Page 14 - 1923-18
P. 14
Pag. 274 ---------------------------------- - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - 25—IX 1Q23
pe tovarăşii mei, pe încrederea veş jos, învelit în pături, lângă focul suntem pierduţi. Am aruncat lui
nic senină alui Challenger, pe sân lui. Dar spre mirarea mea lângă Zambo aceste hârtii, şi i-am arun
gele rece, pe curajul Lordului Roxton! el mai şedea încă un om. O clipă cat şi portofelul meu care conţinea
Fără ei eram ca un copil în întu- îmi saltă inima de bucurie, crezând trei sovereigni englezi. Pe aceştia
nerec: neputincios şi neajutat. Nu că e un tovarăş al meu, care a reu avea să-i primească acum Indianul,
ştiam încâtrău să dau, de ce să mă şit să coboare stâncile. Privind mai^ şi i-am promis încă de două ori
încep. bine mi s’a destrămat de grabă bu atâţia, dacă se întorcea cu funii.
După timpul stăpânit de prima curia. Soarele care răsărea se re Si aşa, dragă die Me Ardle, acum
groază, am încercat să descoper, flecta roşu pe pielea acestui om. vei şti în ce fel ţi s’a trimis această
care a putut fi nenorocul care a Era un indian. Chiuii din toată pu scrisoare, şi vei cunoaşte şi soarta
căzut pe capul bieţi lor mei tovarăşi. terea, fluturându-mi batista. Zambo noastră, în cazul dacă nu vei mai
Dizordinea estretnă din taberă do sări în picioare, făcu semn cu mâna auzi de nenorocitul Dtale corespon
vedea, că s’a produs un atac oare si se grăbi să urce ţancul de stâncă, dent. Sunt prea obosit, prea de
care şi puşcătura, pe care am auzit-o, in curând era aproape de mine — primat decât să pot face planuri
marca timpul acestui atac. Toate între noi îngrozitoarea prăpastie! — în noaptea aceasta. Mâine voi în
armele zăceau neatinse pe pământ. şi îmi asculta fără răsuflet îngrozi cerca să întăresc mai mult acest
In expressul Lordului John o car toarea poveste a celor întâmplate. refugiu ultim al meu, şi voi mai
tuşe era puşcată. Păturile lui Chal — Să crezi, Massa Malone, că căuta jur în jur, prin pădure, după
lenger şi ale lui Summerlee erau i-a dus dracul, zice convins. Aţi urmele nenorociţilor mei tovarăşi.
întinse încă’lângă foc, un semn că ajuns în ţara dracilor, zău, şi ei vă
dormeau încă în clipa atacului. Cu duc pe toţi, rând pe rând. Ia seama
tiile cu muniţiune şi alimente erau Massa Malone, coboară-te de grabă,
împrăştiate sălbatec în tot cuprin până nu apucă să te ducă şi pe
sul taberei, împreună cu nenoroci tine.
tele noastre aparate de fotografiat — Cum aş putea să mă cobor?
si plăcile lor. Dar nu lipsea nimic, — Făţi o ’funie din plante căţără
be altă parte, au dispărut toate ali toare. Arunc-o aici de un capet, şi
mentele neîmpachetate — şi îmi treci pe ea ca pe pod.
aminteam, că era o bună cantitate — Ne-am gândit noi la aceasta.
de aceste. Aşadar atacul provenea Decât nu se găsesc aici liane, care
dela animale şi nu dela indigeni, să ne ţină.
dupăce oameni de ar fi fost nu ar — Trimite după funii, Massa
fi lăsat nimic în urma lor. Malone.
Dacă au fost înse animale, sau — Pe cine să trimit? Unde să
un singur animal îngrozitor, ce s’a trimit?
ales de tovărăşii mei? O fiară săl — Trimite fa şalele—indieith -
batică i-ar fi rupt, lăsând urme de Acolo sunt destule funii de piele,
haine, de oase. Fără îndoială aveam tari. Colo jos am un indian; tri-
în faţă urâta baltă de sânge, care mite-1. Din suferinţele presei ardelene. Dl
dovedea violenţă, rănire. Un monstru — Cine e? I. Constantinescu Delabaia vorbind într’un
articol din Nr. 27 a! excelentei foi „Con
de felul celui, care m’a gonit azi — Unul dintre ai noştri. Mer ştiinţa Românească“ despre presa româ
noapte, ar putea duce în gură un gând spre casă l-au bătut ceilalţi nească din Ardeal, are următoarele con
om, cum duce pisica şoarecele. In şi i-au luat partea lui de plată. S’a statări dureroase:
„In Ardealul în care trăim, asistăm la
cazul acesta ceialalţi tovarăşi ar fi întors aici. Gata să ducă scrisoare, o adevărată tragedie a presei române :
urmărit fiara, să încerce o scăpare să aducă funii — gata la orice. foile româneşti, — foi care luptă nu
a victimei. Dar atunci fără îndoială Să ducă o scrisoare! De ce nu pentru vre-un partid, ci pentru cultura
şi-ar fi luat armele cu ei. Cu cât aş scrie încă una? Şi poate ne va şi unitatea naţională, — nu sunt cetite
de intelectualii români, iar presa ma
mă căzneam mai mult să desleg aduce ajutor; dar în tot cazul va ghiară, sau evreo-maghiară, trăieşte cu
problema creerii mei obosiţi şi dis- încunoştinţa pe cei ce ne-au trimis, sprijinul puternic al cetitorilor români“...
concentraţi, cu atât găseam mai pu cu nu ne-am pierdut vieţile într’un Şi ca să se vadă şi mai mult inconştiinţa,
ţin o explicare cât de cât plauzi lucru de nimic, şi scrisoarea va se mai remarcă şi lipsa sprijinului celor
bilă. Cercetai cu luare aminte pă salva pentru ştiinţă importantele mai multe dintre institutele româneşti pen
durea jur de jur, fără să găsesc cea descoperiri, care ne-a fost dat să tru foaia românească, cu toate că aceste
institute strâng averi întregi de pe naţia
mai mică urmă care m’ar fi ajutat le facem. Am gata două scrisori. noastră. — Am avut şi noi prilejul să fa
să trag o concluzie rezonabilă. In Acum petrec ziua să o scriu pe a cem această constatare tristă, când o mare
căutările mele după urme m’arn pier treia, care va aduce povestirea la bancă românească din Cluj dupăce a pri
dut odată, şi numai norocul mi-a clipa de faţă. Indianul poate le va mit revista noastră 7 luni, a refuzat să
ajutat să regăsesc trista noastră ta duce în lume oamenilor. — l-am ni-o aboneze, D-zeu ştie din ce motive.
Probabil ca să o poată înlocui cu vre-o
bără. poruncit lui Zambo să se întoarcă gazetă eveo-maghiară, — naţiunea, care
Deodată îmi vine un gând, care de seaiă, şi toată ziua aceasta apă constitue clientela favorită a acestei bănci
îmi încălzi puţintel sufletul. Nu eram, sătoare mi-a trecut scriind cele în româneşti, Înfiinţată după răsboiu sub
egida emancipării noastre comerciale şi
totuşi, singur singurel în lumea tâmplate astă noapte. Am mai scris industriale.
aceasta. Colo jos, la poalele stânci o scurtă notă, care să fie înmânată *
lor, aşa de aproape încât mă putea celui dintâi comerciant sau căpitan Geniul lui Edison. O gazetă ameri
auzi, aştepta credinciosul nostru alb, pe care l-ar întâlni Indianul, cană stabileşte valoarea geniului lui Edi
Zambo. Mersei la marginea platou implorându-1 pe acest necunoscut son la 15 miliarde dolari, ceeace face
cam 20°/ din tot aurul exploatat în Ame
0
lui şi privii în adânc. Da, era colo să ne trimită funii, fără de care rica dela descoperirea ei. Aceste 15 mi-
