Page 12 - 1923-19
P. 12
Pag. 2S8 ----- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - ---------------------------- 10—X 1923
sau să mai cred în ea chiar eu, în cursul pribegiei noastre, era o aruncă pe nenorocitul indian în
colo peste câţiva ani, de-mi va fi clae încâlcită, cu şuviţe lungi în abiz. Cu atâta putere l-au avântat,
dat să mai stau după mesele în bătaia vântului. O singură zi pare încât prizonierul descrise întâi sus
Savage Club, pierdut în amintirile că a fost suficientă să’l facă din în aer o curbă înaltă, înainte de
zilelor trăite. Mi se va părea mie produsul cel mai înalt al civiliza a se prăbuşi. Când dispăru în a-
chiar un vis urât, o imagine de ţiei moderne un sălbatec din Ame dâncitne, întreaga asistenţă — în
delir,'prescriu scena acum, când o rica de Sud, de cea mai desperată afaiă de sentinele — năvăli la mar
am încă proaspătă înaintea ochilor, speţă. Lângă el stătea stăpânul lui, ginea prăpastiei. Urmă o lungă
şi va fi cel puţin un om în lume, regele oamenilor-moimă. Dupăcum pauză de absolută tăcere, sfârşită
acel care zăcea în clipele acele observase şi Lordul John, regele era de un nebun urlet de bucurie. Ju
lângă mine, în iarba înaltă — care un perfect „alter ego“ al profeso cau veseli în salturi largi, agitân-
va putea dovedi de am spus ade rului, decât că avea părul roşcat în du-şi braţele lungi păroase şi ur
vărul sau am minţit. loc de negru. Aceiaş figură scundă, lând plini de veselie. Apoi se de
In faţa noastră se întindea un groasă, aceiaşi umeri puternici, a- părtară de coasta stâncilor, se aşe
luminiş, larg, întins — în diametru ceiaş ţinută a mânilor, aceiaş barbă zară de nou în o linie regulată, şi
de vre-o sută de yarzi — acoperit stufoasă, pierzându-se în pieptul aşteptară proxima victimă.
cu tufă verde, şi iarbă fină, până păros. O deosebire nu puteai găsi Venise rândul Ia Summerlee. Doi
la marginea platoului. In jurul poe- decât în faptul, că deasupra sprân dintre paznicii Iui îl prinseră de
nei se înşiruiau în semicerc arbori, cenelor, unde omul-moimă avea o braţe şi’l traseră brutal în faţa spec
plini cu colibe de frunze, zidite între frunte îngustă înclinată înapoi, ve tatorilor. întreaga lui figură deşirată,
crengi una deasupra celeialalte. Mai deai fruntea largă, frumoasă, arsă de mâinile, picioarele lungi îi tremurau
bine s’ar potrivi să asameni acest soare, a europeanului. In toate ce convulziv, ca un pui prins în ghia-
loc, cu pâlcurile de arbori înalţi în lelalte lucruri, regele era o absurdă rele uliului. Challenger se întoarse
care îşi fac sute şi mii de cioare parodiare a profesorului nostru. către rege şi îl ruga cu mâinile îm
cuiburile. Uşile acestor colibe şi Toate aceste imagini, care mă ţin preunate. 11 ruga, îl implora să-i
crengile arborilor erau pline de no atât de mult timp, când le descriu, lase camaradului său viaţa. Regele
rodul de oameni-moime, după mă mi s’au imprimat în câteva clipe. îl feri cu o lovitură brutală şi clă
rimea lor femeiele şi copiii tribului. Abea câteva clipe, urmând apoi tină negativ din cap. A fost cea din
Ei formau tabloul, şi priveau în alte lucruri de gândit şi de făcut, urmă mişcare conştienţă, pe care
cordaţi scena care ne fascinase, ne desfăşurându-se cu paşi repezi îna a făcut-o în lume. Arma Lordului
îngrozise şi pe noi. intea noastră o adevărată dramă. John răbufni, şi în clipa următoare
Pe terenul deschis din apropierea Doi dintre oamenii-moime au înşfă regele zăcea la pământ: o masă roşie,
prăpastiei se adunaseră câteva sute cat pe un indian din grupul prizo sângeroasă, care se zbătea murind.
din aceste creaturi cu părul roşu nierilor, şi I-au tărât până în mar — Trage în mijlocul lor! Trage,
ţepos, unele mari, enorme, toate ori ginea prăpastiei. Regele îşi ridică întruna, de grabă, trage! îmi strigă
bile când treceai cu ochii peste ele. mâna în un gest de comandă. Cei tovarăşul meu.
Domnea între oamenii-moime oare doi prinseră victima de mâni şi de In sufletul oricărui om, cât de
care disciplină, dupăce nici unul picioare şi îl legănară de câteva toate zilele ar fi el, se găsesc cu
nu ieşia cu un pas barem mai îna ori înainte, înapoi, cu o mare vio rioase adâncuri de sălbătăcie, dor
inte de linia în care erau înşiruiţi. lenţă. Apoi cu un avânt îngrozitor de sânge. Eu sunt dela firea mea
In faţa lor stătea un mic grup de un om blând la suflet, şi, de multe
Indiani — nişte oameni mici, amă ori, privind un iepure rănit, m’am
râţi, a căror piele lucea în soarele pomenit cu ochii în lacrimi. Dar în
viu ca nişte bronzuri poleite. Lângă clipa aceasta mă cuprinsese o ne
ei se găsea un om alb, înalt, uscat, bună poftă de sânge. M’am trezit
cu capul în piept, cu mâinile în stând în picioare golind magazin
crucişate, cu o atitudine de estremă după magazin, deschizând meca
groază şi desperare. Nu puteam să nic arma, umplându-o, ţintind, tră
nu recunoaştem figura colţuroasă gând, omorând, în vreme-ce chiuiam
a Professorului Challenger. de plăcere Ia fiecare glonte care
înaintea şi de jur împrejurul aces lovea în plin. Doi inşi, cu cele patru
tei cete deznădăjduite de prizonieri, arme ale noastre, am făcut un în
străjuiau mai mulţi oameni-moime, grozitor măcel. Sentinelele care ţi
făcând imposibilă orice încercare de neau pe Summerlee erau la pământ,
fugă. Despărţiţi de ceialalţi, precis şi profesorul stătea înmărmurit, ca
la marginea abizului, stăteau două un om beat, fără să fie în stare să
figuri atât de stranii, şi între alte înţeleagă că era liber. Toată ceata
împrejurări atât de ridicole, încât aceasta de oameni-moime a luat-o
mi-au atras îndată luarea aminte. la goană, îngroziţi, neştiind de unde
Una era camaradul nostru, Profe vine valul îngrozitor’ de prăpăd.
sorul Challenger. De pe umeri încă Alergau, gesticulau, ţipau, se împie
îi mai atârnau resturile hainei, că decau de cei căzuţi, învârtindu-se
maşa însă îi era sfâşiată de pe el, în loc, fără cap. Apoi de-odată, ca
aşa, că barba enormă se pierdea in. la o comandă, năvăliră cu toţii în
pădurea neagră de păr, care îi aco goană nebună spre arborii din jur,
perea pieptul. Pălăria şi-o pierduse căutând adăpost şi părăsind terenul
iar părul — care i-a crescut lung plin de cadavre şi tovarăşi de-ai