Page 13 - 1923-18

25—XI 1923 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 273

să văd îngrozitorul cap, desemnându- dosul unui mănunchiu de tufe din Deodată se produse ceva, ce îmi
se pe cerul, care începea să se de­ vecini, aşteptând să reapar. Am prins aduse aminte de tovarăşii mei. In
schidă. Nu am văzut înse nici-o curaj, când mi-am reamintit o con­ aerul limpede al dimineţii răbufni
urmă a monstrului, nici nu am auzit versaţie dintre Challenger şi Sum- deodată lovitura îndepărtată a unei
vre-un zgomot deasupra. Am înce­ merlee asupra obiceiurilor marilor puşti. O singură împuşcătură. Mă
put să înconjur închisoarea mea, sauriani. Ambii erau de acord, că oprii, ascultai încordat: tăcere. O
încercând să ghicesc, ce putea să monştrii aceştia sunt aproape lipsiţi clipă mă stăpâni gândul, că a dat
fie acest curios loc, în care am că­ de creer, că în micile lor cavităţi peste tovarăşii mei vre-o primejdie.
zut într’un mod atât de binevenit. cramale nu era loc pentru focare Dar în curând găsii o esplicare cu
Era un puţ, în pereţi verticali, cu de gândire cât de cât desvoltate; mult mai simplă şi mai naturală.
un diametru de vre-o douăzeci de şi că dacă au dispărut aceşti mon­ Era acum ziuă mare. Fără îndoială
picioare. Pe fund erau împrăştiate ştrii cu desăvârşire de pe faţa pă­ au observat lipsa mea. Şi-au închi­
bucăţi mari de carne, cele mai multe mântului de din afară, este a se a- puit, că m’am pierdut în pădure, şi
în ultimul stadiu de putrefacţiune. tribui fără îndoială stupidităţii lor, au dat un foc de armă, să mă că­
Aerul era oribil, pestilenţiat. Păşind care i-a făcut neputincioşi să se lăuzească. Adevărat, că am luat ho­
cu grije peste aceste resturi de ca­ adapteze condiţiunilor de trai schim- tărârea să nu puşcăm decât în caz
davre, m-am lovit de ceva tare, şi hatp — estrem, dar crezându-mă în primej­
am găsit, că în mijlocul puţului era ~Să stee la pândă acum, ar fi în­ die, nu au mai stat pe gânduri. Era
înfipt un stâlp vertical. Era atât de semnat că monstrul a găsit ce s’a de datoria mea să alerg din toate
înalt, încât nu-i puteam ajunge cu ales cu mine; şi aceasta presupune puterile, să nu-i mai ţin în nesigu­
mâna la vârf, şi mi se părea, că o operaţie intelectuală, legarea unei ranţă şi grije.
era uns cu grăsime. capze de un efect. Era mai verosi­ Eram obosit, extenuat de cele în­
Deodată mi-am adus aminte, că mil, ca aceasta creatură fără creer, durate — şi aşa nu înaintam du-
aveam la mine o cutiuţă de chibri­ acţionând condusă numai de un in­ păcum aş fi dorit; dar în sfârşit am
turi de ceară. Aprinzând unul, în stinct de pradă, a renunţat la vână­ ajuns în ţinuturi pe care le cuno­
fine mi-am putut da precis seama toare din momentul ce i-am dispă­ şteam. Mlaştina pterodactililor mi-a
de locul în care m’am prăbuşit Nu rut dinaintea ochilor, şi după o clipă rămas în stânga, în faţă aveam po­
mai putea încape nici o îndoială de mirare stupidă va fi plecat mai iana iguanodonilor. Ajunsesem să mă
asupra rostului acestui puţ. Era o departe în căutarea altui vânat. Mă despartă de Fortul Challenger abea
cursă — făcută de mână omenească. căţărai până în vârful puţului şi o frânghie subţire de pădure. Chiuii
Stâlpul din mijloc, înalt de vre-o privii în jur. Stelele palizeau, cerul vesel, cu gândul să-mi liniştesc to­
noue picioare, era ascuţit la vârful se lumina, şi vântul răcoros al di­ varăşii cu o clipă mai curând. Ni­
de dinsus, şi era negrit de sângele mineţii îmi înviora faţa. Nu am vă­ menea nu-mi răspunse. Tăcerea a-
învechit al animalelor care au căzut zut, n’am auzit nimic suspect. Ince- ceasta prevestitoare de rău îmi
în el. La baza acestei formidabile tinel am ieşit din groapă, şi mă strânse inima, Grăbii pasul, alergai
ţape era o grămadă de resturi de aşezai pe pământ, gata să sar de cât mă ţineau puterile. Ocolul îm­
animale, văzându-se că cineva le-a nouă în locul meu de mântuire, dacă prejmuit’ de baricadele noastre era
scos din par, le-a ferit, ca să facă s’ar arăta vre-o primejdie. Apoi, în­ în faţa mea, aşa cum l-am lăsat azi
loc pentru noui victime. îmi adu­ curajat de perfecta linişte, care dom­ noapte — dar poarta de spini îi
ceam aminte, că Challenger susţi­ nea în jur şi de zorile care mijeau, era larg deschisă. Năvălii înlăuntru.
nea, că nu pot să fie pe platou mi-am făcut curaj şi mă furişai gră­ In lumina rece a dimineţii îmi vă­
oameni, fiindcă nu era de închipuit bit înapoi, pe cărarea, care mă a- zură ochii un tablou îngrozitor. Lu­
să poată rezista cu armele lor slabe dusese aici. La o depărtare oarecare crurile noastre erau împrăştiate pe
formidabililor monştrii, care înpo- mi-am găsit arma, şi nu mult după pământ într’o sălbatecă dizordine;
pulau acest ţinut. Dar acum ve­ aceia am dat de părău: călăuza mea. tovarăşii mei au dispărut şi lângă
deam cu ce mijloace se puteau sus­ Şi aşa, am plecat spre casă, privind cenuşa vetrei noastre roşea iarba,
ţine aceşti oameni. In peşterile lor adesea cu groază în urma mea. în o largă pată, sânge închegat.
cu guri strâmte, indigenii — ori ■■■■■■■■■ MB ■■§■■■■■■ HM ■ M’a izbit atât de mult această
cine ar fi ei — găseau refugiu si­ I Cărţi, reviste româneşti, neaşteptată lovitură încât mi se pare
gur dinaintea saurianilor mari, care că mi-am pierdut, pentru câteva,
nu puteau pătrunde acolo — de | franceze, germane, etc. clipe mintea. îmi aduc aminte, cum
altă parte cu creerul lor desvoltat îţi aminteşti ziua un vis grozav, că
au ghicit arta de a pune curse, a- j hârtie, articole de birou, am alergat nebun prin pădure stri-
coperite cu crengi, aşezate în cără­ | maşini de scris —-■-■■■■ ■ gându-mi tovarăşii, urlând ca un
rile bătătorite de fiare, şi care erau descreerat. Din umbrele pădurii nu-mi
în stare să prindă, să nimicească confecţie de hârtie şi răspunse nimenea. Mă îngrozea gân­
fără nici o primejdie pentru om, şi imprimate de orice dul înfiorător, că nu am să-mi mai
pe cei mai înfricoşători monştrii. văd nicicând tovarăşii, că mă găsesc
Omul a găsit pururea meşteşugul de natură la: singur singurel în acest loc înspăi­
a stăpâni pământul. mântător, lipsit de posibilitatea de
Nu era un lucru greu să urc pe­ j Librăria, Papetăria Tipografia a mă întoarce în lumea mea, că în
retele puţului, dar am stat mult pe | CEPAGE Cluj fine, sunt condamnat să trăesc şi
gânduri până când m-am decis să să mor în această ţară a groazei!..
revin la suprafaţă, în apropie­ | Cereţi cataloage, liste In desperarea mea îmi venea să-mi
rea creaturii care era cât pe aici să şi oferte. 6—6 smulg părul, să mă izbesc cu capul
mă omoare. Cine mă putea încre­ de copaci. Abea acum îmi dădeam
dinţa, că monstrul nu pândeşte în seama, cât de mult mă răzimam eu