Page 10 - 1923-19
P. 10
Pag. 286 C O S I N Z E A N A 10—X. 1923
la căte un arbore, aşezându-ne dea tabăra noastră şi te-ar fi încorporat pe marginea abizului. Au sărit patru
supra capetelor de straje câte o şi pe dta. Doar — dupăcum ai ob indiani, şi lancele de bambus au
brută înarmată cu măciucă. Când servat foarte bine —oamenii-moime trecut prin ei ca cuţitul prin unt.
vorbesc de noi, mă gândesc la ne-au ţinut în ochi, ne-au spionat Am înţeles acum, de ce-i creşteau
Summerlee şi la mine. Bătrânul din prima zi din desişul copacului, bietului Yankee trestiile printre co
Challenger era în vremea aceasta aşa că ei au ştiut, că unul din noi aste. Era oribil să priveşti — şi
în vârful unui copac, mânca poame a’mai rămas neprins. Ei însă nu se totuşi aveai o senzaţie de agitaţie
şi ducea lume dalbă. Ai fi râs cu gândeau decât la prinderea india- sportivă, stupidă. Ne fascina şi pe
hohot şi Dta, de l-ai fi văzut în nilor — altfel azi dimineaţă nu te noi priveliştea omului care se pră
tronat în cuibul din vârful arborelui, trezeam eu ci o duzină de gingaşe buşeşte în’moarte, chiar şi gândin-
alăturea de fratele său maşter, moime. Ei bine, ceeace a urmat, a du-ne că în curând ne va veni
cântând în basul lui adânc din fost un lucru îngrozitor. Doamne! nouă rândul să facem acest adevă
fundul plămânilor „Clopotele sună“, oare nu e un vis urât întreagă is rat salt-mortal.
şi pândind efectul pe care îl face toria? Iţi aduci sigur aminte de — Dar nu ne-a venit rândul a-
muzica asupra tovarăşului său; am stufăria de bambus, ascuţit ca lán tunci. Au reţinut pentru azi şase
râs şi eu deşi nu prea aveam poftă cele, déla baza stâncilor, unde am indiani — aşa mi-se pare din sem
de râs, vei înţelege. Pe cum se găsit scheletul nenorocitului ameri nele lor, —’şi sunt sigur, că noi
vedea duşmanii noştrii îi lăsau can. Da; e drept la poalele satului aveam să fim punctul de forţă al
oarecare libertate şi confort profe de moime, şi serveşte de teren de programului. Challenger avea o si
sorului Challenger, ca să fie cu sport; acoló fac să sară în tape tuaţie aparte; dar Summerlee şi cu
atât mai neînduraţi cu noi ceştialalţi pe prizonierii lor. Sunt sigur, că în mine aram fără indoială în joc.
doi. Ne era o mare mângăere gândul, stuful acela se găsesc o mulţime de Puteam înţelege cele ce se vorbeau,
că te ştiam în libertate, şi că aveai schelete. In vârf e o poiană mică, constându-Ie limba din mai multe
asupra Dtale întreaga noastră archivă. un teren de paradă, şi acest sport semne decât vorbe. Trebuia să în
— Şi acum, tinere amice, am a saltului în abiz îl fac cu o oare cerc o scăpare. Toată sarcina era
să-ţi povestesc un lucru, carete va care ceremonie. Nenorociţii prizo a mea: Summerlee era cu totul ne
mira. Mi-ai povestit, că ai văzut nieri au să sară unul câte unul, şi putincios, şi nici Challenger nu-mi
urme de oameni, focuri, curse şi plăcerea spectatorilor este să vadă putea fi de mare folos. Şi de alt
aşa mai departe. Ei bine, noi i-am ce soarte a avut cel care a sărit: fel de câteori aveau prilegiu pro
văzut pe indigeni chiar. Erau nişte s’a sfărâmat în bucăţi de stâncile fesorii să schimbe două vorbe, nu
nenorociţi de oameni piperniciţi, dela bază s’au s’a înfirat în lán făceau decât să se certe; nu puteau
trişti de moarte: şi aveau motiv să cele de bambus. cădea de acord asupra clasificării
fie trişti. Mi se pare că oamenii Ne-au dus şi pe noi să privim, deavolilor roşii, care ne-au prins,
ţin în stăpânire partea de dincolo în vremece întreg tribul era înşiruit Unul zicea că ount driopithecus.
a platoului, acolo unde ai văzut
cavernele şi focurile, pe când în
partea de aici sunt stăpâni oamenii „Nu-I
— moime, şi că între aceste două
neamuri e război sângeros acum. intreci
Aşa mi-se pare că ar fi situaţia, din
câte am văzut până acum. Ieri
camenii-moime au prins o duzină cu n i m i c
de indigeni şi i-au adus prizonieri dar il găseşti
în tabără. De când sunt nu am au
zit asemenea sălbatece ţipete de pretutindeni**
veselie şi învingere. Prizonierii erau
nişte oameni mici, arămâi, muşcaţi G e t a M e r c z e g
şi zgâriaţi de toate părţile, încât
abea se puteau tărî. Unul-doi au f a b r i c ă che-
fost omorâţi îndată; o lovitură a mica, Cluj.
puternicilor oameni-moime, şi ne
norocitele creaturi erau gata, fără 7-21 Lyold 1732
să scoată un ţipet. Nouă însă ne-a
venit deadreptul rău. Summerlee
aproape leşină, şi chiar pentru
Challenger era o privelişte cam in
suportabilă. Mi se pare, că s’au de
părtat; ce zici?
Am ascultat mult timp încordaţi,
dar nimic nu întrerupea liniştea,
decât doar cântecul paserilor. Lor
dul John îşi urmă povestirea. £ * »
—Mi se pare, tinere-băete-amice,
că şi tu ai scăpat ca prin urechile
acului. Ai avut noroc, că erau preo
cupaţi de prinderea acestor indiani,
astfel fără indoială s’ar fi întors 1?