Page 5 - 1923-18
P. 5

25—IX 1923                         - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    -          Pag. 265

     Din „Carnetul unei înfrigurate“.   printre  ramuri  de  brad,  pentru  unii   dure.  Se  aprinde  tot  mai  mult,  vă­
                                        e  tristă,  plină  de  tainica  durere,  paia  creşte,  cerul  se  încinge-  spre
     Dureri stinghere                   pentru  alţii  veselă,  plina  de  flori   răsărit.
                                        şi cânt.
                                                                               E  speranţa,  licărirea  speranţei  în
                                                                   25-VIII.  deşertul  sufletesc.  Zadarnică  spe­
                              15-V1I1.     Noapte...                         ranţă  înnăbuşită  prea  curând  de  în­
       Ce lună plină de farmec.             Noapte în natură, noapte în suflet.  tunericul ^desnădăjduirii eterne.
       Şi  totuşi  atâta  tristeţe,  atâta  me­  în  aer  melancolia  tristă,  —  o   E  ziuă.  Razele  soarelui  ţâşnesc
     lancolie  dureroasă  întruchipată  în   cântă  şi  greerul  ascuns  în  firele  de  vesele  din  spatele  dealurilor.  Mii-
     lumina ei palidă.                  iarbă.                               de  glasuri  se  ’nalţă  în  aerul  încă
       Câte  amintiri  nu-mi  aduc  razele   Iar  câmpia  nesfârşită,  nesfârşită   încărcat  de  aburii  răcoroşi  ai  di­
     ei,  câte  doruri  nu-mi  deschid  într­  în  lumina  slabă  a  lunii  se  ’ntinde   mineţii.
     una  rana  sufletului  meu.  Mă  simt   spre  înfinit,  ca  sufletul  în  nemărgi­  Rouă  luceşte  pe  firele  de  iarbă
     aşa  de  stingheră,  aşa  de  părăsită.   nirea unei dureri.            ca  perle,  ca  ’  lacrămi  în  nişte  ochi
     Sunt o călătoare în inima mea.        Norii  aleargă  pe  cer.  Par  nişte  frumoşi.
       De-ar  încerca  fiecare  picătură   animale  uriaşe,  ce  sboară  împinse,   Raze ale soarelui, sunteţi prea pu­
     de  rouă  să  spună  un  cuvânt  din   gonite  de  o  mână  nevăzută.  Iar  ternice  pentru  restriştea  unui  suflet!
     durerea  mea,  tot  n’ar  fi  destule  pi­  umbrele lor aleargă pe pământ.  Noaptea  cu  tristeţea  ei,  cu  mângăe-
     cături să le spună pe toate, pe toate.  E  sbuciumul  sufletesc,  e  dorul   rile  sale  reci  e  mai  potrivită  să
       Şi  stelele,  cari  altădată  şirete cli­  fără margini, ce se ridică într’o spe­  strângă la sânu-i fermecător o inimă
     peau  din  ochi  spunând  par’că,  ştim   ranţă  licărindă  şi  se  stânge  în  ce­  stingheră.
     noi,  ştim  noi...  azi  şi  ele  par  ochi   nuşa desnădejdi’i.          Aşteaptă  până  la  noapte,  şi  voiu
     înlăcrimaţi,  ochi  trişti  întrebători,   O flacără se vede pălpâind în   mai ’vorbi cu tine, tristeţe fără nume.
     plini de tainică durere.               depărtare, în spatele limbii de pă­                          MIA
       Ziua  întreagă  caut  să  fiu  veselă
     şi  nu  pot,  din  când  în  când  mai
     silesc  un  zâmbet,  mai  caut  să  aduc
     o  rază  de  soare  în  sânul  durerii                Dezastrul mărcii germane
     sufletului.  Iar  câteodată  par  că  uit,
     par’că  sufletu-mi  se  contopeşte  o   Banul  german  a  suferit  prin  mij­  ciar  ne  mai  pomenit  a  născut  şi
     clipă  cu  bucuria  celorlalţi  şi  râd  şi   locul  lunei  Iulie  a.  c.  o  depreciere,   ultimele  mişcări  anarhice  din  Ger­
     eu  ;  dar  pe  urmă...  par’că  m’apasă   ca  şi  care  nu  s’a  mai  înregistrat  mania, care au izbucnit în mai mlilte
     ceva  pe  suflet.  Ş’aş  vrea  să  plec,   niciodată  în  finanţele  nici  unei  ţări.   oraşe,  ameninţând  cu  faliment  total
     departe,  departe,  să’  caut  nemărgi­  Dolarul  american,  care  corespundea   această  ţară.  Cu  toată  deprecierea
     nirea visurilor mele.               Ia  2  Iulie  încă  la  160.000  de  mărci,   aceasta  îngrozitoare  a  mărcii,  statul
       Culegător  al  vechilor  mele  cân­  se cumpără Ia 31 Iul. pentru 1,100.000 n’a  încetat  totuş  să  scoată  mereu
     turi  de  seară,  unde  eşti?  Ochii  tăi
     mi-au  fost  cerul  visurilor  mele,  în
     ei  voiam  să  deschid  aripile  dorului
     meu,  să  sbor  spre  nemărginirea  lor
     stingheră.
       O,  tu  n’ai  gustat  din  cupa  dure­
     rilor,  prin  sufletu-ţi  nepăsător  n’a
     trecut, nu poate trece — poate nici­
     odată — suflarea desnădăjduirii.
       Şi  la  ce  mai  spun  toate  acestea?
     La  ce  bun  să-mi  leg  sufletul  de
     „gluma“  aceea  omenească,  aceea
     care se numeşte „dragoste“?
       Plângi  suflet  nebun,  plângi  pe
     dărâmăturile  viselor  tale  pline  de
     năzuinţi  deşarte;  varsă-ţi  ultimele
     lacrăm’i.  Ş'a’poi  când  îţi  va  seca
     izvorul  lor,  atunci  baie-ţi  joc  de
     tine  însuţi,  răzi  de  prostia,  de  ne­
     bunia omenească.                        Tragedia mărcii germane: Populaţia berlineză mergând la spectacole, îşi
       Brazii  din  jurul  meu  îşi  profi­  scoate biletele de intrare dând în loc de mărci alimente: cârnaţi, cartofi
     lează umbra lor prin geam, îşi pro­                                ş: altele.
     filează  tăcerea  lor  măreaţă,  nepăsă-
     toare.                              de mărci. Această depreciere a mărcii   de  subt  presă  bancnote  nouă,  care
       Vânturi,  furtuni  au  trecut  peste   a  continuat  cam  până  la  mijlocul   se  imprimă  într’o  măsură  neînchi­
     vârfurile lor şi nu i-au clintit.   lunei August şi anume până la con­  puită.  O  mulţime  de  publicaţii  au
       Un  greer  cântă  ’n  iarbă  cântul   stituirea cabinetului Stresemann. Gu­  fost  nevoite  să-şi  suspende  apariţia
     lui  de  fiecare  seară,  pentru  unii  vernarea  acestuia  n’a  mai  putut  însă   numai  pentrucă’  maşinele  lor  de  ti­
     trist, pentru alţii vesel.          schimba  nimic  în  situaţia  creiată  par  trebue  să  tipărească  banchote.
           Luna îşi răsfrânge paloarea ra­  a  mărcii,  care  s’a  depreciat  aproape  In  ultimele  săptămâni  circulaţia  fi­
        zelor sale peste creştetul munţilor,  până  la  zero.  Acest  dezastru  finan-  duciară a crescut delà 10 la 20 de
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10