Page 11 - 1923-19
P. 11

10—X. 1923------------------------------ ---------  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A    - - - - -  --------------------------------- Pag. 287

       celalalt că sunt pithecanthropus ...  scântei şi mustaţa de Don Quichote  am  oprit  aici  şi  Lordul  John  m-a
       Învârtind în gând planuri de scă­   începea să tremure într’o veselă a-  pus în cunoştinţa planului său de
       pare, am fixat două puncte. întâi,  gitaţie. Dragostea lui pentru orice   războiu.
       că brutele aceste, pe teren deschis  primejdie,  deplina  lui  apreciare  a   —  Câtă  vreme  ne  găsim  subt
       nu  pot  alerga  atât  de  iute  ca  un  părţii dramatice din fiecare aventură,  arborii groşi, porcii ăştia ne au în
       om. Ai văzut că au picioare scurte  credinţa lui, că oricare pericol e un  mână, zise. Ei ne văd fără să-i pu­
       subt enormele lor trupuri. Chiar şi  fel  de  sport:  o  emulare  fioroasă  tem vedea şi noi. La Ioc larg însă
       Challenger i-ar putea da oricăruia  între tine  şi  între soartă având ca  se schimbă situaţia cu totul. Aici
       dintre  ei  un  avantagiu  de  câţiva  ţintă moartea: îl făcea un nepreţuit  noi ne mişcăm mai uşor, mai re­
       yarzi într’o sută, iar dta sau eu sun- tovarăş în situaţii ca aceia în care   pede  decât  ei.  In  urmare,  pe  cât
       tnm pe lângă ei şampioni mondiali.  ne găsiam şi acum. De nu mi-ar fi   posibil, trebue să ne ţinem la lu­
       Al doilea punct stabilit era, că nu  chinuit  sufletul  grija  tovarăşilor  miniş. Pe marginea platoului sunt
       ştiu  ce  e  puşca.  Nu  cred  că  au   noştri  prisonieri,  mi-ar  fi  făcut  o   mai puţini arborii mari decât câtră
       ghicit  cum  â  fost  rănit  tovarăşul   adevărată  plăcere  să  întru  în  o  a-  centru.  In  urmare  aceasta  e  linia
       lor pe care l-am puşcat prin burtă.  semenea aventură alăturea unui ase­ de  înaintare.  Mergi  cu  băgare  de
        De-am  ajunge  de  nou  la  armele   menea om. Ne-am ridicat încetinel  seamă ţineţi ochii deschiş şi arma
        noastre am fi stăpâni ai situaţiei.  din ascunzişul nostru spinos, când  gata. Şi înainte de toate un lucru:
          Şi aşa, azi dimineaţă mi-am de-  deodată i-am simţit mâna strîngân-  câtă  vreme  mai  ai  un  cartuş  în
       slegat frumuşel. funiile, i-am dat  du-mi puternic braţul.              armă  nu  lăsa  să  te  prindă  —  ţi-o
       paznicului meu un zdravăn picior      —  Pe Júpiter! şopti, uite că vin,  spun, cu limbă de moarte, se prea
       în burtă, şi am luat-o la picior spre  colo!                            poate.
       tabăra noastră. Acolo te-am găsit pe  Din locul unde ne găsiam vedeam     Plecându-mă peste coasta stâncei
        dta şi armele, şi acum iată-ne aici. înaintea noastră o largă deschizătură  l-am văzut pe bunul nostru Zambo
          —  Dar ce se alege cu profesorii  în pădure, boltită de frunzi, înprej-   şezând pe o stâncă, cu luleaua în­
        noştrii? strigai consternat.       muită  cu  două  rânduri  de  copaci.   tre dinţi. Aş fi dat orice să-i fi pu­
          —  Trebue  să  ne  întoarcem  de   Peste  acest  drum  înainta  o  ceată   tut striga, să-i spun situaţia în care
        grabă^ să-i scăpăm. Nu-i puteam    de oameni-moime. Vepeau înşiruiţi   ne găseam, dar ar fi fost o nebunie,
        aduce cu mine. Challenger era cu-  unul la spatele celuialalt, cu picioa­  ne-ar fi auzit duşmanii noştrii. Pă­
        cuiat în arborele lui, iar Summerlee rele lor scurte, strâmbe, cu spinările  rea că pădurea e plină de oameni-
        nu ar fi fost în stare să se ţină de  încovoiate, atingând din vreme în   moime; de repeţite ori le-am auzit
        mine. Singura nădejde era* să-mi  vreme pământul cu mânile lor lungi   clănţănitul de castagneteîn adâncu­
        găsesc armele şi să mă întorc după  şi privind necontenit în dreapta şi   rile crângului, cum treceau înainte.
        ei. Fugind împreună ar fi pus de-  în' stânga, în căutarea noastră. Cum   Atunci ne ascundeam în tufişul cel
        greabă mâna pe amândoi profesorii, se  ţineau  plecaţi,  nu  le-am  putut   mai apropiat, şi stăteam tăcuţi, ca
        şi s'ar fi răzbunat fără amânare a-  judeca precis înălţimea, dar putea   morţi,  până  se  pierdea  zgomotul.
        supra lor. Pe Challenger poate că  fi  cam  de  cinci  picioare,  mâinile   Opriţi aşa în repeţite rânduri, îna-
        nu Tar fi putut prinde, dar s’ar fi   lungi, piepturile enorme. Unii aveau  inaintam’ încet şi trecură două cea­
        terminat cu bietul Summerlee. Aşa,  în mână pari, şi aşa din depărtare   suri, cel puţin, decând am plecat,
                                           păreau o ceată cu oameni schilozi,
        că mi s’a părut mai cuminte să fug sin­                                până  am  văzut  din  grija  şi  mai
        gur. Daracum e o chestiune de onoare  foarte  păroşi.  Adecă  o  clipă  i-am   mare cu care înainta Lordul John,
        pentru noi să ne întoarcem, să-i scă­văzut; apoi au dispărut în tufiş.  că trebuia să fim aproape de ţinta
        păm, sau să ne împărtăşim şi noi     —  încă  nu  a  venit  vremea  —   noastră. îmi făcu semn să stau pe
        de soarta lor. Şi aşa tinere — băete —
                                           zise Lordul John, coborându-şi dela  loc,  tărându-se  în  brânci.  In  mai
        amice să-ţi înalţi sufletul: până de   umăr arma. Lucru cel mai cuminte  puţin de o minută se întoarse, cu
        seară vom fi apucat o cale din cele   e  să  rămânem  ascunşi,  până  vor  faţa crispată de agitată.
        două.                              renunţa să ne mai urmărească. Apoi
          Cred, că înzadar am încercat să   să încercăm să mergem în cetatea      —  Vino zice. Vino fuga. Să dee
        redau felul de povestire curios al   lor, şi să-i izbim acolo, unde-i doare  Dumnezeu să nu fi sosit prea târ­
        Lordului Iohn, propoziţiile lui scurte,                                ziu ! Mai am încă nădejde.
                                           mai mult. Mai rămânem aici o oră,
        aspre,  tonul  lui  pe jumătate  glu­  apoi plecăm.                       De  agitat  ce  eram  îmi  tremura
        meţ.                                  Ne-am trecut acest ceas deschi­   tot trupul, când am înaintat în brânci,
          Era  un  născut  conducător  şi a-   zând o cutie de conzerve şi deju­  şi ajuns lângă Lordul John, aveam
        venturier. Când se prezenta nădejdea  nând. Lordul John nu mâncase de   în faţa mea poiana cu satul oame-
        unei primejdii, părea că-i curge în   ieri dimineaţa decât numai câteva   nilor-moime.
        vine argint viu, vorba î» devenea   fructe, şi acum înghiţea ca un om     A fost o privelişte, pe cari nu voi
        nervoasă, ochii reci se umpleau de  gata să moară de foame. Apoi cu     uita-o până în ceasul morţii — atât
                                            buzunarele pline de cartuşe, cu câte   de  sălbatică,  de  imposibilă,  încât
                                                                                nu  ştiu  cum  să  o  descriu  să  vă
                   A APĂRUT                 o armă în fiecare mână, am plecat   puteţi face o cât de palidă imagine,
                                            la espediţia noastră de salvare. îna­
           FUMde JERTFĂ                     inte  de  a  pleca  însă  am  însemnat   ATELIER MODERN            1
                                            ascunzişul  nostru  şi  ne-am  notat
                                            situaţia lui faţă de fortul Challenger,   DE F O  T O  G  R  A  F I I ^ /
            poezii de TEODOR MURĂŞAN
                                            aşa, ca în caz de nevoe să-l putem
               PREŢUL 20 LEI, ŞI PORTO      găsi cu uşurinţă. Ne-am furişat tă­ G  - A   - R  - D   - l   &
          De vânzare la principalele librării  cuţi  prin  tufe,  până  am  ajuns  la   C  L U  J ,    S T R  A  D  A  “ X
                şi la autor în Turda.       stânca  din  marginea  platoului,  a-
                                            proape de tabăra noastră veche. Ne­      Ş A  O  U  N  A    N  o .   1 3    \
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16