Page 9 - 1923-15

10—vili. 1923---------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z A E N A - - - - ---------------------------------- Pag. 233

Aveau o piele acoperită de solzi, ţara cărora am pătruns. Cei doi pro­ culoare verde-de-păun. Nu pot şti
înşiruiţi ca cei ai şopârielor, şi stră­ fesori erau în extaz. Uitându-şi de ce gânduri aveţi voi, dar eu am
lucitori, unde îi ’ ajungeau razele ei, în însufleţirea lor iau unul pe impresia, după cele văzute, că noi
soarelui. Toţi cinci erau înălţaţi în altul de mână, şi stăteau cu ochii ne plimbăm pe o pojghiţă de ghiaţâ
două picioare, balansându-se răzi- încremeniţi, ca doi copii în faţa u- subţirică rău...
maţi în coade groase puternice şi nei minuni, obrajii Iui Challenger Şi eu aveam acelaş sentiment de
în picioarele de dinapoi, cu câte rotunjiţi într’un zîmbet serafic, iar nesiguranţă şi mă simţeam imprij-
trei degete, pe când cu labele mici faţa sardonică alui Summerlee în- muit de aproape de misterioase pri­
dinainte, înzestrate cu câte cinci moiată pe o clipă într’o espresie me j Jii. Mi se părea, că umbrele
degete, coborau crengile arborilor de mirare şi reverinţă. pădurii ascund o veşnică amenin-
din jur, păscându-le frunzişul. Nu — „Nune dimittis!“ strigăîn urmă. ninţare, iar când priveam semiintu-
ştiu cum vi-i-aş descrie mai bine, Ce vor zice cei din Anglia, când nerecul desetului; care ne încunjura,
decât asemănândui cu nişte mon- le vom povesti cele ce am văzut? simţem cum îmi cuprinde fiorii inima.
struoşi kanguri, lungi de douăzeci — Dragul meu Summerlee—zise Este adevărat că monştrii pe care
de picioare şi cu o piele de cro­ Challenger—dacă vrei am să-ţi spun, i-am văzut erau animale grele, in­
+
codili negrii. în confidenţă, exact cea ce vor ofensive, care nu ar pute ~*- i
Nu-mi pot da seama câtă vreme spune cei din Anglia. Vor zice, că facă nici un rău, dar câţi monsuii
am rămas în adăpostul nostru pri­ Dta eşti un mincinos infernal şi un străvechi nu mai pot vieţui în a-
vind aceasta minunată scenă. Bâ- şarlatan: exact ceea ce ai spus Dta, ceasta ţară a minunilor — câte
tea înspre noi un vânt puternic, şi şi ceialalţi, despre mine. orori înspăimântătoare nu pot as­
cum eram şi bine coperiţi de tufe, — Şi în faţa fotografiilor, pe care cunde stâncile şi desişurile de aici,
nu ne putea fi teama, că vom fi le vom prezenta? gata să năvălească asupra noastră?
v
descoperiţi. Din când în când puii — or fi falşificate, Summerlee— Prea puţine cunoştinţe am asupra
zburdau în jurul bătrânilor, în să­ falsificate ! vieţii preistorice, dar îmi aduc a-
rituri sprintene, în vreme ce bătrâ­ — Şi în faţa specimenelor? minte, că, copil, citeam într’o carte,
nii întinzându-se după crengi mai — Da, vom duce specimene! Ma­ că în epocele străvechi trăiau fiară,
înălţate, se avântau greoi, căzând lone şi întreagă ceata infectă de cari s’ar fi jucat cu leii şi cu tigrii
la pământ zguduind parcă locul. tovarăşi ai lui ne vor cânta osa­ noştri, ca pisica cu şoarecele. Ce se
Puterea celor adulţi părea a fi ne­ nale. Âzi avem douăzeci şi opt Au­ alege din noi, dacă mai trăesc ase­
mărginită; am constatat-o aceasta gust — ziua în care am văzut cei menea monştrii si azi în Ţara Maple-
când unul din ei, neputând ajunge dintâi cinci iguanodoni vii în ţara White?
un frunziş care creştea sus de tot, Maple-White. Notează-ţi această dată Ne-a fost dat, ca încă în dimineaţa
îmbrâţişă cu o labă de dinainte tinere prietene, în ziarul Dtale, şi aceasta -— prima, pe care o petre­
trunchiul unui puternic arbor, şi îl trimite-o zdrenţei Dtale de gazetă. ceam în lumea minunilor — să ne
rupse, parcă ar fi fost o nuieluşă. — Şi fii gata să-ţi primeşti plata: încredinţăm de mulţimea rizicurilor
Incidentul acesta mi se păru, că vârful ghetei şefului Dtale, zise care ne încunjurau. A fost o aven­
indică nu numai extraordinara pu­ Lordul John. Privite din Londra, tură urâtă, la care încă gândesc cu
tere musculară a acestui animal, lucrurile ţi se par cu totul altfel, silă. Dacă, dupăcum spunea lordul
ci şi un creer foarte mărginit, du- ţinere prietene — băete ! Sunt oa­ John. preveliştea iguanodonilor ne
păce arborele astfel rupt îi căzu meni, care nicicând nu-şi povestesc va rămâne în memorie ca un vis.
drept în cap, făcându-1 să scoată aventurile, fiindcă nu pot avea nici mocirla pterodactililor va apăsa
urlete ascuţite, arătându-ne totodată, nădejde barem că vor fi crezuţi. Ce deapururi asupra memoriei noastre,
că oricât de mari ar fi aceste crea­ am văzut noi azi aievea, poate şi ca un coşmar. Dar să povestesc cu
turi au totuşi o limită şi rezis­ nouă ni se va părea un vis, colo deamănuntul cele, ce s’au întâmplat.
tenţa lor. Se poate, că aceasta în­ peste doă trei luni. Ce aţi spus, că Păduricea din faţă am trecut-o
tâmplare l'a făcut pe cel lovit să au fost aceste animale? foarte încet, deoparte fiindcă lordul
creadă, că îi pândeşte p’aici vre-o Iguanodoni, zise Summerlee. John, înainte de a ne lăsa să îna­
primejdie: l-am văzut depărtându-se Le găsiţi şi azi urmele picoarelor intăm cerceta cu deamănuntul te­
încet, urmat apoi de perechea lui în argila d’in Kent şi Sussex. Sudul renul, de alta parte fiindcă la tot
şi de cei trei pui enormi. Le mai Angliei de azi era odinioară plin pasul, când unul când celalalt dintre
văzurăm firile sclipind printre ar­ cu aceste animale, în vremea când profesorii noştri se arunca la pă­
bori, şi capetele undulându-le sus creştea pe acolo o vegetaţie abun­ mânt, cu un strigăt de mirare, în
deasupra tufelor. Apoi ne periră din dentă, care le putea hrăni. Cum faţa câte unei plante sau insecte
vedere. înainte cu mii şi mii de ani s’au necunoscute, pe care o descopereau.
Privii pe tovarăşii mei. Lordul schimbat condiţiile naturale a ţinu­ Am mers cu totul vre-o două-trei
John stătea fără răsuflet, cu degetul tului, au pierit şi animalele aceste. mile, cârnind ceva inspre dreapta
pe trăgaciul armei de elefanţi, în Se vede, că aici, în Ţară Mapie- dela cursul părăului, când am ajuns
faţă oglindindu-i-se tot sufletul de White, nu s’au schimbat condiţiu- la un luminiş întins, în mijlocul
vânător. Cât nu ar fi dat el să nile, şi ca urmare au supravieţuit şi arborilor. In jur se înşiruia o bandă
poată aşeza un asemenea cap între iguanodonii. de tufişuri, iar terenul liber din
cele două lopeţi încrucişate pe pe­ — Dacă ne va fi dat să ieşim mijloc era presărat cu blocuri de
retele casei lui’ de burlac din Al- vreodată vii de aici, trebue să duc piatră. înaintam încet spre aceasta
bany! înţelepciunea înse i-a stăpâ­ cu mine acasă un asemenea cap, stâncă, făcând-ne cale prin tufăria,
nit ptima, doar reuşita explorărilor zice lordul John. De mi l’ar vedea care abea ne ajangea până în brâu,
noastre de aici era atârnătoare în inşirub în perete vre-unul din ceata când am auzit un sunet curios, şue-
primul rând dela aceia, ca să ră­ cutreeratorilor Mejandei, parcă văd rător şi sacadat ca bătaia meliţei,
mânem neobservaţi de fiinţele în cum i-ar schimba invidia faţa cu o care umplea necontenit aerul, şi ni