Page 12 - 1923-18
P. 12
Pag. 272 C O S I N Z E A N A 25—IX 1923
;
sfâşie între ei, e un lucru de înţeles: terie, — am văzut, că am de a face doar un bun alergător, şi b ne an
o parte a sălbaticei lupte pentru e- cu o creatură cu totul de altă na trenat. Aruncându-ini arma care nu
xistentă; dar mi-se părea ciudat, in tură. In locul capului ca de cerb a mai piedecă îmi putea fi, am tras o
admisibil par’că, ca ei să vâneze în iguanodonului erbivor, cu picioare aşa fugă de o jumătate de milă, de
toată forma, după bunul lor plac, cu trei degete, monstrul acesta avea care nu am mai făcut de când sunt
oameni, oameni din lumea civilizată, un cap pătrat, lătăreţ, ca de broască, şi, sunt sigur, nu voi mai face nici
îmi reamintii de nou gura plină de capul care ne-a băgat în groază în când. Picioarele îmi tremurau, ră
sânge, pe care am văzut-o Ia lu sara aceia memorabilă din tabără. suflarea nu mă mai ţinea, simţeam
mina torţei Lordului John, ca o ori Răcnetul lui fioros şi energia lui că mă înăduş, nu mai am aer, că
bilă viziune din cel mai adânc cerc îngrozitoare cu care mă urmărea, îmi zvâcneşte inima în gât, şi totuşi,
al Infernului lui Dante. Cu genunchii dovedeau că era unul din marii ştiind la spatele meu moartea, am
tăiaţi, am înlemnit, fărâ să pot face dinosauri carnivori, cele mai înfri fugit, am fugit, am fugit. In urmă
un pas, privind cu ochii încreme coşătoare fiară, pe care le-a adăpo m-am oprit sfârşit cu totul. O clipă
niţi cărarea dinapoia mea, scăldată stit vreodată pământul. Cum înainta am sperat, că mi-a pierdut urma.
în lumina lunei. Totul era liniştit pe urma mea, din vreme în vreme In spatele meu poteca era tăcută.
ca într’o noapte din poveşti. Nu pu se răzima în picioarele de dinainte Apoi deodată monstrul a fost de
team să văd, decât sus scânteierea şi pleca capul Ia pământ. îmi adul câţiva paşi de mine, cutremurând
de argint a stelelor, iar jos umbrele meca urma. Apoi se ridica de nou, pământul subt salturile lui, umplând
negre ale tufişului. Deodată sfâşie şi sărea în hopuri largi, de-alungul aerul cu răsufletul enormelor lui plu-
tăcerea acelaş răget gutural, ame cărărei mele. mâni. Era în călcâile mele. Eram
ninţător, şi mai puternic, şi mai a- Şi acum, când mă gândesc la a - pierdut.
propiat. Nu mai puteam avea nici ceste grozăvii, îmi imbrobodă frun Ce nebunie am făcut ascultând
o îndoială. Ceva era în urmele mele, tea sudorile răci. Ce puteam să fac? atâta vreme înainte de a porni la
apropiipdu-se fiecare clipă mai mult. Aveam în mână o netrebnică armă fugă. Până atunci mă urmărea dupe
Stăteam paralizat, privind nebun de paseri. Ce folos îi puteam lua ? miros, încet, cu grije să nu-mi
calea pe care am venit. Apoi deo Privii desnădăjduit în jur, căutând piardă urma. Dar pe urmă m-a
dată l-am văzut. In capătul poeni- vre-un arbou, vre-o stâncă, dar eram văzut, când am rupt-o la fugă. De
niţei prin care trecusem se mişcară în mijlocul unor tufişuri fără să pot acum mă vâna dupe ochi, călăuzit
brusc tufele. Din umbra lor se des găsi cu ochii ceva mai puternic, de şi de potică, dela care nu mâ pu
prinse o umbră şi mai întunecoasă cât câte un tunchiaş gros ca mâna. team abate din pricina înpenetrabi-
şi sări în poiana luminată de lună. Şi când mă gândeam, că monstrul, lului desiş din dreapta şi din stânga.
Am zis anumit „sări*, fiindcă mon care mă urmărea putea să rupă L-am văzut apărând în cotitura po-
strul mergea ca un kenguru, sărind un arbore normal cum ai rupe un tecei sărind copce largi. Luna lu
în picioarele lui puternice dinapoi, fir de trestie! O singură scăpare mina enormii ochi proeminenţi, şi
ţinându-şi corpul ridicat, şi picioa puteam să am: fuga. Nu puteam să rul de dinţi mari din gura deschisă,
rele dinainte strânse la piept. Era fug bine printre bolovanii şi terenul ghiarele lungi dela picioarele lui
de o mărime şi de o putere enormă ; accidentat din apropierea părăului, de dinainte, scurte, puternice. Cu
l-aş putea asemăna cu un elefant dar privind cu groază în jurul meu, un ţipet de groază, mă întorsei şi
ridicat în picioarele dinapoi, decât am descoperit, încrucişându-mi ca gonii nebuneşte dealungul cărărei.
avea mişcări foarte sprintene, oricât lea, o potecă bătătorită bine. In spatele meu resuna puternic tot
de greoi ţi s’ar fi părut. Pentru o In cursul expediţiei noaste am mai puternic suflarea bestiei. îi au
clipă, după figură, nădăjduiam că e dat în repeţite rânduri peste- ase zeam paşii grei aproape, la călcâile
un iguanodon, despre cari ştiam, că menea cărărui: poteci bătătorite mele chiar. Toată clipa aşteptam
nu sunt primejdioşi. Dar în curând, de sălbătăciun'. Fugind în lungul să-i simt ghiarele adâncindu-mi-se
— oricât de ignorant eram în ma acestei poteci, puteam izbuti; eram în spate.... Apoi deodată o părăitură
— cădeam în gol, şi totul în jurul
meu era întunecime şi pace...
Când m-am trezit din ameţeală
— care nu cred să fi durat mai
mult de câteva minute — prima
senzaţie mi-a fost un miros greu,
penetrant. Intingându-mi mânile în
întuneric, să pipâesc, am dat cu o
mână de o massă moale care mi-se
părea a fi o bucată de carne, iar
cu cealaltă de un os mare. Deasu
pra capului meu se deschidea un
cerc îngust de cer înstelat, care mă
convingea, că mă găseam în fundul
unui puţ adânc. Mă ridicai încetinel
în picioare, şi-mi pipăii trupul. Eram
ţeapăn, ca bătut din crestat în
tălpi, dar 'nu aveam niciun os frac
turat, nici-o încheetură scrintită.
Când mi-am amintit cu creerul tul
bure antecedenţele prăbuşirii mele,
privii cu groază în sus, aşteptând
