Page 13 - 1923-16-17

10—IX 1923 --------------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - --------------------------------------Pag. 253

— De trece baricada, s’a mântuit pare, că ar fi riscat să dăm imediat fesoreascâ antiteză glumeaţă, dupăce,
cu noi, zice Summerlee şi vocea îi un nume, să clasificăm imediat, fie­ oricât de nesimţitor ar fi fost Chal­
trecu într’un fel de râs nervos, is­ care animal, pe care îl întâlnim aici. lenger pentru umorul adevărat, iz­
teric. — Exact! Putem în cel mai bun bucnea în hohot la cea mai gro­
— Nu trebue să’l lăsăm să treacă, caz încerca o clasificare în cadre solană şi stângace glumă, produsă
strigă Lordul John, dar ţineţi armele cu totul largi. Poate mâine vom de spiritul lui.
pentru ultima scăpare. Să vedem găsi unele indicii noui, care să ne — Ar fi bine să nu facem aşa
dacă îl pot aduce la rezon pe ami­ ajute să facem o mai precisă clasi­ un scandal aici, zise Lordul John,
cul acesta în altfel. Să încercăm la ficare. Deocamdată nu avem decât încreţind din frunte. Nu ştim cine
tot cazul. să ne urmăm somnul întrerupt. sau ce poate să fie în apropierea
A fost un act de curaj extraordi­ — Dar nu fără de pază! zice noastră. De se întâmplă de p Idâ
nar, ceeace a întreprins Lordul. Sări Lordul John, cu hotărâre. Nu ne să se întoarcă la dejun amicul de
la foc, apucă o creangă aprinsă, şi putem lăsa în voia întâmplării în- astă noapte, şi dă aici peste noi,
în o clipă trecu prin deschizătura tr-o ţară ca aceasta. Stăm de gardă mi se pare că ne va cam trece
îngustă, pe care o făcuse în gard. fiecare câte două ceasuri. pofta de râs... Dar ce o fi semnul
Monstrul înaintă spre el cu un urlet — In cazul acesta, eu iau pri­ acesta curios de pe pielea igua-
grozav. Lordul john nu ezită, ci mele două ceasuri — până îmi ter­ nodonului ?
alergând spre el cu paşi repezi, min luleaua — zice Summerlee. Pe o bucată de piele, groasă sol-
uşori, porni cu lemnul aprins în Începând din clipa aceea nu am ţoasă de culoarea ardeziei, care a-
ochii brutei. Pentru un moment am rămas nicicând fără santinelă. coperea pare-se umărul animalului
văzut o mască oribilă, un enorm A doua zi dimineaţa, am găsit ucis, era o curioasă pată circulară,
cap de broască râioasă, o piele le- degrabă cauza îngrozitoarelor ţipete, neagră, făcută cu o materie care
proasă, plină de bube, o enormă care ne-au tulburat somnul. Poiana părea a fi asfalt. Nici unul nu am
gură, înroşită de sânge proaspet. iguanodonilor a fost peste noapte putut bănui ce poate să fie, cu
Apoi am auzit un vuet prin tufiş, teatrul unui oribil măcel. La înce­ toate că Summerlee îşi aducea a-
şi dus a fost înspăimântorul nostru put, judecând după bălţile de sânge minte, că a văzut o asemenea pată
oaspe. şi bucăţile mari de carne împrăştiate şi pe spata unui iguanodon — pui,
— M-am gândit, că nu-i va prea în cuprinsul poenei, am crezut, că dintre cei, pe care i-am văzut
plăcea focul — zice Lordul John, au fost ucise mai multe animale, înainte cu două zile. Challenger nu
zimbind, întorcându-se între noi şi dar pe urmă, examinând mai dea- sufla nici un cuvinţel, ci ne privea
aruncând în foc bucata de lemn proape resturile de hoit, am con­ râzând îngâmfat ca un curcan, spu-
mântuitoare. statat, că toată masa aceasta de nându-ne cu întreagă atitudinea lui
— Nu trebuia să te primejduieşti carne şi sânge era din un singur parcă: „dacă aş vrea, v’aş putea
atât de nebuneşte, îi ziserăm cu animal, din un greoi iguanodon, lămuri, eu, care vă sunt suoerior“.
toţii. sfâşiat în bucăţi, în strictul înţeles In fine Lordul John îi ceru dea-
— Nu aveam alta ce să fa­ al cuvântului de o creatură, poate dreptul părerea.
cem. Dacă ar fi răzbit între noi, mai mică, dar fără îndoială mult — Dacă Măria-Ta îmi permiţi
ne-am fi puşcat unul pe altul, în mai fioroas| decât el. să-mi casc şi eu gura, voi fi feri­
graba să’l izbim pe el. De alta parte Profesorii nostrii s’au luat la o cit că-mi pot spune modesta mea
dacă am fi tras prin gard, şi l-am interminabilă discuţie, în vreme ce părere — zise cu un sarcazm ab­
fi rănit, în clipa următoare l-am fi examinau bucată de bucată hâlmu- solut forţat. Eu nu prea sunt o-
avut, şi mai îndârjit, în capul nostru rile de carne, care purtau urme de bişnuit să fiu provocat să vorbesc,
— fără să mai amintesc, că ne-am dinţi îngrozitori şi de enorme ghiare. în felul cum mi se pare că ai dta
fi tradat ascunzişul. In definitiv, eu — Şi după aceste noui consta­ obiceiul să provoci oamenii. Să nu
cred, că am scăpat bine din pricină. tări, trebuie să ne mărginim încă crezi, oă mă gândeam, că trebue
Dar ce credeţi, ce a putut fi? tot la presupuneri, zise Profesorul să-ţi cer mai înainte voe ca să pot
Savanţii noştrii se priviră reci­ Challenger, având pe genunchi o râde din suflet de neputinţa voastră.
proc, ezitând să se deslare. făşie de carne alburie. Urmele de A trebuit să-i cerem iertare —
— Din partea mea, nu aş putea dinţi şi ghiare pe care le-a lăsat, parcă l-ar fi suparat inadins ci-
fi în stare să clasific cu certitudine s’ar potrivi să fie urmele unui tigru neva — până ce simţitorul nostru *
acest animal, zice Sommerlee aprin- speleu, ale cărui rămăşiţe le găsim prieten să consimtă să stee de vorbă
zându-şi cu un jar luleaua. şi. azi în breccia peşterilor noastre; cu noi. Potolit viforul răscolit aşa
— Refuzând să riscaţi o afirma­ însă creatura cu care avem a face fără de veste, Challenger începu a
ţie, dovediţi o corectă rezervă ştiin­ acum e cu mult mai mare, şi e ne vorbi, dela/ distanţă, şezând pe
ţifică — zice Challenger cu con­ reptilă nu mamiferă. Din partea un trunchi răsturnat, ca pe catedră,
descendenţă. — Nici eu nu pot mea aş fi gata să cred că a fost şi într’un ton, de pare că făcea o
merge mai departe decât să afirm, un allosaurus. foarte importantă comunicare unei
în termeni generali, că în noaptea — Sau un megalosaurus, zice clase de o mie de studenţi.
aceasta am avut prilegiul să facem Summerlee. — Având în vedere aspectul a-
cunoştinţă cu o specie de dinosaur — Exact. Poate fi oricare dintre cestor pete, sunt gata să fiu de
carnivor. Am remarcat de mai îna­ speciile de mari dinosauri, carni­ astădată de acord cu prietenul şi
inte, că verosimil se găseşte pe vori. In şirul acestor monştrii se gă­ colegul meu, profesorul Summerlee,
acest platou o asemenea specie. sesc tipurile cele mai înfiorătoare când zice, că acele sunt de asfalt.
— Trebue să ne amintim însă, ale vieţii animalice, care au pângă­ Dupăce acest platou e o formaţiune
că vor fi fost animale preistorice, rit vreo-dată pământul şi care azi per eminentiam vulcanică, şi având
după care nu ne-a fămas până în sunt mândria muzeelor noastre. în vedere, că după părerea tuturor
zilele noastre nici o urmă. Mi se Râse zgomotos de aceasta pro- somităţilor, asfaltu] este o substanţă