Page 7 - 1923-16-17
P. 7

10—IX 1923                         - - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - -   Pag. 247

     apele  Deltei,  se  pare  un  avanpost  năre  pe  acelaş  drum.  Astfel  gârlele   ea  se  aseamănă  cu  o  cupolă  turtită,
     înaintat  de  omenime  spre  întinsele  sunt  un  fel  de  rezervoar  natural   purtând  pe  »vârf  o  cruce  uriaşe  —
     pustiuri ale mării. Pe Dunăre cir-  pentru stabilizarea nivelului Dunării.  farul insulei. Ancorând în apropie-
                                           Intrând.  în  gârlă,  —  care  şerpu­
                                         ieşte capricios prin desimea stufului,
                                         îngustându-se  Ia  2—3  m.  ca  apoi
                                         să  se  lărgească  —  calea  .noastră  e
                                         presărată  de  nuferi  argintii.  Se  pare,
                                         că  te  adânceşti  într’o  pădure  com­
                                         pusă  din  aceleaşi  esenţe,  dar  pădu­
                                         rea  aceasta  nu  mai  are  sfârşit.  E
                                         numai stuf şi apă. In imperiul acesta
                                         domneşte  o  linişte  neînchipuit  de
                                         profundă  şi  care  ’te  apasă  pe  suflet.
                                         Deodată  de  o  mică  adiere  trestia
           Vâlcov. Canalul Belgarsky     începe  un  legănat  uşor,  apoi  face
                                                                               O casă ţărănească în comuna Letea
     culă  o  mulţime  de  vase  sub  diferite
     pavilioane,  altele  stau  ancorate  la                                 rea  insulei,  —  ale  cărei  margini
     cheiu.  Aci  ne  aşteaptă  o  mulţime                                   stâncoase  se  ridică  ca  un  zid  cu
     de  oameni  dintre  cari  îţi  atrag  în­                               vr’o  20  m.  deasupra  mării,  —  o
     dată-  atenţia  Turcii  cu  fesurile  şi                                barcă ne transportă pe uscat.
     Lipovenii cu bărbile lor respectabile.                                    Insula  n’are  întindere  mare.  Su­
       DealunguL  Dunării  se  înşiră  un                                    prafaţa ei este de 17 hect. iar struc­
     rând  de  case,  unele  cu  etajuri  şi                                 tura  e  compusă  din  gresii  silicioase
     faţade  pompoase,  altele  mărunte  şi                                  şi  dure,  cuartite  şi  conglomerate.
     cernite, toate însă cu coperişul turtit                                 Ne  urcăm  pe  o  potecă  spre.  punctul
     al Levantului. Cafenele cu mesele la                                    cel  mai  înalt  al  insulei,  unde  e  aşe­
     stradă,  cofetării  „greţeşti“,  frizeri',                              zat  farul.  Lângă  far  stau  nişte  clă­
     magazii  întunecoase  alternează  cu                                    diri,'distruse  de  nemţi  în  timpul
     firmele  diferitelor  reprezentanţe  de                                 războiului,  încât  pichetul  de  obser­
     ale statelor europene şi dau oraşului                                   vaţie e adăpostit în nişte bărâci.
     un  aspect  propiu.  E  un  amestec  de                                   De altfel puţină viaţă e pe această *
     civilizaţie  pretenţioasă  cu  aspectele                                insulă.  Ea  poartă  mai  mult  nota
     umile ale unei lumi întârziate,                                         singurătăţii  şi  a  pustiului.  Plantarea
       Urmând  ca  dela  Sulina,  —  car­                                    de  pomi  din  primăvara  aceasta  n’a
     tierul  nostru  general  —  să  facem                                   reuşit,  iar  iarba  s’a  ars  de  timpuriu,
     câteva  excursiuni  prin  împrejurimi                                   încât  cele  câteva  oi  observate  în
     prima noastră ţintă e vizitarea bă-         Vâlcov. Un canal            umbra farului, o duc rău de tot.

                                         complimente tot mai adânci... se aud
                                         glasuri  piţigăiate...  paserile  bălţii  se
                                         ridică  în  văzduh,  speriate  de  tainica
                                         simfonie...  sau  poate  de  plescăitul
                                         cadenţat al ramelor noastre... Aceasta
                                         este balta.
                                           Un  alt  moment  important  al  ex-
                                         cursiunii  noastre  este  vizitarea  In­
                                         sulei  Şerpilor,  pământ  românesc  a-
                                         runcat la vr’o patruzeci şi cinci klm.
                                         în  mare  spre  E.  de  Sulina.  Urcăm
       Insula Şerpilor, din depărtare. Vedere   pe  torpilorul  „Năluca“,  —  un  vas
                   spre E.
       (Fotografie luată de dl A. Florinescu, şef de lu­  adorabil  al  flotei  noastre  marine,—
                crări la Univ. Cluj)     şi  eşim  Ia  larg.  Sulina  rămâne  tot   Grupul excursioniştilor Institutului de
                                         mai  mult  în  urmă,  farurile  abea  se   Geografie din Cluj la Insula Şerpilor.
     lâriilor.  Balta  începe  în  vecinătatea   mai  disting,  în  fine  de  jur  împrejur   (Fotografie luată de dl A. Florinescu, şef de lu­
                                                                                        crări la Univ. Cluj)
     oraşului.  Ea  este  acoperită  xie  ve­  ne  vedem  înconjuraţi  de  apă.  Marea
     getaţie aquaticâ; pipirig, papură, co­  moleşită  abea  îşi  mişcă  faţada.  Re­  Dintre animale se găsesc mulţi şerpi
     vârşite  de  trestiş,  formează  toate  flectând  razele  solare  ea  se  asea­  negri,  cu  pântecile  roşiu  —de  aici
     împreună  o  pădure  deasă  şi  înaltă   mănă  unui  covor  de-un  albastru   numele  insulei,  —  şi  printre  stân­
     de 5—6 m. Acest desiş nu ’poate fi   închis,  care  e  presărat  cu  dărnicie   cile  de  lângă  mare  găsim  o  pa­
     străbătut  decât  cu  lotcele  dealungul   de  solzi  aurii.  Delà  proră  privim   sere  albă,  ce  trăieşte  cu  peşti:
     gârlelor.  Gârlele  sunt  canale  natu­  jocul  luminii  pe  luciul  întins  al  apei   larul.
     rale  pline  cu  apă,  cari  cu  ocazia  şi  căutăm  spre  orizont,  încotro  bă­  Reîntorcându-ne spre seară la Su­
     revărsărilor Dunării umplu ghiolurile   nuim  insula.  La  o  vreme  se  des­  lina,  marea  părea  şi  mai  pasivă  ca
     si  bălţile  de  apă,  iar  când  nivelul   prinde  un  muşuroiu  învelit  în  ceaţă:  în dimineaţa zilei a’celeia. Admirăm
     fluviului  scade,  apa  revine  în  Du­  este  Insula  Şerpilor.  Din  depărtare  de  pe  vapor  apusul  soarelui  şi  ceva
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12