Page 8 - 1923-19
P. 8

Pag. 284 ----------------------------------  - - - - -   C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - -  ----------------------------  10-X. 1928


             şi-a  păstrat  pentru  sine  cea  mai   La  pomana  fruntaşului  Tănase,    Lumea pierdutâ
             mare parte din darul bătrânului. Ba,  părintele  nu  gustase  din  bucate,
             spun moşnegii satului cari au cu­   decât numai spre-a nu da de bănuit        Roman de A. Conan Doyle
             noscut  pe  Petecescu,  că  puiul  a  ceva  rău.  Dar  Peteceasca  a  găsit                    — Urmare —
             întrecut  cioara  şi  că,  după  cât  se  nodul  în  papură,  că  părintele  s’a   CAPITOLUL XIII.
             arată, o să ajungă foarte departe.  supărat,  pentruce  l’a  pus  la  masă
               Peteceasca,  —  aşa  a  botezat-o   alăturea  de  Ciorbotea,  care  e  de   ,O privelişte, pe cate nu voi uita-o
             satul,  —  e  o  femeie  uscăţivă,  cu   legea unită.                               nicicând.*
             umerii obrazilor scoşi, cu gura puţin  Şi  Peteceasca  asta,  care  a  pus   Când soarele apunea să facă loc
             scâlciată  spre  dreapta.  Ochii  i-se  petec  pe  cinstea  fiecărui  om,  nu   unei  nopţi  melancolice,  am  zărit
             învârtesc în cap ca la veveriţa spe­ şi-a găsit încă meşterul, care să-i   departe  pe  planul  de  jos  figura
             riată din scrociobul cu alune.      petecească  strâmbătura-i de  de-a-  mică a Indianului care se depărta,
               Cine  a  apucat  pe  gura  acestei   supra bărbiei.                   şi l-am petrecut din ochi — pe a-
             şarliţe, poate lua sfânta cuminecă­   Doar Ilie-al Surdului a încercat   ceasta ultimă nădejde de scăpare —
             tură  şi  nespovedit.  Crezi,  că  uci-   odată  marea  cu  degetul.  îi ajunse   până dispăru în negurele roşii vi­
             gă-1 crucea îi şopteşte la ureche,   omului apa la gură. O ’ntâlneşte pe   neţii ale sării care acopereau zările
             aşa îi curg bârfelile din potaie. Iţi   Petecească într’o seară ducând.apă   dinspre Amazon.
             scarmănă omul, că nu-i rămâne fi­   din vale. Nici una, nici alta, î|i în-   Era  întunerec  deabinelea,  când
             ricel de păr nescuturat. Să te prinzi   faşcă omul năcăjit unghiile ’n păr   m’am întors în tabăra noastră ră­
             cu  ea  la  harţă?  Pân'zici  tu  una.   şi'se face a’l încerca de tare. Dar   sturnată şi ultima privelişte înainte
             dumneaei te-a spălat în două ape.   îuptă-te cu dracul, ca să nu te ştie  de a veni aici a fost lumina roşie
             Iţi  face  pomelnicul,  de  când  um-   nime? Unde nu* mi dete Peteceasca  a focului lui Zambo, singurul punct
             blai pe brânci, că-ţi vezi cu ochii   un  ţipet,  de  s’au  speriat  şi  copiii   luminos din lumea dinafară, după-
             şi auzi cu urechile tot ce-ai mâncat   din leagăn.                      cum Zembo era singurul punct lu­
              decând ai fost la ţâţa mamei, până    Sări satul jumătate, întrebându-se:  minos în lumea de griji a sufletu­
              la  bătrâneţele  prorocite  de  Pete­  unde arde? Ilie o făcu scăpată, ca   lui meu. Totuşi eram cu mult mai
              ceasca:                            să  nu  aibă  mărturii.  La  judecată   mulţumit decât în dimineaţă : aveam
                —  „Stăi mă, să te văd murind pe   însă  se  ’ncâlci  în  vorbe  şi  recu­  nădejdea  că  lumea  va  şti  ce  am
              lângă garduri. N’o hi cum vrei tu.   noscu totul.                      făcut, că dacă ni se vor prăpădi pe
             Ai să plăteşti ce-o mâncat tată-tău   —  „De ce-ai bătut femeia, măi    aici trupurile, numele cel puţin are
             de pe săraci !“ Şi Peteceştei i s’a   omule?“                           să ne rămână, trecând în posteri­
             acăţat unghiţa în tot omul din sat.   —  „N’am  bătut-o domnule,  că    tate alăturea de rezultatele trudelor
             Şi nu-i zi, să nu-i auzi drăguţa de   numai am tras-o de păr!“          noastre.
             trâmbiţă  răsunând peste garduri  :   -— „Şi ce-ai avut cu părul ei?“      Să dormi în această tristă tabără,
             — „Ce credeţi, că-mi pasă de ci­      —  „M’a tot vorbit de rău, dom­   după cele ce s’au petrecut de cu­
             neva?  îs  numai  o  muiere,  dar  nu   nule !“                         rând aici, nu era un lucru prea a-
             mă las să mă calce orice trudit. îs   —  „Ei şi dacă te-a vorbit de rău,   demenitor; — şi totuşi era prefe­
             fată de oameni, nu m’oiu lăsa ter­  tu aveai să-i smulgi părul din cap?   rabil, decât să petreci o noapte în
             felită de toate potăile“.           Trei zile arest şi 200 Lei spese de   djunghel. Nu aveam ce. alege : ori
               Dacă lumea, ca să nu i-se aprindă                                     una, ori alta. înţelepciunea mă pre­
             paiele ’n cap, o încunjură, sare Pe­  proces. Eşti mulţămit?            venea,  că  nu  e  prudent  să  dorm
                                                   —  „Mulţămit domnule, dacă mă
             teceasca ’n calea ei.               lăsaţi, să-i albesc gura !'         peste noapte, ci mai cuminte e să
               —  „Cei părinte, io nu-s din tur­                                     străjuesc. Natura extenuată mă sfă­
                                                   „Că-i vrednică, domnule!“
             ma Sfinţiei tale? Celor, cari nu duc   Acasă, spunea Ilie vecinilor: „Mai  tuia însă, poruncitor, altfel. Mă ur­
             un corn de prescură la sfânta bi­   bine  să-ţi  dai  cu  capu  de  părete,   cai într’un copac mare, dar nu am
             serică, le ’ntinzi dreapta pentru să­  decât  în  scorpia  aia.  O  crezut-o   găsit  un  loc  de  razim  cât  de  cât
             rutare  de-o  poştă,  dar  mie  nu,  te   domnii şi fără mărturii“.     potrivit;  eram  sigur,  că îndată ce
             faci că nu mă vezi. Frumos destul.    Şi  mai  rămase  Ilie  şi  de  râsul   aş  aţipi,  aş  cădea  la  pământ  şi
             Apăi,  ne  mai  mirăm,  că-s  atâtea   satului. Doar bătrânul Pătruţ l’a mai  mi-aş frânge gâtul. M’am coborât
             rele în lume, că nu mai dă Dumne­   înbunat:  „Cu  dracu  te  prinzi  tu,   de  nou,  şi  am  început  de  nou  să
             zeu rod pământului, că se ’nmulţesc  Ilie? Eu am cunoscut pe moşu-so!   cumpenesc ce era să fac. In urmă,
             mucării,  cari  fug  de  sfânta  cruce                                  am închis poarta ocolului, aprinsei
             ca păgânii“.                        Ce  naşte  din  pisică,  şoareci  mă­  trei focuri de trei părţi, şi dupăce
               Şi are pentru ce-i întoarce spatele  nâncă.                           am  mâncat  zdravăn  am  adormit
             părintele. Nu-i îmmormântare, feşta-                 PETREA DASCĂLUL    mort, un somn adânc, din care m’a
             nie sau cununie, după care popa să                                      trezit un eveniment curios şi ex­
             nu-şi  audă vorbă rea, scornită de                                      trem de îmbucurător. In zori de zi,
             Peteceasca. La cununia fetei prima­                                     când începea să se zărească, sim­
             rului,  se  lăţise  vestea  în  sat,  că   1 FRANC = 7 LEI              ţii  cum  mi  se  apasă  o  mână  pe
             slujba a fost numai hodorogită şi                                       braţ. Am sărit spăimântat, cu ner­
             că pe capul miresei s’a pus piro-            La librăria LEPAGE         vii crispaţi, căutând arma de lângă
             stia cea mai învechită, deşi mai sunt        pentru editurile casei     mine.  Am  ţipat  de  bucurie,  când
             câteva perechi nouă nouţe. Dar a               l^SON-PARIS              în  lumina  rece,  sură,  a  dimineţii,
             vrut părintele să-şi răsbune pe pri­      Pentru alte ed franceze, cel   recunoscui pe Lordul John, îngenun-
             marul, care nu a stăruit să se în­        ma  mare favor de schimb 5—6  chiat lângă mine.
                                                          !
             chidă cimiterul, după voia Sfinţiei                                           El era — şi totuşi nu era el.
             Sale.                                C  e  r e  | î   c  a  t a  l o  g  !  Când l-am văzut pentru ultima
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13