Page 9 - 1923-19
P. 9
1*-X. 1923 ----------- C O S I N Z E A N A - - - - Pag. 265
dată era calm, corect în ţinută, în noi. Odată am căzut în mâinile u- om — moimă — şeful lor de fapt
haine curate. Acum îl vedeam pa nor canibali papuani — dar aceia era un fel de Challenger roşu, având
lid, cu ochii privind sălbatec, gâ sunt gentlemani pe lângă horda de toate graţiile principale ale priete
fâind ca un om care a gonit o aici. nului nostru, doar cu o nuanţă mai
lungă cale. Faţa nerasă îi era zgâ — Cum s’a întâmplat? exprimate. Acelaş trup scund,
riată, plină de sânge, hainele zdren — Era dis de dimineaţă. Savanţii aceiaşi umeri enormi, pieptul bom
ţuite, capul gol. 11 privi îngrozit, noştrii prieteni abea se treziră, nici bat, lipsa completă a gâtului, un
dar el nu-mi lasă timp să întreb. nu apucasera încă să discute. Deo fuior de barbă încâlcită, sprâncenele
Pe când îmi vorbea alegea lucruri dată a început să ploae moime. zburlite stufoase, în ochi acelaş „ce
din efectele noastre, în grabă, înfri Cădeau pe noi ca merele coapte vrei mă prostule?“ etern,... în fine
gurat. când scuturi pomul. Eu cred, că întreagă seria. Când şeful stâtu
— Repede, tinere băete-amice, noaptea s’au adunat pe nesimţite, alăturea de Challenger’şi îi puse
repede ! strigă. Toată clipa e scumpă, mâna pe umăr, tabloul a fost com
până au umplut arborele mare de
la armele, ia-ţi două. Celelalte două deasupra noastră. Uneia am avut plet. Summerlee a avut accese iste
le iau eu. Aşa! Şi acum cât de timp să-i fac tunel prin burtă, dar rice, râdea cu hohot, până la lacrimi.
multe cartuşe! Umple-ţi buzunarele. înainte de a ne da bine seama de Oamenii — moime râseră şi ei —
Acum ceva de mâncare. O jumă situaţie ne-au năvălit, ne-au ţintit sau mi-se părea numai că e râs
tate de duzină de conzerve vor a- la pământ, cu feţele în sus, zece, rânjitura lor scârboasă, — apoi se pu
junge. E în ordine ! Nu întreba ni douezeci pe câte unul din noi. seră pe muncă, să ne ducă prin
mic şi nu te gândi decât la un lu Le zic moime, dar aproape fiecare pădure înainte. Nu s’au atins de
cru : la fugă. Vino, într’un răsuflet, avea în mâini o bâtă, pietre şi arme şi celelalte efecte — eu cred,
ori s’a sfârşit cu noi! găngăveau vorbe între olaltă, şi pe că se’temeau să le atingă — în
Adormit încă ,pe jumătate, fără urmă, ne-au legat fedeleş cu liane, schimb au dus cu ei toate alimen
a-mi putea explica ce vrea să zică un lucru care dovedeşte, că stau în tele neînchise în tinichea. Eu şi
aceste toate, m-am pomenit aler fruntea tuturor animalelor pe ca le-am Summerlee am avut să îndurăm în
gând nebuneşte după Lordul lohn văzut în cursul hoinăririlor mele. cursul drumului un tratament ne
dealungul pădurilor, subsuori cu Oameni-moime, iată numele lor politicos — o dovedesc zgârieturile
câte o armă, în braţe cu fel de fel adevărat, ochiul necunoscut al lan pielei şi zdrenţele de pe mine —,
de efecte ale noastre. Lordul goni ţului darvinian — şi eu aş fi dorit mai ales, că ne-au târît prin desiş
prin desişuri cautându-le par’că pe să rămână pe veci necunoscut. Au în linie dreaptă neocolind spini,
cele mai impenetrabile, până ajun ridicat de jos pe soţul lor rănit, tufe, nimic. Ei o puteau face, cu
serăm la un pâlc de tufărie încâl care [sângera ca un porc, şi apoi pielea lor ca talpa. In schimb
cită, de se părea că nu ar putea s’au aşezat la sfat în jurul nostru, Challenger ajunse boer mare : Patru
vietate să pătrundă în el. Intră în aruncându-ne priviri ucigaşe. Erau oameni-moimă îl duceau pe umere,
brânci, nebăgând seama spinii care creaturi puternice, de mărimea unui ca pe un imperator roman... Dar
îi spintecau hainele, mâinile, capul, om, dar mult mai vânjoase. Aveau ce se aude?
şi mă tărâ şi pe mine în urma lui. nişte ochi suri, curioşi, sticloşi, Din depărtare suna un sunet
In mijlocul desetului se opri. subt sprâncene stufoase roşii. Ne curios, pârâitor, parcă erau nenu
— Aşa! gâfăi. Eu cred, că aici priveau şi îngânau întruna vorbe mărate castagnete.
suntem în siguranţă. Ei sigur vor rupte, neînţelese. Challenger nu e — Ei sunt! zise tovarăşul meu,
lua-o înspre tabăra noastră. Acesta pui de găină de azi şi totuşi mi-se lunecând două cartuşe şi în expresul
le va fi primul gând. Şi se vor pare că şi-a cam p’ierdut capul. celalalt. încarcă armele,’tinere-băete-
mira că nu mă găsesc acolo. Se căznea’să se ridice în picioare amice că vii nu trebue să ne mai
— Dar ce însemnează toate a- şi răcnea Ia horda din jur să-i dee poată avea. Da, când sunt mânioşi
ceste? întrebai, când mi-am re drumul, înjurând cum îi venea la îsi bat dinţii şi fac sunetul acesta.
dobândit resuflarea. Unde sunt pro gură, parcă l’ar fi înţeles cineva. F*e Dumnezeu! dacă ne găsesc le
fesorii? Şi cine ne urmăreşte? De avea în jurul Iui o ceată din vom da motiv să se agite, să fie
— Oamenii —moime, zise. Dum ziariştii lui dragi, nu cred, că ar fi furioşi... Repetăm în o altă scenerie
nezeule ! ce monştrii! Nu ridica putut înjura mai dela inimă. „Moartea celor doi Grey“ din ba
vocea, fiindcă ei au urechi fine, — Şi apoi ce-au făcut? Eram ne ladă. Cu mânile încleştate pe arme,
ochi ageri. In schimb, dupăcât i-am răbdător să aud sfârşitul întâmplării, încunjuraţi de un parapet de morţi
putut observa până acum nu au pe care mi-o şoptea în ureche to şi moribu’nzi... Ii mai auzi?
un miros prea ager, aşa, că nu varăşul meu, în vreme-ce ochii lui — Foarte departe.
cred să ne poată adulmeca. Dar ageri spionau în toate părţile, şi în — Cearta aceasta a trecut; dar
Dta pe unde colindai, tinere băete- mână ţinea arma gata de foc. eu cred, că mişună pădurea de
amice? Ai stat frumos Ia siguranţă? — Eu am crezut, că ne-a sosit pâlcuri, care mă caută. Ei, da, îţi
In câteva propoziţii i-am povestit ceasul din urmă; dar ni-a fost dat povesteam întâmplarea... In curând
cele petrecute de mine în memora să ne urmăm încă grozava aven am ajuns în oraşul lor, vre-o mie
bila noapte. tură, Duşmanii noştrii gesticulau, de corturi de frunze şi crengi, cui
— Frumoase lucruri, zise, dupăce ţipau, se certau parcă. Apoi unul buri zidite în coroanele unor arbori
i-am povestit chestia cu dinosaurul dintre ei se ridică şi se apropie de mari în apropierea abizului dela
şi puţul salvator. Nu s’ar prea po Challenger. Vei râde tinere-băete- marginea platoului, la vre-o trei-
trivi acest încântător locşor pentru amice, când îţi voi spune, că aşa patru mile de aici. Bestiile aceste
o cură de odihnă... ce zici? Cât stând lângă olaltă ai fi jurat că spurcate m-au pipăit pe tot locul,
de păţit să fiu, nu mi-aş fi putut sunt din acelaş neam. Nu aş fi şi mi-se pare, că nu am să mă pot
imagina barem că se pot întâmpla crezut nicicând, dacă nu i-aş fi curăţi de urmele lor cât voi trăi.
lucruri ca cele peste care am trecut văzut cu ochii mei. Acest bătrân Ne-au legat pe fiecare cu spatele
