Page 14 - 1923-20

Pag. 306 — C O S I N Z E A N A 25—X 1923

oameni-moime, înarmaţi cu ghioage, nostrii cu chiuituri vesele de în­ tărât soarta lumei întregi. Ce însem­
se năpusti înspre centrul liniei In- vingere îi urmăreau deaproape. Toate nează victoria unei naţiuni asupra
dianilor. Un atac foarte curagios, suferinţele generaţiilor trecute, toate celeialalte, fraţilor? Nimica toată.
dar în acelaş timp şi foarte stupid, cruzimile din zilele trecute, toate Dar aceste lupte fioroase, când în
deoarece creaturile aceste greoae amintirile durerilor şi persecuţiilor zorile pământului locuitorii caverne­
abea se târau pe picioarele lor de până acum, trebuiau răzbunate lor îşi apărau sălaşurile dinaintea
scurte, pe când antagoniştii lor erau în clipa aceasta. Tebuia să ajungă Egrilor, când pentru prima dată au
sprinteni, ca nişte pisici. Era oribil omul stăpân, iar antropoidul la lo­ văzut elefanţii că îşi au şi ei stă­
să vezi brutele aceste înfiorătoare, cul de jos, care i-se cuvenea. Ori­ pânul — aceste au fost adevăratele
cu gurile căscate, cu ochii holbaţi, cum se trudeau să scape, fugarii învingeri, aceste au fost viictoriile,
gâfâind, năvălind, dând să lovească, erau prea greoi faţă de sprintenii care rămân! Prin o stranie hotărâre
şi neajungând să izbească în duş­ învingători, şi din toate părţile pă- a sorţii am asistat la o asemenea
manii lor sprinteni, în vreme ce să­ durei auzeam ţipetele de bucurie luptă, ba chiar am dat şi o mână
geată după săgeată li se împlânta ale Indianilor, zbărnăitul coardelor de ajutor. De-acum înainte, pentru
în pielile groase. O brută mare goni de arcuri, şi zgomotul surd pe care toate veacurile, viitorul este al omului!
pe lângă mine, urlând de durere, îl cauzau trupurile grele ale oame­ Trebue, că ziua aceasta a pus ca­
în piept şi în coaste cu o duzină de nilor- moime doborâte din ascunzi-şu- păt unui foarte lung şir de suferinţe.
săgeţi adânci, l-am dat lovitura de lor, dintre crengile copacilor. Înaintând prin codru’aproape la tot
graţie trimiţându-i prin ţastă un Ne-am pomenit toţi patru euro­ pasul găseam oameni-moime, ucişi,
glonţ. A căzut între tufele de aloe, penii împreună. străpunşi, de săgeţi şi lăncii. Ici şi
bălăbănind din mâni. Aceasta a fost — S’a terminat, zise Lordul John. colo câte doi-trei lndiani striviţi ne
de altfel singura puşcătură, dupăce Eu cred, că restul îl putem încre­ arătau locurile unde antropoizii au
atacul s’a produs la centrul liniei dinţa prietenilor nostrii arămâi. Cu încercat să se apere şi şi-au vândut
noastre, şi Indianii de acolo nu au cât vom vedea mai puţin din acest
avut nevoe să fie ajutaţi de noi. rest, cu atât vom putea durmi mai scump vieţile. In faţa noastră au­
zeam chiuiturile învingătorilor, vae-
Dintre oamenii-moime, care ne-au bine.... rele ucişilor, arâtându-ne direcţiunea
atacat în tufărie, nu cred să se fi Ochii" lui Challenger erau plini de
întors careva la adăpostul desişului. furia războiului. goanei. Oamenii-moime s’au retras
înspre satul lor, aici au făcut încă
Dar afacerea a devenit mai pri­ — Am fost norocoşi — strigă, odată faţă duşmanului, au fost în­
mejdioasă atunci, când am ajuns umflându-se în pene, ca un cocoş frânţi de nou, şi pe când am ajuns
în. pădure. Cam după o oră de când victorios — să fim de faţă la una acolo se juca ultima scenă, cea mai
am întrat în codru, s’a produs o din hotărâtoarele lupte ale istoriei
crâncenă luptă, în care abea ne-am »— una din luptele, care au ho­ sângeroasă. Vre-o optzeci —o sută
de bărbaţi, ultimii supravieţuitori au
putut ţine locul. Năvăleau din desiş
în. cete compacte, cădeau asupra In-
dianilor cu ghioagele lor năstruj-
nice şi omorau trei-patru dintre ai
nostrii, până apucau să fie ucişi de
lănci şi săgeţi. Loviturile lor zdro­
beau unde cădeau. O brută făcu
ţăndări arma lui Summerlee, cu o
singură lovitură, iar cu a doua l-ar
fi doborît pe nefericitul profesor,
dacă nu intrevenea un Indian, cu
o lovitură de lance la inimă. Alţi
oameni-moime aruncau pe noi din
coroanele arborilor bolovani şi buş­
teni, se slobozeau pe noi izbind,
luptând disperaţi, până apucau In-
dianii să-i sfârşească. Aliaţii noştrii
la un moment dat începură a se
retrage, şi dacă nu am fi intervenit
noi cu hotărâtoarele noastre arme,
fără îndoială ar fi rupt-o la fugă.
Bătrânul lor şef întoarse pe fugari
îi îndemnă la un nou atac, atât de
strajnic, încât deschilibră ceata duş­
mană. Summerlee era desarmat, eu
în schimb descărcăm cărtuşe după
cărtuşe, cât puteam de repede, în
vreme ce auz'am dela aripa ceia-
laltă neîncetatele puşcături ale to­
varăşilor noştrii. Apoi urmă panica,
dezastrul, fipând şi urlând creatu­
rile aceste greoaie fugiră în tcate
direcţiile căutând mântuire în as­
cunzişurile codrului, pe când aliaţii