Page 8 - 1923-18
P. 8

Pag. 268                           —    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - -  --------------------------- 25—IX. 1923


             Maica  Domnului  cea  din  biserică,  getele  i  se  desghiocau  de  carne   loveau  în  ochi,  în  gură,  în  nas  îi
             pe  care-au  scos’o,  ca  să  ploaă  astă  până  la  os  în  cuele  podoului,  ră­  biciuiau  faţa,  răceala  îi  îngheţă
             vară.  Iar  în  braţe,  în  partea  stângă,   mase  afară.  Şi  marea  neagră  urla,   mâinile  şi  picioarele,  îi  tăe  puterea
             cu amândouă mâinile ţinea o icoană,  şi  munţi  negri  de  smoală  se  înălţau  şi-o  groază  de  moarte,  fără  margeni
             şi  pe  icoană  Isus,  da,  Isus  cel   cât  omul,  podul  părea  un  fulg  în   îi  cuprinse  fiinţa,  în  învâlmâşagul
             mic,  cu  ochii  miraţi,  deschişi,  în­  urletul iadului acestuia, numai Florea  valurilor  care  clipoteau  asurzitor  în
             trebători,  spre  el.  Iar  alături,  în   sta drept zâmbind batjocoritor, lângă  juru-i.  Luna  îşi  scosese  iarăşi  dintre
             picioare  el...  Sandu  Florea,  pe   el.  Un  val  întoarse  podul  şi-l  ră­  nori  ochiul  ei  roş,  ameninţător,  şi
             care-1  omorâse,  lung,  mai  lung  de­  stoarnă,  şi  Ghiţă  Berbec  aluneca  în   vărsase  pe  loc  o  dâră  de  sânge  în­
             cât  era,  cu  faţa  albă  ca  varul,  cu  valuri  şi  valurile  erau  pe  sus  şi-’n   chegat,  ce  ferbea  înăbuşit  în  valuri
             o  pieliţă  subţire  întinsă  pe  oasele  jos,  şi  smoala  i  se  scurgea  pe  gură,  groase  şi  izbucnea  în  sus,  furioase,
             galbene,  cu  ochii  duşi  în  fundul   prin  urechi,  pe  nas,  în  stomac,  îl  înecându-i  gura,  stropindu-i  faţa,
             capului,  cu  o  gaură  mare  în  gât,  îneca,  îl  sufoca,  nesuferită,  şi  nu   cu  pete  care-1  frigeau,  vântul  urla
             de  unde  curgea  sângele  în  jos,  pe  putea  să  înghiţă,  vrea  să  se  ageţe  în stufăriş, mai groasnic ca înainte.
             haine,...  şi  pornea  dâră,  roşie,  arză­  de  pod,  dar  decâte  ori  punea  mâna,   Chiţâ  Berbec  începu  a  înota,  in­
             tor,  spre  el,..  iar  la  picioare,  pe  Sandu  Florea,  grozav,  cu  dinţii   conştient,  purtat  de  valuri...  dar
             podul  ce  se  clătina  de  vânt,  cu­  clânţăindu-i  aproape  de  ochii  lui,   de-odată,  din  întunerecul  nopţii,  un
             ţitul...  cuţitul  lui,  pe  care  I’a  arun­  îl  lovea  cu  lopata  peste  mâni,  şi  o  schelet  lung,  groaznic,  cu  dinţii
             cat în lac, odată cu trupul mortului.  durere  enormă,  nemăsurată,  îl  pa-  rânjiţi  clănţănind,  cu  o  lopată  în
               Ghiţă  Berbec,  cu  gura  rece,  cu   raliză,  scapă  podul,  şi  valurile-l  du­  mână,  îi  eşi  înainte,  aţinându-i
             dinţii  încleştaţi,  cu  limba  amară,  cu   ceau  iar  departe,  şi  dihănii  îngro­  calea.  Vru  să  abată,  dar  scheletul,
             ochii  opriţi  dureros  în  loc,  ascultă  zitoare,  şerpi  slinoşi,  cu  limba  îm­  ameninţător  îi  eşi  în  cale  şi  o  lo­
             şi  priveşte.  Sandu  Florea,  deschide  băiată şi deavoli cu coarnele îndoite,   vitură  puternică  simţi  în  vârful  ca­
             gura  şi  un  clănţănit  repetat  de  oase  şi  raci  cu  cleştii  de  foc  se  roteau   pului  care-i  sună  a  gol,  se  scoborâ
             lovite,  lasă’  să  se  vadă  prin  două  în  jurul  lui,  prin  mare,  voiau  să-l   în  apă,  iar  ieşi  la  suprafaţă,  dar
             şiruri  de  dinţi  albi,  laţi,  ca  de  cal,  prindă,  să-l  înghiţă,  să-i  rupă  mă­  iar  scheletul,  cu  ochii  mari  cât
             ieşiţi  înainte,  fundul  gurii  lui,...  runtaie, să-i scoată ochii.   rubla,  verzi,  duşi  în  fundul  capului
             oase  albe,  înşirate  în  fund,  fără   Şi  o  frică  grozavă,  de  moarte  îi  rotindu-se ameţitor în orbitele goale,
             nici un fir de carne pe ele...      stânsese  suflarea  şi  mai  ajungea   schânteiau,  hipnotizându-l,  îi  eşi
                                                 lângă  pod,  dar  iar  îl  lovea  Sandu  înainte,  şi  iar  simţi  o  lovitură  în
                             * *
                             *                   Florea  peste  mâni,  şi  iar  se  trezea  cap.  Se  scoborî  din  non,  subit  în
               ........ „şi pentru asta, într’o noapte,  departe,  între  dihănii  uriaşe,  cu  gu­  apa  rece,  tăioasă,  care-i  întră  fără
             când  am  plecat  la  Galaţi...îmi  ese   rile căscate, de unde-1 înălţau valu­  voe  pe  gură,  se  zbătu  puternic  ca
             ’nainte,  mă  loveşte’n  cap,  m’a  pus  rile  să  vadă  depărtându-se  pe  pod  în  ghiarele  deavolului  şi  iar  eşf'ld
             jos  şi  mi-a  sfredelit  de  patru  ori   Florea, ca un punct de lumină într’o  suprafaţă.
             beregata  cu  cuţitul,  a  scrâşnit...  şi   beznă  fără  de  hotar,  şi  iar  se  tre­  Scheletul  lăsă  lopata  din  mână,
             râdea  la  mine,  râdea  ca  necuratul...  zea  lângă  el,  pentruca  iar  să  se  veni  până  la  el,  şi  pe  când  Ghiţă
             şi-i  curgeau  fărâmături  de  dinţi  şi   chinuiască  aşa,  —  un  chin  grozav,   Berbec se lupta cu valurile înfuriate,
             sânge din gură peste faţa mea“...   înfricoşător,  fără  seamăn.  Carnea  două  mâni  lungi,  albe,  fără  carne,
               Ghiţă  Berbec,  pironit  de  podul   i-se  încreţise  pe  trup,  smoala  se   cu  oasele  ciocnindu-se  unele  de
             legănat pe marea de smoală tremura,   uscase de două degete pe frunte.  altele,  i  se  lipiră  în  jurul  gâtului,
             îngrozit  şi  nu-şi  putea  lua  ochii   ...deodată,  marea  ia  foc,  valurile  strângeau  puternic, tot mai puternic,
             dela clănţăneala dinţilor acelora mari,  sunt  de  flăcări  şi  un  fum  înecăcios  apropiindu-1  din  ce  în  ce  de  ochii
             albi,  ameninţători,  şi  dela  şirul  de   de  pucioasă  se’  amestecă  în  lung  aceia  verzi,  grozavi,  strălucitori,  ce
             oase  desvelite  de  carne  din  fundul  şi-’n  lat,  cu  întunerecul.  Şi  flăcări­  se  învârteau  ameţitor  în  orbitele
             gurii.  Şi  la  orice  legănare  a  podului  le-!  ard,  de  pretutindeni,  se  strâng  goale, albe.
             cuele  dela  genunchi  creşteau,  mai  în  juru-i,  îi  întră  în  ochi,  în  gură,   In'cleştat  cu  scheletul  se  duse  la
             mari,  enorme,  îi  întrau  în  genunchi  în urechi, îi ard inima, îi frig creerii   fund.
             tot mai sus, şi o durere pătrunzătoare-i  care  sfârăe,  îl  distrug,  coborându-I   Deasupra,  luna  îşi  închise  ochiul
             sfâşia  măruntaele.  Maica  Domnului   ridicându-1,  şi  iar  îl coboară, se  în­  ei  însângerat,  peste  valurile  cloco­
             se  uita  la  el,  îl  măsura  din  ochi,  îşi   colăcesc  ca  ’şerpi  enormi  în  jurul   titoare  ale  lacului,  pe  când  siufă-
             încreţi  buza  de  sus,  dete  din  cap,   lui, pe când pe crestele valurilor, zărea,   rişul  urlă,  de  par’că  un  popor  de
             se  uită  la  Sandu  şi  o  lacrimă  mare   zimbind bajocoritor, pe Sandu Florea,   dihănii l’ar fi călcat în lung şi ’n lat.
             de  argint  înflăcărat  se  coborî  în  jos  ca  un  punct  alb  în  întunecimea
             pe  haina  cenuşie...  Şi  o  fâşie  de  fără  margeni.  Un  pocnet  necuprins              CONST. CRIŞAN
             lumină  se  coboară  de  sus  şi  şapte  sgudui marea care se frânse ’n două.
             îngeri  luară  pe  Maica  Domnului    Ghiţă  Berbec  se  trezi  brusc,
             sus,  iar  noaptea  neagră  se  coboară  speriat,  zăpăcit.  Un  fum  înecăcios
             la  loc,  marea  înfuriată,  mânată  de  şi  o  usturime  ascuţită  îi  ardea  la   1 FRANC = 7 LEI
             o  vijelie  neprasnică  salta  podul,   piept,  şi  flăcările  îl  cuprindeau
             îl  întorcea  pe-o  parte  şi  pe  alta.   din  jur  în  jur,  în  noaptea  întune­  La librăria LEPAGE
             Sandu  Florea  sta  drept,  cu  o  lo­  cată,  pe  când  valurile  loveau  nă­  pentru editurile casei
             pată  în  mână,  şi  pe  el  nu-1  legăna  prasnic  coaja  de  nucă  în  care  se   MASSON-PARIS
             podul, cu toată furia mării. Şi groaza  ghemuise.  Lotca  ardea,  aprinsă  de
             morţii  îl  cuprinde  pe  Ghiţă  Berbec.  de  luleaua  ce-i  scăpase  din  gură.   Pentru alte ed. franceze, cel
                                                                                           ma» mare favor de schimb 4-6
             Caută  să  se  apuce  cu  mâinile  de   Desorientat,  nebun,  sări  în  apă.   C  e  r  e  ţ i    c a t a l o  g  !
             ceva  ca  să  nu-1  răstoarne,  dar  de­  Valurile  veneau  repezi,  grăbite,  îl
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13