Page 10 - 1923-15

Pag. 234-------------------------------------------------- - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - -------------------------------------10—Vili. 1923

se părea, că purcede dintr’un loc prilejul ce-1 aveau, să studieze atât lovituri dupe lovituri. Summerlee
imediat dinaintea noastră. Lordul de aproape viaţa preistorică. Au re­ ţipă dureros, acoperindu-şi cu mâi­
John, îşi ridică în sus mâna, fâ- marcat resturile de peşti şi paseri, nile faţa, din care isvorea un şiroi
cându-ne semn *ă ne oprim, apoi cari erau împrăştiate printre pietrii, de sânge. Eu am simţit o puternică
porni în sărituri scurte, cu băgare dovedind natura hranei acestor cre­ lovitură în ceafă, care m-a făcut
de seamă, spre linia de dinafară a aturi, şi i-am auzit felicitându-se aproape să-mi pried conştiinţa. Cha
T
blocurilor de piatră. L-am văzut reciproc pentrucâ au deslegat în­ lenger, lovit căzu la pământ, şi când
ridicându-se încet şi privind pe trebarea care se pune de mult în m-am oprit să’l ridic, am fost de
deasupra primei stânci, care îl lumea ştiinţifică: de ce se găsesc nou izbit în spate, şi am căzut
adăpostea, * făcând în aceiaş clipă în anumite locuri restrânse în un atât clae peste grămadă pe profesr. In
un gest de mirare. Apoi râmase de mare număr oasele acestui bâ- aceiaş clipă am auzit bubuitura
înpietrit privind încordat, uitându-şi laur întraripat, ca de pildă înGam- puştei de elefanţi ai Lordului John,
de noi cu totul, fascinat de lucru­ bridge Green-sand. Am văzut cu şi ridicându-mi capul, am văzut pe
rile, pe care le vedea. In urmă ne-a ochii că pterodactylii, asemenea pin- una din hidoase creaturi trântită la
făcut sămn să ne apropiem, ridi- quinilor, trăiau în cete -foarte nu- pământ, cu aripa ruptă, sâsăind şi
cându-şi de nou mâna,, un signal măroase. rângindu-se la noi cu ciocul des­
de mare băgare de seamă pentru In urmă Challenger, în focul dis­ chis, şi cu ochii însângeraţi, ase­
noi. Toată ţinuta lui ne arăta, că cuţiei care s’a angajat între cei doi menea unui deavol din vre-o pic­
avea înaintea ochilor un lucru mi­ savanţi asupra unui detaliu, şi-a ri­ tură medievală. Tovarăşii lui, în­
nunat şi în aceiaş vreme primejdios. dicat capul deasupra stâncei, care spăimântaţi, s’au ridicat mai sus,
Târându-ne până lângă el, ne-am ne ascundea, şi cât pe aici era să cercuitid întruna deasupra noastră,
aruncat ochii peste stânca protecr ne pricinuiască pieirea tuturor. In — Acum, strigă Lordul John,
toară. Locul care îl văzurăm era un aceiaş clipă bărbătuşui cel mai a- acuma goană pe viaţă, pe moarte!
puţ mare care în vremile străvechi propiat de noi dete un ţipăt as­ Am răzbit în goană prin tufiş şi
va’fi fost o gură mai mică a vul­ cuţit, şi desfâşurându-şi aripile pie­ în clipa când am ajuns la marginea
canului de pe platou. Avea forma loase, largi de douăzeci picioare, păduri, harpiile erau de nou în ca­
unui enorm vas, în fund la câteva se avântă în aer. Femeiuştele şi pul nostru. Summerlee a fost de
sute de yarzi, de unde stăteam noi puii s’au îngrămădit speriaţi în nou trântit la pământ, dar am reu­
— cu băltoace de apă, verzue, în- marginea bălţii, pe când bărbaţii şit să’l ridicăm şi să-l târâm subt
cunjurate de papură. Era un teren, sentinele în jur, unul câte unul se arbori. Ajunşi aici, eram la adăpost:
care el singur te înfricoşa parcă, ridică şi începură să plutească pe între crengile dese ale arborilor
dar locuitorii lui îl făceau să ti se deasupra. Era o minunată privelişte nu-şi puteau desfăşura duşmanii
pară că ai în faţa ta o scenă din să vezi odată cd puţin o sută de noştrii enormele lor aripe. In vreme
cele şapte cercuri ale lui Dante. creaturi atât de mari şi înfricoşă­ ce mergeam prin pădure spre ta­
Locul acesta era un cuib de ptero- toare plutind deasupra noastră ca băra noastră, loviţi şi abătuţi, i-am
dactili. Erau adunaţi cu sutele în nişte enorme umbre tăcute; dar în văzut multă vreme cercuind în ce­
terenul, cât îl puteam cuprinde cu curând ne-am încredinţat, că nici rul azuriu, la înălţimi mari, de pă­
ochii. Tot ţărmul băltoacelor era decum nu era o privelişte, care să-ţi reau mici ca nişte porumbei, înso-
plin de zeci şi zeci de pui şi hi­ permită să o savurezi mult timp. ţindu-ne fără îndoială cu ochii lor
doase mame, cari cloceau pe ouăle La început namilele aceste zburau ageri. In fine, când am intrat în
lor galbene pieloase. Din această deasupra noastră în cercuri largi pădurile mai dese, au renunţat să
massâ de reptile, care se ţârâiau, înalte, voind parcă să se convingă ne urmărească, şi au dispărut din
mişunau întruna, se ridica sgomotul de mulţimea duşmanilor pe care vederea noastră.
de meliţă, care umplea aerul şi mi­ i-au descoperit. Apoi rând pe rând — O experinţă foarte interesantă
rosul înciumat, oribil, muced, în- cercurile se coborîră mai jos, se şi instructivă, zise Chalenger, când
bolnâvitor. Deasupra mulţimei de miciră, până când, în urmă ne dă­ am ajuns la marginea pârâului, şi
jos însă, ţuguiaţi pe bolovanii înalţi deau târcoale aproape de tot deasu­ în vreme ce îşi punea apă rece pe
din jur, mari, suri, îmbătrâniţi, se­ pra capetelor noastre, umplând ae­ genunchile umflat. Putem constata
mănând mai mult unor animale rul de sgomotul vâjeitor, sec al ari­ cu satisfacţie Domnule Chalenger,
moarte şi uscate, decât unor crea­ pilor lor largi, surii, dându-ne im­ că suntem foarte bine informaţi
turi vii, stăteau îngrozitorii bărbă- presia că ne găsim la aerodromul asupra obiceiurilor şi a modului de
tuşi, cu totul nemişcaţi, în afară de Hendon, într’o zi de emulaţie. luptă a pterodactililor înfuriaţi.
rotirile neîncetate ale ochilor lor — De grabă, înspre pădure, şi Summerlee îşi spăla sângele de
roşiii, sau câte o repede mişcare ţineţi-vâ laolaltă, strigă Lordul John pe o rană, pe când eu îmi curăţeam
din cap, dând să prindă în ciocul prinzându-şi arma de ţavă. Brutele rana de ghiarâ adâncă din ceafă.
dinţat vre-o libelulă care trecea în aceste vreau să ne atace. Lordul John avea haina de pe un
zbor. Aripile lor mari, membranoase, In clipa, când am pornit spre pă­ umăr ruptă în zdrenţe, abea zgăriin-
le ţineau închise prin încrucişarea dure, cercul asaltorilor se închisese, du-i însă pielea dinţii creaturei.
braţelor, aşa că păreau nişte babe deasupra capetelor noastre, încât — Ce are a face neînsemnatele
gigantice, înfăşurate în pături mur­ vârful aripilor celor mai apropiaţi lovituri pe care le-am primit? zise
dare aurii, din cutele cărora le ră­ pterodactili, aproape ne atinge ca­ Challenger. Tinerul nostru prieten
săreau capetele îngrozitoare. Cu mari,
petele. Am lovit cu paturile puştilor, a primit o rană de ghiară, haina
cu mici, cel puţin o mie de astfel fără să putem atinge vre-un loc Lordului John a fost sfârticatâ cu
de hidoase creaturi stăteau în adân­ solid, vulnerabil. Deodată din în- ciocul, eu am fost izbit în cap cu
citura din faţa noastră. vălmăşala de trupuri şi aripe cenuşii aripile şi aşa avem o frumoasă do­
Bucuroşi ar fi rămas aici profe­ se deprinse un gât lung, şi izbi vadă a diferitelor arme ofenzive, de
sorii noştrii toată ziua, extaziaţi de înspre noi un cioc fioros. Au urmat care uzează pterodactilii.