Page 9 - 1923-16-17
P. 9

10—IX 1923 ------------------- ----------------------------  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A    - - - - - - -  Pag. 249

                                                             Din literatura cehă*  cini,  toţi  oameni  de  omenie,  unul
                                                                               şi  unul,  nu  vedeau  în  faptul  acesta
                 Cum şi-a afumat domnul Vorel pipa de spumă                    nimica  deosebit,  iar  când  a  porun­
                                                                               cit  domnul  larmarek  în  cinstea  zi­
                                    de mare                                    lei  de  astăzi,  Ia  sfârşitul  obicinui­
                                                                               telor  pâhare  de  beutură,  încă  trei
                                 Schiţă de Jan Neruda                          sticle  de  vin  de  Melnik*,  au  în­
                                                                               chinat  din  toată  inima  unul  altuia.
         In  ziua  de  16  Februarie  a  anului   trână  au  dus-o  în  trăsură  la  Koşirş*  Păhărele  făcură  ocolul  —  birtăşiţa
       o mie optsute patruzeci şi încă vreo   acum  un  sfert  de  an  şi-acu  —  ce   avea  numai  două  pahare  de  vin  în
       câţiva  ani  şi-a  deschis  dl  Vorei**  voia  să  spună  prăvălia  asta?!  In   restaurant  —  dar  nici  un  pahar  nu
       prăvălia delà „îngerul verde".      uliţa  aceasta  se  mai  afla  o  băcănie,   ajunse până la domnul Vorel.
                                                                                      ;
         —  „Ascultă,  Poldi,***  a  zis  dna   nu-i  vorbă,  jos,  în  capătul  uliţii,  dar   Şi  —   totuş  —  avea  domnul  Vo­
       căpităneasâ  din  catul  de  deasupra   ce  mai  era  nevoie  de  a  doua  bă­  rel  astăzi  o  pipă  nouă  de  nouţă,
       noastră,  domnişoarei  fiicei  sale  care   cănie?!  Pe  atunci  mai  aveau  oa­  de  spumă  de  mare,  bătută  cu  ar­
       se  ducea  tocmai  în  târg  şi  ieşise   menii parale şi îşi cumpărau de cele   gint  şi  asta  ş-o  cumpărase  numai
       pe coridor: „să mi-1 cumperi la bă­  mai multe ori marfa chiar dela moară.  ca  să  se  arate  şi  el  ca  un  vecin
       canul  ăl  nou  deacolea.  Putem  să   Poate  că  se  va  fi  gândit  domnul   vrednic.
       ’ncercâm şi noi la el“.             Vorel aşa : „Tot o să meargă“! Poate   In  16  Februarie,  la  ceasurile  şase
         Vre’unul din.cei uşuratici va crede,  că  era  încrezut  în  frumseţea  sa  tru­  dimineaţa,  îşi  deschise  aşa-darâ
       poate,  că  deschiderea  unei  băcănii  pească  şi  poate  că  —  fiindcă  era   domnul  Vorel  băcănia  „La  îngerul
       nu  este  tocmai  o  întâmplare  prea   un  flăcăiandru  frumuşel,  cu  obrajii   verde“.  Din  preseară  încă  erau  pre­
       deosebită.  Unuia  de  teapa  asta  i-aş  rotunjori,  cu  neşte  ochi  visători,   gătite  toate  în  pâr  şi  prăvălie  scli­
       spune  numai:  Vai  de  tine!  ori  aş  albaştri,  svelf  ca  o  fecioară  şi,  pe   pea  de  albă  şi  de  nouă  ce  era.  In
       da  numai  din  umeri  şi  n aş  zice   lângă  toate  astea,  necăsătorit  —  rafturi  şi  în  sacii  desfăcuţi  lumină
                                 !
       nici  cârc.  Pe  vremurile  alea,  când   poate  că,  zic,  se  va  fi  întrebat:  cum   făina,  mai  albă  decât  peretele  spoit
       venea săteanul la Praga numai odată  să  nu-mi  vină  bucătăresele?  Dar  alb  de  curând,  iar  mazărea  care
       în  douăzeci  de  ani,  ae  ajungea  prin   ciudate lucruri mai sunt toate astea!  era  mai  galbenă  decât  uneltele  por­
       poarta  delà  Strahov  până’n  uliţa   Trecuse  cam  un  sfert  de  an  de   tocalii  de  jur-împrejurul  prăvăliei,
       Pintenilor  --  găsea  la  acelaş  colţ  când  se  mutase  domnul  Vorel  în   strălucea.  Vecinii  şi  vecinele  se  ui­
       de  uliţă  un  băcan,  ca  înainte  cu   uliţa numită. Venise de undeva, dela  tau  lung  înlăuntru,  de  câteori  tre­
       douăzeci  de  ani,  un  brutar  sub  a-  ţară. Nu ştiau oamenii nimic altăceva   ceau  pe  acolo,  unii  făcură  chiar  un
       celaş  acoperemânt  şi  pe  băcan  în-   despre  dânsul  decât  că  este  fiu  de   pas  înapoi,  ca  să  se  uite  încăodatâ.
       tr'aceeaş  casă.  Pe  atunci  îşi  aveau   morar  —  poate  că  el  însuş  le-ar   Dar nu întră nimeni în băcănie.
       toate locul lor anumit şi să deschizi  fi  spus  bucuros  mai  multe  dacă  l-ar   —  „Las’  că  o  să  vină  ei!“  îşi
       deodată o dugheană în care să vinzi   fi  întrebat  cineva.  îşi  dădeau  însă   zise  domnul  Vorel,  cam  pe  la  cea­
       griş,  unde  era  mai  ’nainte  o  altă   cu toţii pe faţă. mândria băştinaşilor:   surile  şapte,  îmbrăcat  într'un  roculeţ
       prăvălie,  ar  fi  fost  socotit  drept  o   le era strein !            scurt,  cenuşiu,  şi  în  pantaloni  albi’
       prostie  aşa  de  gogonată,  încât  ni­  Sta domnul Vorel,  seara,  în „casa   de postav.
       mănui  nu  i-ar  fi  trăsnit  prin  cap   galbenă“,  Ia  un  păhar  de  bere,  în-   —  „De-aş face namai Începutul!“
       aşa  ceva.  Prăvălia  se  moştenea  din   tr’un colţ  al  mesii, lângă' sobă,  sin­  zise  el  pe  la  cpt,  şi-şi  aprinse  pipa
       tată  în  fiu  şi  dacă  şi  trecea  câte­  gurel  cuc.  Ceilalţi  nici  nu-1  încre-  cea nouă de spumă şi pufăi odată.
       odată  în  mânile  câte  unui  nou-sosit  stau,  mult  dacă  se  îndurau  să  dea   Pe  la  nouă  ieşi  până  aproape  de
       din oraşul Praga sau delà ţară, totuş,   niţel  din  cap,  când  îi  saluta  dânsul.   uşă  şi  se  uită  nerăbdător  pe  uliţă.,
       nu  se  uitau  la  dânsul  locuitorii  bă­  Cine  venea  mai  târziu  decât  băca­  ştiricind  de  nu  se  apropie  în  sfârşit
       ştinaşi  cu  neîncredere,  ca  la  un   nul  privea  la  el  ca  şi  când  streinul   primul  muşteriu.  Tocmai  atunci  tre­
       strein,  fiindcă  se  supunea  întrucâtva  ăsta  ar  şedea  pentru  întâia  dată  a   cea  pe  stradă  în  sus  Leopoldina  că­
       ordinei  lor  obicinuite  şi  nu  le  tăr-  colp  ;  de  venea  băcanul  mai  târzior  pitanului.  Domnişoara  Leopoldina
       băcea capul cu schimbări.           se’ntâmpla  că  vorba  începută  po­  era  o  domnişoară  durdulie,  nu  prea
          Domnul  Vorel  nu  numai  că  era  ticnea.                           înăltuţă,  dar  cu  nişte  braţe  şi  şol­
       un  om  cu  desăvârşire  strein,  dar  îşi   Ba,  ce  e  mai  mult,  nici  chiar   duri  sdravene,  şi  avea  cam  ceva
       mai  deschisese  prăvălia  la  „Îngerul   ieri  nu  şi-a  bătut  nimeni  capul  cu   peste  douăzeci  de  anişori.  I-a  mers
       verde“  pe  unde  de  când  e  lumea-  dânsul,  cu  toate  că  s’a  dat  o  ser­  vestea  deja  de  patru  ori  că  o  să  se
       lume  nu  fusese  o  prăvălie  şi  a  mai   bare  aşa  de  minunată.  Şi-a  serbat  mărite.  Ochii  ei  de  culoare  deschisă
        lăsat  spre  scopul  acesta  să  se  gău­  doară  oficiantul  de  postă,  domnul   aveau  expresia  aceea  de  nepăsare,
       rească  zidul  locuinţei  din  parter,   larmarek  nunta  de  argint!  Domnul   la  dreptul  spunând  obositoare,  care
       spre  uliţă.  Acolo  era  întotdeauna  o   larmarek  a  rămas,  ce-i  drept,  bur­  se furişează în ochii tuturor femeilor
       fereastră  boltită  şi  în  fereastra  asta   lac  bătrân  până  acum,  dar  tocmai   dacă  nu  vreau  să  li  se  apropie  lo­
       şedea  de  dis-de-dimineaţă  până  ’n  în  18  Februarie  s’au  împlinit  25  de  godnicul.  Mersul  ei  era  cam  legă­
       seară  doamna  Staniek,  în  faţa  unei   ani  de  când  era  cât  pe-aci  să  se   nat,  ca  al  unei  răţuşte,  dar  tot  îşi
        cărţi  de  rugăciuni,  cu  un  coşoroc  însoare.  Mireasa  i-a  murit  în  pre­  avea  însuşirea  sa  proprie.  In  restim-
        verde Ia ochi şi fiecare trecător pu­  ziua  .cununiei  şi  domnul  larmarek   puri, adecă deseori poticnea şi atunci
        tea  să  o  vadă.  Pe  văduva  cea  bă­  nu  s’a  mai  gândit  la  altă  însură­  se  apuca  de  haine,  ca  şi  când  ar  fi
                                           toare, rămase credincios miresii sale   călcat  pe  ele.  Mi-se  părea  că  um­
            * O delicioasă schiţă din colecţia ve­  şi  lua  serbarea  nunţii  de  ieri  cât  bletul ei se asemăna unei lungi poezii
        stită „Poveşti din Mala Strana" de Neruda.
         ** Vorel însemnează în 1. cehă: şoim.  se poate de serios. Iar ceilalţi ve-  *  Localitate  cu  vinuri  vestite  în  Ce­
         *** Diminutiv dela Leopoldina.      * Cimitir în Praga.               hoslovacia.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14