Page 16 - 1923-16-17

Pag. 256 C O S I N Z E A N A --------------------------------------------- 10—IX. 1923

fără îndoială acelaşi lucru trebuia creangă, pe care stăteam văzui deo­ acum faţa am dedus, că eram la o
să fie şi cu înălţimea lui! Şi dacă dată ceva, ca o căpiţă de fân: o înălţime mai mare decât vârful co­
partea aceasta a platoului era de speţă de vâsc, o plantă parazitară, pacilor din jur. Eram hotărât însă,
fapt cea mai ridicată — dupăcum încă întinsei capul inspre acolo, să nu arunc nici o privire în jur,
presupuneam cu toţii — de ce nu să privesc mai de aproape şi partea până nu voi fi ajuns punctul cel
ar fi acest uriaş arbore un turn de de dincolo a curioasei plante şi a mai înalt, şi aşa, fără să caut pri­
veghe, care să dom'neze întreg ţi­ fost cât pe aici să mă răstorn velişti, am urcat, până la creanga
nutul? Şi pe când eram în Irlanda, din înălţime, de groaza celor ce din vârf, care se încovăia subt greu­
un deavol de copil neastâmpărat, am văzut. tatea mea. Aici m-am aşezat, pe cât
nu era copac în. vârful căruia să De aproape, abea de două-trei de comot se putea, în furca cren­
nu mă pot căţăra. Tovarăşii mei picioare, mă privea în faţă o altă gii, şi cautându-mi un echilibru,
mă pot întrece ei în alpinizm, dar faţă. Creatura căreia aparţinea acea cât de cât stabil — m’am găsit
în chestie de urcat arborii, le sunt faţă stătea ghemuită de cealaltă parte privind aiurit minunata panaramă
măestru, fără îndoială. De-aş ajunge a vâscului, şi se întindea şi ea să a curioasei ţări în care ne gă­
numai să-mi pun piciorul pe după privească înspre mine în aceiaş seam.
prima creangă, mi s’ar părea un clipă, când mă întinsei şi eu. Era Soarele atingea orizontul dinspre
lucru de necrezut să nu-mi găsesc o faţă omenească, sau cel puţin cu apus, şi seara era lină, curată, aşa
(
eu scara până în vârfuleţul copacu-’ mult mai omenească decât mutra ori­ că vedeam întregul platou care se
lui. Camarazii mei au fost extaziaţi cărei maimuţe, pe care am văzut-o întindea Ia picioarele mele. După­
de ideia mea. vreodată. O faţă lungă, alburie, plină cum îl vedeam dela înălţime, avea
— Tinărul nostru prieten — zice de creţe cojoase, nasul lat, falca din formă eliptică, cu o lungime de
Challenger, umflându-şi merele roşii jos proeminentă, în jurul bărbiei cu vre-o treizeci mile, lat ca la două­
din obraji — e în stare să săvâr­ o urmă de barbă rară, încâlcită. zeci. Configuraţia generală era o
şească acrobaţii, care îi sunt impo­ Ochii, ascunşi s.ubt sprâncene groase, enormă concavitate, înclinând toate
sibile unui om, poate mai tare de­ grele, erau bestiali, fioroşi, iar când marginele spre un lac considerabil,
cât el... Aplaud din inimă hotă­ şi-a deschis gura să morăe amenin­ care lucea în mijlocul platoului. Cir-
rârea lui. ţător, văzui că avea dinţi canini, conferinţa acestui 1ac să fi fost de
Pe lupiter, tinere-amice-băiete, ai puternici, ascuţiţi, curbaţi O clipă vre-o zece mile, şi el se întindea
lovit cuiul în cap! zice Lordul John am citit în ochii sălbatici, care mă verde ca smaraldul, încântător, în
bătându-mă pe umăr. Nu pot înţe­ priveau, o nemărginită ură şi ame­ lumina apusului, încunjurat de o
lege, cum de nu ne-am gândit mai ninţare. Apoi, deodată ca un fulger îngustă făşie de trestii, des, supra­
înainte la acest lucru atât de simplu. se umplură de espresia unei co­ faţa întretăiată de câteva bănci de
Nu mai avem din zi decât un ceas, vârşitoare groaze. Creatura cu o nisip, care păreau aurite de roşul
dar cred, că va fi deajuns, ca să clipă mai târziu se pierdu în marea soarelui ce se culca. La marginea
poţi face, în blocul de note o schiţă de verdeaţă, cu un zgomot de crengi acestor bănci de nisip zăceau o se­
cât de rudimentară a ţinutului rupte în fuga sălbatecă. Observai rie de obiecte negre, lungi, care
nostru. Dacă aşezăm subt creangă un trup păros, ca a unui porc ro­ mi se păreu prea groase decât să
aceste trei lăzi de muniţii, te ridic şcat, apoi dispăru într’un vârtej de fie aligatori, şi prea lungi decât să
eu uşor până la ea. crengi şi frunze. fie luntrii. Prin lentilele binoclului
Se sui pe cele trei lăzi, pe când — Ce e cu tine? auzii strigând
eu, cu ajutorul Lordului,încă mă că- de jos vocea Lordului Roxton. Ai
ţăram încet pe trunchi în sus, când păţit ceva?
sosi Challenger şi mă asvârli în — L-aţi văzut? strigai, ţinându-mă
copac cu o singură mişcare a mâi­ cu amândouă mâinile de creangă,
nilor lui enorme. Apucai în braţe tremurându-mi toţi nervii.
creanga groasă, şi avui de lucru cu — Am auzit un zgumot, ca şi
picioarele pe trunchiul luciu, până când ai fi lunecat şi ai cădea la
am ajuns pe creangă, întâi trupul, pământ. Ce a fost?
apoi genunchii. Deasupra mea erau Aşa mult m’a îngrozit neaşteptata
trei crengi admirabile, ca trei fustei şi curioasa apariţie a acestui pite­
mari de scară, şi între ele o mul­ cantrop, încât îmi stătea în gând
ţime de cioturi şi crenguţe, aşa, că să ma cobor, şi să-mi povestesc
înaintai atât de repede, încât încurând experienţa tovarăşilor mei. Dar eram
am pierdut din ochi pământul de deja atât de .sus în arbore, încât
jos, şi nu aveam sub mine decât mi se părea că ar fi un fel de de­
frunziş verde. Ici şi colea dădeam zertare dacă m-aş întoarce, fără
peste părţi fără razim pentru mâni să-mi fi îndeplinit misiunea.
şi picioare, şi odată a trebuit să Hodinind o bună vreme — ca
mă caţăr ca la ora de gimnastică, să-mi recapăt răsuflarea şi cura­
vreo opt sau zece picioare, pe trun­ jul —, am urmat să urc. Odată s’a
chiul gol. Dar înaintam tot bine, şi rupt subt mine o creangă uscată,
vocea de bas alui Challenger mi se şi am rămas suspendat în mâni
părea acum că purcede dela o mare pentru câteva minute, până am a-
distanţă. Arborele însă era cu ade­ pucat subt picioare ceva, încolo am
vărat enorm şi privindîn sus nu gă­ urcat fără nici o greutate. Rând pe
seam să se rărească câtuşi de puţin rând se subţia frunzişul din jurul
bolta compactă de frunziş. Pe o meu, şi din boarea, care îmi adia