Page 11 - 1923-16-17

10—IX 1923 ---------------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - Pag. 251

cior ca un priznel. Când toate au
Vrăjitoarea fost strânse, vrăjitoarea porunci fetii petalele ghiceşte : „vine, nu vine“,
Rupe un ochiul boului şi rupând
se’nchidă ochii. Şi începu, cu bo- „vine,... nu vine...“ Şi a eşit, că
— „Carambelo, cap de şarpe. scoanele..-. vine. începu a râde. ca o smintită.
H’arată-i norocul Ia cuconiţa, ţucu-i — „E gata... Cred, că Toderuţ Dar o cutremurară văicărelile ma-
guriţa. Spune-i din ghihor trai cu nu ina» poate răbda pân de seară... me-sii.
noroc!..“ Numai decât ai să-l vezi, venind — „Leano!.. Leano!... Banii
Şi vrăjitoarea şezând turceşte su­ călare pe-un cal năzdrăvan... Acum
fla’desemnând cruci peste scofârlia, ar fi bine să-l aştepţi la pârlazul din Iadă, Leano! Hainele tale Leano!..
Vai de mine, hoţii!.. Unde-ai fost
a cine ştie ce fel de gângănii. grădinii... S’ar supăra foc, dacă nu mamă?.. Că ne-au lăsat goale,
Feţişoara cu sânul svăcnind de te-ar afla acolo. Ar fi toată oste­ nap!“
emoţia’ viitorului, chitia în toate păr­ neala de geaba !* Pe Leana o luau sudori reci. Im-
ţile, să n’o vadă cineva. Fata plăti la repezeală şi o însoţi pletecindu-se, veni în casă. Lada
— „Huite-1, cum s’arată în fun­ până la poartă. goală. Hainele ei de mireasă, ca’n
dul ghihocului, ca un Făt frumos!“ — „Când vei mai da prin sat, palmă. Banii nicăiri.
Cu mititica, se’nvârtea pămân­ întră la noi. Dar să n’aud o vorbă Şi icoana lui Toderuţ se şterse
tul. Se uită şi ea în ghioc şi i-se legănată... M’ar omorî mama !“ din ochii ei, rămânând să-i ia lo­
păru, că vede un chip pe fundul — „Vorbă să hie... Nu-i Fruşca cul chipul murdar al vrăjitoarei.
scăfârliei. de eri, de-alaltăeri... Iar mamei nu-i întră în gând,
— „Zău, că-i chipul lui Tode- Câte fete au să-mi mulţămească cum a putut fi casa ei călcată de
w
ruţ , scăpă fata vorba. mie norocul.“ hoţi, când şi-a găsit fata cu poarta
— „Şi ţi-1 h'âduc la noapte^ lânghă Linuţei îi ardea pământul sub pi­ şi uşile zăvorâte.
dumniata... Să mă trăzneascâ şi ful­ cioare. Trase zăvorul peste portiţă PETREA DASCĂLUL
gere, de nu ţi-1 haduc. Huite aşa şi din trei sărituri fuse la pârlaz.
ţi-1 pun în braţe.“ Inima i-se sbătea ca peştele în
Şi ţiganca ridicându-se de jos, rociu. Cu mâna streşină la ochi, Jnchinare
cuprinse în braţe mijlocul fetii. căuta ceva în depărtare. Ca şi când
— „Ce să-ţi plătesc“, îngână fata i s’ar fi năzărit Toderuţ, zâmbia Salcâmii albiţi
tremurând carnea pe ea. din tot corpul. Apoi devenea se­ işi scutură floarea
— „Numai doi poli----- Un să­ rioasă, ca o bătrână. Şi când pe cărări
culeţ cu mălai şi o haină oareşe... Glasul mamei, care-i striga, să-i Se cerne ninsoarea
Şi să mă stropşească, dacă la noapte descuie, o infiorâ. O jalnică şoaptă
nu-1 hai, cum vrei dumniata. Să mă — „M’a văzut... Şi el nu mai - Un tainic cuvânt
fulgere... Zău, nu... Dacă-i putea vine!“ Soseşte din codru
durmi de guriţa lui h’a dulşe. Alergă speriată la portiţă. Trase Pe aripi de vânt.
Copilei îi era când prea cald, zăvorul cu mâinile tremurânde.
când prea rece. Simţia ceva futni- — „Bine faci mamă, că stai cu Oceanul de spice
cându-i în tot trupul. poarta’ncuiată! Nu ştii năcazul de Se leagănă'n val
— „Bine! Iţi dau, dar să nu mă unde-ţi vine... Vezi, că-i plină lu­ Când toaca răsună
spui la nime!“ mea de hoţi!...“ La schit lângă mal...
— „Să horbesc, de-oiu spune Lina auzia, dar nu’nţelegea ni­ In faţa naturii
cuiva!“ mica. Gându-i fugea, căutând pe Genunchii-mi înclin
O trage pe ţigancă în casă. Pune Toderuţ. II vedea de-odată ţinând Şi forţei divine
rătezul pe uşa tindei. Se mai în­ de coarnele plugului, trăgând cu Cucernic mă'nchin.
credinţează odată prin geamul te­ coasa, cântând din fluer pe lângă
reştrii, dacă n’a văzut-o cineva. Apoi car. Şi-l închipuia aşteptând la pâr­ Maria Cioban-Dr. Botiş
întorcându-se spre vrăjitoare: lazul grădiniţii... Ba, parcă i-ar
— „Mi-e drag Toderuţ, ca lu­ simţi sărutul aprins pe buze. „Biserica. DTea.mu.lui'
mina ochilor. Şi mi-e frică, că mi-1 Până să-şi odihnească mama o-
înşală ofticoasa aia a Sârbului... boseala drumului, Lina se mai re­ Inalţă-te cucernică zidire
Ajută-mi! Nu mă lăsa, că-ţi dau ce pede odată la pârlaz. Cuprinde, Pe cămpu'n care dorm oştiri iubite
vei cere.“ Şi începu a plânge. Vră­ dintr’o ochire toată zarea. Se’ntoarce, Ca să le faci eternă pomenire
jitoarea o înbărbăta: învârtindu-se pământul cu ea. Nu Şi-odihnă sfântă oaselor trudite.
— „Păn’ trăieşte Fruşca şi ca- . ştie de ce să se prindă. Ii vin în minte Solemn suna-va glasu-ţi de chemare
pul hei de şarpe, Toderuţ, hăl ca cartofii din grădină. S’apucă de Ş ale tale cruci de fier pe turle'njipte
un luger, nu-I pupă haltă fată“... prăşit, a doua oară. Sclipi-vor in văzduh biruitoare
— „N-o fă-mi"— o grăbi fata* — Mai mult privea spre spărtura Vestind nădejdea morţilor din cripte.
„să nu se’ntoarcă mama dela oraş!“ gardului, decât se deie din mâini.
Sgripţuroaica ceru o pătură. Fata Soarele scobâlţia spre creştetul Şi când ţi-om săruta iconostasul
o aduse la repezeală. O întinse jos dealului. Copilei i-se strecura în Când morţilor căuta-vei parastasul
pe padimentul casei, scoţind din suflet o amăreală chinuitoare. Ba, Ce'l va purta prelung ecoul firii,
sânu-i murdar, păr de porc, de începu a i-se bate şi ochiul stâng. Ne-om adânci in taina solitară
câne, strămătură şi alte bazaconii. Semn de veste rea.’ Ce-a ridicat din osul lor o ţară
— „Adă-mi şi-un vătrai!... Şi-o — „Are să vină mai târziu“, — Şi-un prea cinstit locaş DumnezeiriiL.
sâtă... O peană de găină pestriţă... îşi da singură curaj.
Acum o oală de lut nesmălţuită“... — „Dar, dacă nu va veni?“ Şi-o Mărăşeşti 6 19 August 1923.
îndrăgostita se’nvârtea într’un pi­ podidiau lacrimile. Gh. V. Butnar iu