Page 8 - 1923-16-17
P. 8

\

            Pag. 248-----------------------------------  —    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - -  ------------------------------ 10—IX 1923

            mai  târziu  trei  luceferi  puternici,  sind  aci  viţa  de  vie  în  stare  săl­  piron.  Dupăce  capetele  sfoarei  s’au
            farurile  Sulinei.  Inoptându-se,  dru­  batică şi o lână cunoscută în Crimea  fixat  la  ţărm,  ea  se  introduce  în
            mul  spre  intrarea  în  canal  ni-e  in­  şi Caucaz, — periploca.      mare  în  zig-zag.  Cârligele  sunt
            dicat  de  jumandurele  luminate,  ce   Nu  pot  trece  cu  vederea  ultima   susţinute  la  suprafaţă  de  dopuri
            par  nişte  felinare  misterioase  pre­  noastră staţiune, Veneţia românească,   mari  de  plută.  Pescarul  vizitează
            sărate pe apă de geniile mării.     Vâlcovul,  aşezat  în  stânga  braţului   cârligele  zilnic  şi  adesea  se  prind
               Pe  lângă  frumuseţile  naturale  ne­  Chilia  şi  nu  departe  de  mare.  Oră­  nisetri,  ce  ating  greutatea  de  200
            obişnuite  vizitatorului  îţi  mai  stâr­  şelul  acesta  e  străbătut  de  o  reţea   kgr.  Când  un  astfel  de  nisetru
            nesc  curiozitatea  deja  prima  vedere   de  canale  pitoreşti,  care  dau  târ­  conţine  icre  —  până  Ia  50  kgr.  —
            înşişi  localnicii  ţinutului,  Lipovenii,  gului  un  aspect  unic  la  noi  în  ţară.   pescarul a făcut lovitura, dat fiindcă
            pescari  de  meserie.  Pe  aceştia  între   Peştele,  prins  din  mare  sau  din   icrele  negre  se  plătesc  în  comerţul
            altele  i-am  putut  cunoaşte’  în  co­  Dunăre,  e  adus  pe  bărci  dealungul   liber cu câte 4000 Lei kilogramul.
            muna  Letea,  aşezată  în  grindul   canalelor  până  în  mijlocul  târgului.   De  încheiere,  cercetarea  Deltei
            Letea,  spre  Nord-West  de  Sulina.   Pe  ambele  laturi  ale  canalului  prin­  Dunării  pentru  noi  n’a  fost  un  pri­
            Grinduri  se  numesc  locurile  mai   cipal  —  Belgarsky  —  se  înşiră  un   lej  numai  de  a  ne  îmbogăţi  cu­
            ridicate  din  lunca  Dunării,  de  obi-  rând  de  cherhanale,  unde  peştele   noştinţele,  ci  această  excursiune
            ceiu  în  forma  lunguiaţă  a  unei  spi­  se sară şi se depozitează.   ne-a  făcut  să  înţelegem  şi  să  iubim
            nări  înguste.  In  generai  grindurile   Să  mai  amintesc  poate,  că  peş­  şi  mai  mult  frumuseţele  naturale
            rămân  scutite  de  apă  chiar  şi  cu   tele  cel  mai  mult  se  prinde  cu   ale  acestei  scumpe  ţărj,  încât  zilele
            ocazia  inundaţiilor  mari,  de-aceea   cârligele. De o sfoară lungă de 2—3   petrecute  la  gurile  Dunării,  zile
            satele  sunt  aşezate  pe  grinduri  şi   klm.  spânzură  din  interval  în  inter­  de  înălţare  sufletească,  vor  rămânea
            pe  ele  se  refugiază  animalele  când   val câte un cârlig de grosimea unui  veşnic în amintirea noastră.
            vin apele mari.
              Dela  Sulina  pornim  dealungul
            ţărmului  mării  în  căruţe  ţărăneşti,                                          Draga mea
            trase  de  cai  mărunţi  şi  iuţi  ca  para
            focului.  Dela o  vreme  lăsând  marea                                  Draga mea cuprinde dorul
             în  dreapta,  noi  continuăm  în  stânga                               Numa ’ntro privire...
             drumul  nisipos  al  grindului.  Alătu­                                Draga mea, când trage storul
             rea  de  drum  pe  ambele  părţi  se  în­                              Face să te prindă dorul...
            tinde mlaştina cu stufării. Mai târziu                                  Şi opreşte călătorul
             grindul  începe  a  se  lărgi,  apoi  a-                                Când îşi scoate 'ncet, căpşorul
             pare  o  făşie  îngustă  de  mirişte,  iar                              Gata, să se mire...
            în  depărtare  o  alee  de  copaci.  Ne                                 Draga mea, de-ar vrea-i stăpână
             apropiem  de  sat.  Câteva  mori  de                                   Pe o lume 'ntreagă...
            vânt  presărate  pe  marginea  comu­                                    Numai dintfun semn din mână
             nei,  trecem  un  val  şi  întrăm  în  co­                             Draga mea, de-ar vrea-i stăpână
             mună. In dreapta şi în stânga străzii                                  —  Când se duce la jăntână —
             largi  case  acoperite  cu  trestie,  în                               Pe flăcăiii ce se'ngână
            faţa  caselor  spre  stradă  pretutin-                                 * 7 o ţi, ca s’o aleagă.
             denea  o  grădiniţă  cu  flori.  Curtea
             e  foarte  largă  şi  împrejmuită  cu                                  Dar drăguţa ştie bine
            gard  de  trestie.  Observi  în  curte                                   Cine-i in grămadă .. .
             un  cuptor  de  pâne,  nişte  şoproane.                                —  Nu alege pe oricine
             unde  se  ţin  diferite  scule  şi  se adă­                             Căci drăguţa ştie bine
             postesc  vitele.  Adesea  se  mai  gă­                                  Că'n adins doar unul vine —
            seşte câte o barcă, aşezată în umbra    Gârla impuţită din regiunea Sulinei   Ea mă caută pe mine
             unui  pom,  aceasta  ’  pentru  cazul,      cu vegetaţie aquatică       Să mă vadă!
             când  apele  mari  rupând  digul  din                                                       Const. Crişan
            jurul  satului  ar  ameninţa  locuitorii.
            In  interiorul  caselor  o  curăţenie  a-                   Şoapte
            trăgătoare;  pereţii  spoiţ»  în  alb,
            acoperiţi  cu  icoane,  între  cari  multe   Eu nu-ţi dau flori, nici cântece la geam
            cu  personajii  din  familia  Romano-       Şi nici nu-ţi împletesc cununi de stele.
            vilor.  Pe  paturile  fără  saltea  găseşti   O inimă curală-i tot ce am,
            covoare  frumoase  şi  perini.  Sătenii     Ş'un suflet bun, neîntinat de rele.
            petrec  ziua  în  baltă  cu  pescuitul,  cu
            îngrijirea vitelor albe şi mărunte, —       Eu nu-ţi vorbesc cu ochii visători
            un soiu adaptat condiţiilor din Deltă.      Şi nici nu plâng când vreo visare-mi moare, —
            Puţini mai îndrăznesc, să samene pen­       Şi n’am cerut din scumpele-ţi comori
            tru întâmplare câteo făşie de săcară.       Să-mi dai măcar un zimbei sau o floare.
              La  Letea  e  demnă  de  amintit
            pădurea  ei  de  stejar.  Ca  o  ciudă­     Eu nu-ţi trimit în tainice cântări
            ţenie  stejarul  s’a  adaptat  locului      Dorinţi în înserarea argintată. —
            nisipos  şi  formează  o  pădure  cu          Nici flori nu-ţi dau cu taine 'n tremurări...
            copaci  uriaşi.  Vegetaţia  pădurei         Eu nu-ţi dau flori, ci-o. inimă curată...
            are  un  caracter  mediteranean  gă­                                        Teofil Bugnariu
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13