Page 11 - 1923-15
P. 11
10—VIII 1923 ------------------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — - ------------------------------------------ — Pag. 235
— Eram în pragul morţii, zise i-am văzut în vârful ţancului de ală şi au început să curgă argumentele
grav Lordul John. Şi nu-mi pot ima turi râsul lui larg. întraripate. Ca să scap de-intolera
gina o mai stupidă moarte, decât — Toate în rând, Massa Challen bilele lor discuţii m-am tras deo
să fii stins de asemenea infecte ger, toate în rând! ne strigă. Eu parte, şi aşezat pe trunchiul unui
animale. îmi pare rău că a trebuit stau aici. Nu am frică. Când aveţi arbore căzut, fumam din lulea, când
să descarc arma, dar, pe Jupiter! nevoe de mine, aici mă găsiţi! îl văzui pe lordul john, apropiin-
nu aveam ce alege. Faţa cinstită a negrului, şi prive du-se de mine.
— De nu ai fi făcu-o, nu mai liştea întinsului ţinut dela’ poalele — Uite, Malone, zise, îţi aduci
eram acum nici unul în viaţă, zise noastre, care se sfârşea departe, în aminte de terenul în care zăceau
•cu convingere. valea Amazonului, ne-a făcut să ne bestiile alea?
— Dar e prea posibil, că nu vom trezim din buimăceala întâmplărilor — Foarte bine, chiar.
avea neajunsuri din pricina împuş prin care am trecut, şi să ne amin — Nu e aşa, că era un fel de
căturii mele, zise Lordul. In pădu tim, că trăim pe pământ, în veacul crater vulcanic?
rile aceste întinse trebue că produc al douezecilea, şi că nu ne găsim — Exact, zisei.
adese arborii care se prăbuşesc, sau pe coaja vre-unui rudimentar planet — Ai remarcat solul?
se despică, sunete asemănătoare de îndepărtat, transportaţi acolo de — Stânci.
scărcării de armă. Acuşi înse, dacă meşteşugul unui diabolic vrăjitor. — Dar jur în jur de baltă, pe
sunteţi de o părere cu mine, am Si totuşi, în situaţia noastră, cât de unde creşteau trestiile?
putea constata, că pentru ziua de imposibil ni se părea, că linia — Era’ un pământ vineţiu. O ar
azi am avut aventuri destule şi cu ceia depărtată, violetă din orizontul gilă vineţie.
vârf, şi că ar fi indicat să ne în depărtat, acoperea marele fluviu, — Exact. Un tub vulcanic, plin
toarcem la tabăra noastră, la cutia pe spatele căruia pluteau vapoare, cu,argilă vânătă.
cu doftorii, cu carbol. Cine ştie, ce unde oamenii se preocupau în aceste • — Şi ce vrei cu acesta?
venin pot avea bestiile aceste în clipe de mici afaceri zilnice, pe când — O! nimic, nimic, — răspunse
dinţii lor infecţi? noi, întemniţaţi în mijlocul unor şi se întoarse încet înspre locul, de
Avea dreptate lordul: nu cred să fiinţe a vremilor de mult trecute, unde purcedea duetul fără sfârşit
mai fi avut cineva o asemenea zi privi doar de puteam într’acolo, şi al celor doi savanţi combativi:’o
de când e lumea. Şi totuşi nu se suferi, gândindu-ne ce ar însemna claviatură întreagă de voci, dela te
sfârşise şirul surprizelor din ziua a- pentru noi să trăim acolo acum. norul strident alui Summerlee, până
ceasta. Când urmărind cursul pără- Din aceasta memorabilă zi mi-a la basul adânc alui Challenger.
ului nostru, în fine am ajuns la mai rămas o amintire, şi cu ea vreau Nu m’-aş mai fi gândit la remar
ţintă şi am văzut înaintea noastră să-mi încheiu scrisoarea aceasta. ca lordului John, dacă nu l-aş fi
baricadele de spini din jurul tabe Cei doi profesori, a căror nevoi auzit, târziu în noapte, repetând fără
rei, credeam, că s'au terminat pentru fără îndoială au fost mult aţâţate şi somn „Argilă vânătă — argilă
moment şirul aventurilor. Dar ne-a de ranele primite, s’au luat la aprigă într’un tub vulcanic“! Aceste au
fost dat să ni se impue o nouă temă, ceartă, neputând să cadă de acord, fost ultimele cuvinte pe care le-am
plină de îngrijorări. Poarta „Fortu dacă asaltatorii noştri erau de ge auzit, înainte de a mă învinge un
lui“ Challenger am găsit-o neatinsă, nul pterooactil sau dimorphodon — somp de plumb. (Va urma)
baricadele întregi, şi totuşi salaşul
nostru a fost vizitat, pe când lipse
am, de o creatură curioasă, puter ‘Pomişorii albi din linlirim ...
nică. Nu i-am putut găsi urmele pe înfloriră mulţi în ţintirim
pământ, şi numai creanga de ar Pomişorii albi pe care toţi îi ştim —
bore, care se pleca peste tabera
noastră ne-a putut face să bănuim înfloriră - acolo sus, pe dâmb
pe unde a venit şi pe unde a plecat Printre mii de cruci cu trupul strâmb...
vizitatorul. In schimb aveam destule Albi, aşa cum sunt, priviţi din vale
dovezi a uriaşei lui puteri şi a duş Strălucind ca o ninsoare ’n plete,
mănoaselor lui intenţii, pe care ni Ei se par nişte ciudate fete
le dădea starea în care ne-am gă Ce scurtându-şi rochia pe pulpe
sit efectele. Aceste erau împrăştiate Râd'şi fug de trecători şirete...
în toate părţile, la largul îngrăditu-
rei noastre, ’iar o cutie cu conzervă ... Stau privindu-i risipiţi pe dâmb
de carne era muşcată în bucăţi de Pomişorii albi din ţintirim,
fiinţa, care voia să-i estragă conţi Cufundaţi în râsul lor de spume —
nutul. O ladă cu muniţii zăcea fă Şi cum stau aşa deodată-mi pare
râmiţată, iar lângă ea o cazetă de Că de printre cruci cu trupul strâmb
aramă groasă diformată cu totul de Mă tot strigă cineva pe nume!
dinţii fiinţei necunoscute. De nou ... Sufletul demult mi-e 'n altă parte,
ni s’a coborît în suflet o groază Paşii-mi bat tot mai adânc în seară
vagă, şi privirăm cu ochii înmărmu Şfn miresme tari de primăvară
riţi misterioasele umbre, care ne Ce tot vin peste câmpie de departe...
încunjurau, ascunzând în sinul lor
îngrozitoare posibilităţi, care ne Dar la spate, cu vrăjiri de clopoţele,
pândeau. Ce bine ne-a căzut, când Dintre pomişorii de omăt
am auzit „hop-hop“-ul lui Zambo, şi Mă tot cheamă cineva ’ndărăt...
când mergând la cauta platoului Teodor Murăşanu
