Page 13 - 1923-21

10—XI. 1923 - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - Pag. 321

soarea aceasta să nu ajungă la DV. toate într’un şir, unele scurte, altele care suia la platou. Capetui era
cu mult mai degrabă decât noi în­ mai adânci, unele bifurcându-se, aşa exact ca pereţii de două părţi. Era
şine. Sufletul şi gândul ne zboară dupăcum le-am văzut şi noi când şi a fost pururea o cavernă, care
înspre scumpul nostru oraş, care le-am cercetat. O hartă şi aici o cruce. aici se termina.
cuprinde în el atâtea lucruri şi oa­ De ce e crucea aceasta aici? Ea e — Nu fiţi trişti, prietenilor! ne
meni pe cari îi iubim. pusă acolo ca să însemne o cavernă, încurajă Challenger. încă mai aveţi
Schimbarea mare în soarta noas­ mai adâncă decât toate celelalte. solemna mea promisiune, că vă co­
tră s’a produs chiar în sara zilei — O cavernă care dă dincolo de bor cu ajutorul balonului meu!
când am făcut primejdioasa expe­ stânci! strigai. Summerlee morăi ca un urs.
rienţă cu balonul, confecţiune pro­ — Mi se pare că tinerul nostru — Dar poate nu suntem în ca­
prie a lui Challenger. Am fost a- prietin a ghicit, zise Challenger. verna adevărată, riscai să spun.
mintit, că singura persoană la care Dacă aceasta cavernă nu ar da până — Inzadar încerci să te amăgeşti,
am văzut semne de simpatie pentru dincolo, nu înţeleg de ce ne-ar fi tinere amice, zise Lordul John cu
planurile noastre de evadare, era atras atenţiunea asupra ei persoana, degetul pe hartă. Caverna şaptespre-
tânărul şef pe care l’am mântuit noi. care are tot motivul să ne fie recu­ zecea din dreapta şi a doua din
El era singurul, care nu voia să ne noscătoare. Dar în cazul, dacă de stânga. Aceasta e caverna însemnată
reţină peste voinţa noastră în această fapt dă până dincolo şi se deschide cu cruce. Nu am nici o îndoială.
stranie ţară. Ne-a spus-o de mai de cealaltă parte a peretelui de Privii semnul pe care îşi ţinea
multe ori, prin semne. In seara aceia, stâncă, nu am avea de coborât mai degetul şi scosei un strigăt de bu­
dupăce se întunecase, veni în tabăra mult de vre-o sută de picioare, curie.
noastră şi îmi întinse (din oarecare — O sută de picioare! murmură — Am ghicit! Veniţi după mine!
cauză îmi arăta mie o deosebită Summerlee. Veniţi după mine!
atenţiune, poate fiindcă eu eram mai — Dar funea noastră e şi acum Am alergat înapoi pe calea pe
aproape de vrâsta lui,) un mic sul mai lungă de o sută de picioare, care am venit aici, luminând în faţa
de coaje de arbore, apoi arătând strigai eu. Ne putem coborî fără me3 cu torţe.
solemn înspre şirul de caverne de îndoială. — Aici, zisei arătând câteva chi-
sus, îşi puse un deget pe buze, în — Şi ce facem cu Indianii din brite jos, aici neam aprins torţele.
semn de mare taină, apoi se în­ caverna acessta? obiectă Summerlee. — Exact.
toarse cu paşi înceţi la tribul lui. — In cavernele de deasupra noa­ Ei bine. Caverna aceasta pe
Am întins foaia de coajă la lu­ stră nu locuesc Indiani, zise. Le fo­ hartă e bifurcată, şi în întunerec
mina focului şi am examinat-o cu losesc pe toate de magazii. De ce până a nu apiinde chibritele, am
toţii. Era cam de un picior în pă­ nu am merge să dăm o raită de re­ trecut pe lângă încrucişarea braţelor,
trat, şi pe partea de dinlăuntru pre­ cunoaştere? fără să o băgăm de seamă.
zenta o curioasă serie de linii, pe Pe platou creşte un lemn răşinos Am avut dreptate. Nu am mai mers
ari le reproduc aici: nici treizeci de yarzi, până am dat
c — o specie de arancaria, după bo­
tanistul nostru,— pe care îl folosesc de o deschizătură în perete, mare,
Indianii de torţe. Am luat în mâni îritunecoasă. Am intrat în ea, ca să
câte o bucată de lemn de acesta şi ne găsim într’un coridor cu mult
am pornit spre caverna însemnată, mai mare decât cel dintâi. Am aler­
urcând scările crescute cu muşchiu. gat nerăbdători dealungul lui câteva
U După cum am remarcat tovarăşilor sute de yarzi. Apoi, deodată în bolta
Erau linii făcute îngrijit cu căr­ mei, caverna era goală, nelocuită neagră de dinaintea nastră apăru o
bunele pe suprafaţă albă şi prima decât de un mare număr de lilieci, lumină roşietică. Ne-am oprit îngro­
impresie tni-a fost că aveam în mâni care speriaţi zburătoreau în jurul ziţi. Părea că ne tae calea o pânză
nişte curioase note muzicale. capetelor noastre când am intrat. de foc. Api ascultat încordaţi. Nici
— Orice ar însemna aceste semne Dupăce nu doream să atragem aten­ un sunet, nici o mişcare, nimic de­
zisei, aş putea să jur, că pentru noi ţiunea Indianilor asupra expediţiei cât perdeaua mare de foc, care ne
-au o importanţă mare. Am putut-o noastre, am înaintat pipăind prin închidea calea, umplând de lumină
ceti aceasta din faţa tânărului şef. întuneric, până ce, făcând diferite arginţie caverna şi schimbând ni­
— La tot cazul e o scrisoare, zise curbe, am ajuns la o considerabilă sipul de jos în milioane de neste­
Challenger. adâncime. In fine am putut să ne mate. Mai înaintând câţiva paşi am
— Ce crix-craxuri de copii! zise aprindem torţele. Era un tunel fru­ văzut, că focul din faţă avea o lă­
Lordul John, întinzându-şi gâtul să mos, uscat, cu pereţi de piatră sură ture circulară.
vadă mai deaproape. Deodată în­ moale, coperiţi cu desene primitive, — Luna! pe Dumnezeu, e luna!
tinse mâna şi îmi zmuci bucata de deasupra cu boltă largă şi subt pi­ strigă Lordul John. Suntem dincolo
coajă. cioarele noastre cu nisip mărunt, fin. băeţi! Suntem dincolo !
— Pe Dumnezeu! strigi Mi se Am înaintat grăbiţi, până ce am fost Intr’adevăr era luna care era în
pare că am deslegat misterul. Ui­ siliţi să ne oprim cu amare suspine faţa deschizăturii stâncii. Nu era o
taţi ! Câte semne sunt desenate aici? şi esclamări desnădăjduite. In faţa spărtură mai mare ca o fereastră,
Optsprezece. Amintiţi-vă că în stânca noastră se înălţa un perete de stâncă, dar îndestulitoare, ca să putem pă­
de de-asupra capetelor noastre se fără o spărtură în el, pe care să se trunde prin ea.
găsesc tot optsprezece guri de ca­ fi putut strecura un şoricel barem. Intinzându-ne capetele în afară am
vernă. Pe aici nu puteam scăpa! constatat, că scoborâşul nu era prea
— Când mi-a dat-o a arătat cu Stăteam în faţa piedecei neaştep­ greu şi că baza stâncilor nu era
o mână înspre caverne, zisei. tate cu inimile pline de amărăciune. prea departe. Nu era mirare, că de
— Aceasta îmi confirmă teoria. Peretele de faţă nu era rezultatul jos nu am observat acest loc, dupăce
E o hartă a cavernelor. Optsprezece unei năruiri, cum era cazul la tunelul stâncile în dreapta ieşirii o aco­