi rănduniţă, Vezi2 El nu înţelege şi pace!
Cerbi trufaşi din vaste ţarcuri, Intr’una din aceste dimineţi de
Gândăcei şi gărgăriţă iarnă, o dimineaţă friguroasă şi cu
Şi-alte neamuri mari cie viţă zăpada mare, Nelu, ducându-se pe
Trec prin parcuri sală spre bucătărie, văzu o pasere
pe pragul uşei deschise.' Plin de
Şi ’n a dragostei aziluri bucurie şi roşu de emoţie, începu
Când un vânt o şoaptă-a zis, să strige pe mămica lui, dar în
Sună-o muzică de vis; drăzneaţă păsărică fugi cât putu de
Frunze, flori, fără zabavă iute, afară.
Fac cu fluturii cadriluri; — „Ah! Ce păsărică frumoasă,
Cântă pasări în dumbravă: mămico! Ah, ce frumoasă!“ şi tre
Slavă Primăverei, slavă! murând de fericire se agăţă »de
Triluri, triluri! mămica ca s’o întrebe:
„Ce pasere-i aceasta, neagră cu
Hai şi noi pe sub arcade, ciocul galben? Mai vine înnapoi
Cosănzeană ’ntre iubite! oare?“
Cu privirile — aiurite Zâmbind blând, mămica îl luă
Să ’nnălţăm la cer cântarea în braţe şi-i spuse că păsărică a-
Infloritelor balade, ceia e o mierlă, că pe dânsa au
Şcoala comercială ungurească din Târgu Mu Să ne — alinte toată floaiea, trimis-o celelalte păsărele, la Nelu,
reş, pe care a luat-o deunăzi statul român,
fiind zidirea făcută cu cheltuiala statului un Să ne ’nveţe — dezmierdarea ca să-i mulţumească pentru firimi
gar de pe vremuri. Cum se cade. turile de sub ferestre, li spuse să