Page 10 - 1923-21
P. 10

Pag. 318 —■ ■                             C    O    S    I   N    Z    E    A    N    A        10—XI. 1923


          moarte,  iar  în  călcâele  lor  două  din   veninul  în  trupurile  aceste  cu  cir­  jumătate  peşte  jumătate  focă,  cu
          acele  îngrozitoare  creaturi,  care   culaţie  lentă  şi  până  să-şi  producă   doi  ochi  coperiţi  de  pleoape  osoase
          ne-au  atacat  vechia  noastră  taberă   efectul,  bietul  vânător  era  de  mult  de  două  părţi  ale  capului  şi  cu  al
          şi m-a alungat în memorabila noapte  strivit.  Dar  alta  era  situaţia,  acum,   treilea  în  frunte  —  a  ajuns  prins
          a  explorării  mele  solitare.  Aveau   când  cei  doi  mostrii  au  ajuns  la  într’un  rociu  întins  de  Indiani,  şi
          un  trup  ca  de  oribile  broaşte,  şi  scările  ţepişe  şi  înguste  şi  când  de   era  cât  pe  aici  să  ne  răstoarne  lun­
          înaintau  sărind,  dar  erau  de  ’o  mă­  deasupra  porniră  de  după  fiecare   trea  în  care  ne  găseam,  până  să-l
          rime  de  necrezut,  cu  mult  mai  mari   piatră  zeci  de  săgeţi  şi  lance  înve­  putem  duce  la  mal;  aceiaş  noapte,
          decât  cel  mai  bătrân  elefant.  Nu   ninate.  In  o  clipă  reptilele  erau  îm­  când  deodată  ieşi  din  apă  un  enorm
          am  văzut  până  atunci  monştrii  de  pănate  de  ele  şi  totuş,  fără  să  a-  şarpe  verde,  se  încolăci  şi  răpi  pe
          aceştia  Ia  lumina  zilei,  şi  de  fapt  rate  cel  mai  mic  semn  de  durere,   cârmaciul  luntrei,  în  care  se  găsea
          sunt  animale  de  noapte,  şi  nu  um­  urmau  să  se  căznească  furioase  să   Châllenger. Voi povesti de asemenea
          blă  ziua  decât  în  cazul  dacă  sunt  urce  scările  caie  le-ar  duce  la  vic­  despre  misteriosul  animal  nocturn
          stârniţi,  cum  s’a  întâmplat  fără  în­  timele  lor,  reuşind  să  treacă  trei-  alburiu  —  până  azi  încă  nu  ştiu
          doială  şi  acum.  Am  rămas  trăzniţi   patru  trepte,  ca  apoi  să  se  răstoarne   dacă  era  mamifer  sau  reptilă  —
          de  mirare  văzând  aceste  creaturi  :   de  nou  grele  la  baza  stâncilor.  Dar  care  trăia  în  o  mocirlă  urâtă  spre
          aveau  pielea  plină  de  negi  enormi   în  fine  acţionă  veninul.  Unul  din   apus  dela  lac,  şi  împrăştia  noaptea
          şi  o  lucire  ca  solzii  de  peşte,  iar   dinosauri  scoase  un  răget  adânc  şi   în jurul său o lumină puternică fos­
          când  se  mişcau  razele  de  soare  ju­  îşi  coborî  la  '  pământ  capul  mare,   forescentă.
          cau  pe  spatele  lor  în  toate  culorile   pătrat.  Celalalt  se  roti  de  două-   Indianilor  le  era  atât  de  frică  de
          curcubeului.  Dar  abea  am  'putut  să   trei  ori  în  jur,  cu  strigăte  ascuţite   acest  animal,  încât  nu  cutezau  nici
          privim  câteva  clipe  aceşti  monştrii,   pătrunzătoare,  apoi  rămase  ţintit.  în   să  se  apropie  de  locul  unde  trăia,
          fiindcă  în  curând  ajunseră  pe  in­  o  agonie  de  câteva  minute,  înainte,   iar  noi  deşi  în  două  rânduri  am
          dienii  care  fugeau,  făcând  un  ade­  de  a  muri  şi  el.  Cu  urale  de  învin­  aranjat  expediţii  şi  am  reuşit  să-l
          vărat  măcel  între  aceştia.  Metoda   gere  năvăliră  la  vale  Indianii  din   vedem  din  depărtare,  am  fost  opriţi
           le  era  să  se  arunce  asupra  câte   cavernele  lor  şi  se  încinse  un  danţ  să  înaintăm  mai  mult,  de  mocirla
           unui  fugar  cu  toată  greutatea  lor   de  victorie  în  jurul  celor  două  hoi­  inpenetralibilă  din  jur.  Ce  pot  să
          înfricoşătoare,  apoi  să  înghită  tru­  turi,  nebuni  de  bucurie,  că  au  sfâr­  mâi  zic  asupra.animalului  misterios
          pul  strivit.  Indianii  urmăriţi  alergau   şit  încă  doi  dintre  cei  mai  pri-  e,  că  e  de  mărimea  unui  bou  şi
           de  moarte,  ţipând  cât  îi  ţinea  gura,   mejdioşi  duşmani  ai  lor.  Toată   răspândeşte  un  puternic  miros  de
          dar  erau  pierduţi  în  faţa  form  ida-   noaptea  s’au  căznit  să  bucătăţească   moşus.  Am  să  mai  povestesc  atunci
           bililor  duşmani,  cari  îi  urmăreau  de  trupurile  şi  să  le  îndepărteze,  ca  să   şi  despre  pasărea  uriaşe  care  l-a
           aproape,  strivindu-i  şi  înghiţându-i   nu  pestilenţieze  aerul.  De  mâncat  gonit  pe  Châllenger  până  la  poa­
           unul  după  celalalt.  Rând  pe  rând   nu  puteau  ’fi  mâncate  fiind  încă   lele  stâncilor,  o  pasere  alergătoare,
           au fost striviţi, până ce nu mai trăiau   activ  puternicul  venin  ucigaş.  Ini­  cu  mult  mai  mare  decât  ştruţul,  cu
           decât  vre-o  şase,  când  am  ajuns  mile  mari,  ca  două  perini,  au  fost  un  gât  lung  de  vultur  şi  un  cap
           să  le  sărim  în  ajutor.  Dar  ajutorul   lăsate  încă  pe  loc  şi  ele  urmau  să   sălbătic:  un  adevărat  deavol  pe
           nostru  a  fost  de  puţin  folos,  şi  n’a   bată  încet,  ritmat,  ’ridicându-se  şi   pământ.  Pe  când,  în  goană,  Chal-
           făcut  decât  să  ne  primejduiască  şi   căzând  dovedind  o  viaţă  indepen­  lenger  urca  scările  de  piatră,  spre
           pe  noi  !  La  o  distanţă  de  două-  dentă,  stranie.  Abea  a  treia  zi  au   adăpost,  paserea  cu  o  singură  lo­
           treisute  de  yarzi  ne-am  golit  ma­  încetat  să  trăiască  înfricoşătoarele  vitură  a  ciocului  ei  strâmb  îi  tăie
           gazinele de cartuşe, trăgând într’una  inimi, când le secaseră ganglionii.  ca  cu  briciul  talpa  ghetei,  pe  care
           şi  într’una  asupra  monştrilor,  fără   Odată,  când  voi  avea  în  faţa  mea  o  putuse  încă  ajunge.  De  data
           a  observa  înse  alt  efect  decât  dacă  o  masă  mai  confortabilă  decât  o  aceasta  însă  armele  moderne  aveau
           i-am  fi  împuşcat  cu  cocoloşi  de   bucată  de  piele  cojoasă,  un  stil   teren  potrivit  şi  creatura  gigantică,
           hârtie.  Firea  lor  rezistentă,  de’  rep­  mai  bun  decât  mucul  de  creion,  de  douăsprezece  picioare  din  creştet
           tile,  era  nesimţitoare  pentru  ranele   care  mi-a  rămas  şi  un  cinstit  bloc  până  în  tălpi  —  o  chiamă  phorora-
           gloanţelor  noastre,  iar  cu  armele   de  hârtie,  cu  care  nu  va  trebui  să   chus,  dupăcum  ne-a  "spus  ime­
           noastre  moderne  nu  le  puteam  lovi  fiu  zgârcit,  voi  putea  să  scriu  multe   diat  profesorul  nostru  încă  gâfâind
           centrul  vieţii,  nefiind  acela  concen­  încă  despre  Indianii  Accala,  despre   de  goană  şi   extaziat  de  descope­
                                                                                              ;
           trat  în  creer,  ci  împrăştiat  dealun-  viaţa  noastră  petrecută  în  mijlocul   rire  —  fu  ’izbită  de  glonţul  Lor­
           gul  măduvei  spinării.  ’Tot  ce  am   lor,  despre  priveliştele  stranii  pe   dului  John,  zbătându-se:  o  învăl-
           ajuns  a  fost  că  le-am  încetinit  care  ni  Ie-a  oferit  ’Ţara  lui  Maple   măşală  de  pene  şi  membre  convul-
           goana,  legându-Ie  atenţia  prin  de­  White.  Memoria  nu  are  să  mă  în­  zionate,  din  mijlocul  cărora  sticleau
           tunăturile şi fulgerile armelor noastre,  şele  nici  când,  câtă  vreme  va  mai  veninoşi  doi  ochi  galbeni.  De  aş
           şi  am  avut  şi  noi-şi  şi  Indianii  care  bate  în  mine  o  scânteie  de  viaţă,   ajunge’să  văd  pielea  acestei  creaturi
           mai  rămaseră  timp  să  ajungem  te­  îmi  va  rămânea  fiecare  clipă  a  a-  înpăiată  şi  aşezată  la  locul  ei,  între
           feri  la  scara  de  piatră.  Dar  acolo,   cestui  period  din  viaţă,  aşa  clară,  celelalte  trofee  din  Albany  !  In  fine
           unde  nu  aveau  nici  un  efect  gloan­  aşa  proaspătă,  cum  ne  rămân  până  voi  povesti  —  tot  când  îi  va  veni
           ţele  conice,  explozive,  ale  veacului  în  bătrâneţe  unele  momente  ale  co­  vremea  —  câte  ceva  despre  toxo-
           al  douăzecilea,  erau  suverane  să­  pilăriei  noastre.  Impresiile  nouă  nu   donul,  pe  care  l-am  omorât  într’o
           geţile  înveninate  ale  indigenilor,  pot  palizi  pe  cele  vechi,  care  au   dimineaţă  pe  când  venea  la  adăpă-
           muiate  în  zeamă  de  strophantus  şi   lăsat  brazde  atât  de  adânci.  Când   toarea la marginea lacului.
           în  hoituri  în  putrefacţie.  Asemenea  va  veni  vremea  voi  descrie  mi­  Odată  am  să  le  descriu  toate  a-
           săgeţi  nu  erau  de  prea  mare  folos,   nunata  noapte  cu  lună  petrecută  la   ceste  cu  deamănuntul,  şi  le  voi  în­
           când monstrul ajungea să atace dea-   marginea  lacului,  când  un  ichtyo-  soţi  de  povestea  acelor  minunate
           proape  pe  vânător,  acţionând  încet  saur  tinăr  —  o  creatură  curioasă,  seri  de  vară,  când acoperiţi  de bolta
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15