Page 11 - 1923-20
P. 11
25—X 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 303
pe acest platou, unde s’a desvoltat că, după cum credeam, aceste crea bili. Nu mă mai zbăteam. Când a
până a ajuns a fi creaturile, pe care turi nu ne descoperiseră refugiul simţit creatura eceasta că-i atârn
le-am văzut şi noi, şi dintre care şi că cu arma în mâni nu aveam moale, nemişcat în încleştarea mâ-
unele exemplare — şi aici profe ce să mă tem de aceşti duşmani. nilor, in colţurile gurei îi apărură
sorul mă privi încruntat — au o Da! atunci încă nu le cunoşteam pe o clipă doi dinţi canini albi,
înfăţişare, care dacă ar ti însoţite pe deplin astuţimea şi puterea! lungi, mâinile se strânseră mai pu
de o inteligenţă corespunzătoare Auzeam murmurul izvorului în faţa ternice pe gâtul meu, barba mi-o
acestei înfâţişeri, nu mă sfiesc să mea undeva, fără să’l pot însă vedea apuca tot mai irezistibil, forţându-
o spun, ar impune respect omu de arborii şi tufâria care mă des mi-o în sus şi înapoi. înaintea ochi
lui aparţinător celor mai desvol- părţea de el. Treceam prin desişul lor mei lumea se topi îiî nenumă
tate rase pământeşti. Ce priveşte acesta, şi mă găseam la un punct rate cercuri de aburi, care jucau ne
pe Indieni, este peste orice îndo unde nu mă puteau vedea tovarăşii bune, şi în urechi îmi sunau mii
ială că au imigrat aici la o dată mei, când Ia tulpina unui arbore de clopoţei de argint. Ca în vis şi
cu mult mai recentă. Împinşi de am văzut ceva roşu, zăcând în tu la o depărtare enormă am auzit
foamete s’au de triburi duşmănoase, fele mărunte. M-am apropiat şi am răbufnirea unei puşti, şi abea am
s’au refugiat aici. Dând aici de constatat cu groază că era cadavru! simţit lovitura cu care am căzut
creaturi fioroase, de care nu văzu Indianului, care plecase după apă. greu Ia pământ, rămânând întins
seră înainte, s’au retras în caver Zăcea pe coastă, cu mâinile si pi acolo fără cunoştinţă, ca mort..
nele, ce ni le-a descris tinerul nostru cioarele contractate, cu capul sucit Când m-am trezit eram culcat
prieten, având fără îndoială să în într’un unghiu cu totul nenatural, pe spate în ascunzişul nostru. Ci
dure multe lupte crâncene cu fel aşa, că părea că priveşte drept îna neva adusese dela ’ izvor apă, şi
de fel de fiară şi în special cu poi, peste umărul lui. Strigai din Lordul John îmi turna din ea pe
oamenii-moime, care i-au conzide- puteri să avertizez pe tovarăşii mei cap, pe când Challenger şi Suin-
rat de intruşi, şi au pornit un răz- de primejdia posibilă,. am aler merlee mă ridicau cu grije, în fe
boiu necruţător, înzestraţi şi cu o gat la cadavru şi m-am plecat asupra ţele lor cu multă milă şi tristeţe.
inteligenţă, cari lipsea celoralalţi lui. Fără îndoială mi-a fost foarte O clipă am văzut şi în aceste
duşmani ai rrouilor veniţi. De aici aproape în clipa aceia îngerul pă două maşte de oameni de ştiinţă
ne putem explica numărul limitat zitor, fiindcă deodată m’-a cuprins o lucire de simţ omenesc... Ceeace
al acestor lndiani. Ei bine, domnii un puternic val de frică, care m’-a m-a adus în starea aceasta de
mei, v’au satisfăcut constatările mele, făcut să privesc în sus; sau doar leşin nu a fost vre-o rană, ci în
sau doar aţi găsit în ele momente un uşor zgomot în crengile de dea grozitoarea apăsare, pe care am su
pe care aţi’vrea să le discutaţi? supra mea m’-au făcut să fac această ferit-o, şi în o jumătate de ceas
Profesorul Summerlee era prea mişcare. Din frunzişul des, verde şedeam, de puterile mele, gata de
abătut decât să poată cere o argu închis, care atârna deasupra capu orice, scăpat din primejdioasa aven
mentare, şi se mulţumi să dee din lui meu se coborâră încet două tură cu preţul unei strajnice dureri
cap dsaprobator, contestând prin braţe lungi, cu muşchi enormi, aco de cap şi a unui gât înţepenit.
aceasta exactitatea întregei expuneri perite de un pâr roşcat. O clipă, — Ai scăpat ca prin pene, ti-
alui Challenger. Lordul John se măr şi mâinile mari tari ca fierul s’ar nere-băete-amice ! zise Lordul John.
gini să declare că nu e în situa fi încleştat în gâtul meu. Am sărit Când ţi-am auzit strigătul şi am
ţia să se angajeze în o luptă — un pas înapoi. Dar oricât de iute alergat înainte şi te-am văzut spân
nici chiar intelectuală — cu un ad a fost mişcarea mea, cea a braţelor zurat cu capul răsucit şi cu picioa
versar de o greutate cu mult supe a fost şi mai repede. Cu săritura rele bălăbănind în aer, - am crezut
rioară lui. In fine eu, am rămas în mea am scăpat de încleştarea de că la apelul nominal de seara vom
rolul meu obişnuit de a coborâ pe fier în jurul gâtului, în schimb însă răspunde cu unul mai puţin... In
tovarăşii mei din sferele în care se o mână mă înfăşcă de ceafă pe graba mea am greşit bestia, dar
avântă atât de des, la prozaica rea când cealaltă îmi prinse faţa. Ca îngrozită de puşcături ţi-a dat
litate, constatând, că lipseşte unul să-mi apăr gâtul mi l-am cuprins drumul, şi a dispărut ca un diavol.
dintre lndiani. în mâni, iar în cealaltă clipă, mâna, Pe Dumnezeul meu ! cum aş dori
— A mers să aducă apă, zise care îmi strivea faţa lunecă încet să am cincizeci de oameni cu
Lordul Roxton. l-am dat un burduf în jos şi-mi cuprinse gâtul, peste puşti! Aş rade întreaga banda
gol şi a înţeles: a plecat după apă. mâinile’mele. Am fost ridicat uşor aceasta infernală, şi când am părăsi
— La vechea noastră tabără? dela pământ şi am simţit o insupor acest tărâm, l-am lăsa ceva mai
întrebai. tabilă apăsare, care îmi întorcea curat decât I-am găsit noi...
— Nu, aici, aproape, între arborii capul înapoi, tot mai înapoi, până Era evident; că oamenii moime
de colo e un izvor. Abea la câteva când presiunea care se producea ne-au dat de urmă, şi că ne stră-
sute de yarzi. Dar rămâne cam mult astfel asupra măduvei spinării mele juiau de toate părţile. Nu aveam
după apă bradipul acela. a devenit prea mare decât să o mai să ne temem prea mult de ei atât
— Merg să văd de el, zisei. îmi pot îndura. încetul cu încetul mi-am cât ţinea ziua, dar noaptea le pria
luai arma şi plecai înspre izvor în pierdut cunoştinţa, păstrându-mi înse de minune să ne ataie: de aceia,
vremece tovarăşii mei pregăteau să atâta putere, să-mi ţin mânile la cu cât plecăm mai degrabă din
răcăcioasa noastră mâncare. Poate gât ferindu-1 pe cât posibil de în vecinătatea lor, cu atât mai bine.
vi se va pare temerară întreprin grozitoarea apăsare. Privind în sus De trei părţi ne încunjura pă
derea mea, chiar fiind vorbă să mă am văzut o faţă înspăimântătoare, dure deasă, unde ni se puteau în
depart de ascunzişul nostru priete plină de ură, cu doi ochi vineţi tinde uşor curse. De partea a patra
nos la o distanţă de tot mică; dar deschişi, de ghiaţă, nemiloşi, care însă, acolo unde terenul cobora
vă amintiţi că eram departe de ora mă priveau pătrunzători. Era o pu domol înspre lacul central, se. în
şul moimelor de mai multe mile, si tere hipnotică în aceşti ochi teri tindea un ţinut coperit de tufiş mă
•
.
»
