Page 10 - 1923-18
P. 10

Pag. 270                          - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - -     25—IX 1923


          groază. Nu luasem cu mine carabina   am  văzut  urmă  de  vieţuitoare.   branoase,  şi  părea  un  schelet  sbu-
           ci o biată armă cu alice !         Luându-mi  inima  în  dinţi  m’am  fu­  rător. pe cerul tropical, înstelat. M’am
             Mă  cuprinde  de  nou  gândul  să   rişat alergând dea curmezişul poenei,   pitulat  subt  tufe,  dupăce  ştiam  din
           mă  întorc.  Fără  îndoială  aveam  un   şi  ajuns  în  tufăria  de  dincolo  mi-am   experienţă,  că  un  ţipet  al  acestei
           puternic  motiv  —  un  motiv,  care   găsit  călăuza:  pârăuaşul  cunoscut.   creaturi  îmi  aduce  pe  cap  o  sută  de
           nu  ini  l-ar  putea  discuta  nimenea.   Era  un  tovarăş  drag,  povestind   monştrii  de  aceştia.  Nu  m’am  miş­
           Dar  de  nou  mândria  nebună     'parcă  în  zgomotul  ce’l  făcea  cur­  cat  din  loc,  pânăce  l-am  văzut,  că
          izbândi  gândul  sănătos.  Nu  pu­  gând.  aducându-mi  aminte  de  pă-  se aşeză de nou.
          team,  nu-mi  era  permis  să  mă   răul  cu  păstrăvi  din  West  Gountry,   Noaptea era tăcută, dar înaintând.,
          întorc  bătut.  De  altfel,  în  faţa  pri­  unde,  în  copilăria  mea,  pescuiam   am  început  să  aud  un  suneţ  inur-
          mejdiilor,  pe  care  le-aş  putea  în­  noaptea.  Urmându-i  cursul  în  jos,   murător,  neîncetat,  undeva  în  faţa
          tâlni,  tot  aşa  fără  folos’  mi-ar  fi  şi   trebuia  să  ajung  la  lac,  şi  urmân­  mea. Pe măsură ce înaintam se des­
          cea  mai  puternică  carabină,  ca  şi   du-i  cursul  în  sus,  trebuia  să  mă   luşea  mai  mult,  până  am  ajuns  a-
           arma  de  paseri.  Dacă  m-aş  în­  întorc  la  tabera  noastră  :  nu  puteam   proape  de  originea  lui.  Oprindu-mă
          toarce  în  taberă,  ca  să-mi  schimb   rătăci.  Câteodată  trebuia  să  mă   am  constatat,  că  sunetul  era  con­
          arma,  cu  greu  aş  putea  să  întru  şi   îndepărtez  de  el,  în  urma  tufelor  de  stant,  purcedea din acelaş  loc. Părea
          să  ies  fără  să  fiu  observat.  Şi  în   •nestrăbătut,  dar  reveneam  de  nou,   clocotul  unei  ape  într’un  enorm  ca­
          cazul  acesta  ar  trebui  să  esplic   fără  a  pierde  din  auz  nici  pentru  o  zan.  In  curând  i-am  găsit  originea,
           planul  meu,  şi  planul  nu  ar  mai   clipă murmurul Iui prietenesc.  găsind  în  mijlocul unei • poeniţe  un
          fi  singur  al  meu  !  După  o  scurtă   Coborând  înspre  centrul  platou­  lac  —  sau  mai  bine  o  fântână,  du­
          ezitare,  îmi  făcui  curaj  şi  mi-am   lui,  pădurile  se  deschideau  tot  mai   păce  nu  era  mai  mare  decât  base-
          urmat  drumul,  cu  inutila  armă   mult,  şi  locul  codrului  îl  luară  tufe,   nul  din  Trafalgar  Square  —  cu  o
          subsuoară.                          presărate  pe ici-colo cu  arbori înalţi.  substanţă  neagră,  răşinoasă,  umflân-
            Era  înspăimântătoare  întunecimea   Aici puteam înainta mai bine, şi pu­  du-şi şi scăzându-şi suprafaţa de mari
          din  pădure,  dar  şi  mai  plină  de   team  vedea  în  jur,  fără  ca  să  fiu   clăbuci  de  gaz,  cari  se  înălţau  din
          groază  mi  se  păru  lumina  albă  de   văzut.  Trecui  pe  lângă  mocirla  pte-  adânc.  Aerul  în  jur  era  plin  de  va­
          lună,  care  umplea  poiana  iguanp-   rodactililor,  şi  pe  când  treceam,  de  pori,  şi  pământul  într’un  mare  cerc
          donilor.  Ascuns  în  tufiş  trecui  cu   lângă  mine  se  înălţă  deodată  în  aer  era  atât  de  fierbinte,  încât  nu-mi
          ochii  peste  ea.  Nu  văzui  nici  una   o  asemenea  creatură,  cu  un  sunet  puteam  ţine  mâna  pe  el.  Era  evi­
          din  brutele  gigantice.  Poate  le-a   sec,  pielos,  bătând  din  aripile  e-  dent, că forţa enormă vulcanică, care
          îndepărtat  dela  păşunea  lor  obiş­  norme,—  cel  puţin  de  douăzeci  de  a  înălţat  odinioară  platoul  acesta,
          nuită  tragedia,  care  a  nimicit  pe   picioare  dela  vârf  la  vârf.  Pe  când   nu  adormise  încă  de  tot.  Dealungul
          una  din  ele  cu  câteva  zile  înainte.   trecu  în  dreptul  lunei,  am  văzut  că   călii  mele  am  văzut  în  repeţite  rân-
          In  noaptea  misterioasă,  arginţie  nu  lumina  străbătea.pjin  aripile  ^mem­  durLstânci  negre  de  lavă  pătrun­
                                                                                  zând  prin  straturile  de  vegetaţie  lu­
                                                                                  xuriantă,  care  Ie  acoperea,  dar  acest
                                                                                  puţ  de  asfalt  în  mijlocul  djunghe-
                                                                                  lului  era  primul  semn,  că  sunt  în
                                                                                  activitate  până  în  ziua  de  azi  unele
                                                                                  deschizături  ale vechiului crater. Nu
                                                                                  aveam vreme să mai examinez acest
                                                                                  loc,  dacă  voiam  să-mi  îndeplinesc
                                                                                  gândul,  şi  să  fiu  în  zori  la  tova­
                                                                                  răşii mei.
                                                                                  .  A  fost  un  drum  plin  de  groază,
                                                                                  pe  care  nu-1  voi  uita  cât  voi  trăi.
                                                                                  In  luminişurile  scăldate  în  argintul
                                                                                  lunei,  mă  furişam  pe  margini,  subt
                                                                                  scutul  umbrelor.  In  desiş  răzbeam
                                                                                  cu  greu  încremenind  locului,  cu
                                                                                  inima  strânsă,  de  câteori  auzeam
                                                                                  vre-o  creangă  uscată  rupându-se
                                                                                  subt  pasul  animalelor  care  se  stâr­
                                                                                  neau  de  mine,  sau  treceau  în  apro­
                                                                                  piere.  De  câteva  ori  zării  apărând
                                                                                  umbre  mari,  ca  să  dispară  a  doua
                                                                                  clipă,  umbre  largi,  tăcute,  care  pă­
                                                                                  reau  că  înaintează  cu  picioare  tam­
                                                                                  ponate. De câteva ori m’am oprit, ho-
                                                                                  tărît  să  mă  întorc;  —şi  totdeauna
                                                                                  mândria  a  învins  frica,  şi  mă  îm­
                                                                                  pingea spre ţinta trudelor mele.
                                                                                    In  fine (ceasornicul îmi  arăta unu
                                                                                  după  miezul  nopţii)  văzui  prin  des­
                                                                                  chizăturile  desişului  luciri  de  apă,
                                                                                  şi  după  vre-o  zece  minute  mă  gă­
                                                                                  seam în mijlocul trestişului, care
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15