Page 14 - 1923-21

Pag. 322 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - ------------------------------ 10—XI. 1923

pereau şi peretele părea absolut per­ bagajul, dacă mâine pornim la drum desăvârşit. Posibil, că ajungând la
pendicular. Ne-am asigurat, că ajutaţi spre Amazon. Para vom zăbovi acolo câteva zile,
de funia, pe care o aveam puteam Şi aşa, cu sufletul umil şi plin să ne odihnim. In acest caz scri­
să ne coborâm în lume, apoi ne-am de mulţumiri către cer, închid a- soarea mea ne va vesti sosirea. De
întors în tabără, voioşi, şi cu gândul ceasta povestire. Ochii ne-au văzut nu, voi sosi în London odată cu
să ne facem preparativele pentru mari minuni, şi sufletele ne sunt ea. In orice caz dragă Domnule
evadarea din proxima seară. întărite de primejdiile prin care am tWc.Ardle, sperez să-ţi strâng mâna
Pregătirile trebuia să le facem în trecut. Fiecare dintre noi, în felul încurând.
ascuns şi în cea mai mare linişte, său, e astăzi un om mai bun, mai — Sfârşitul urmează —
putându-ne opri Indianii în ultima
clipă. Lucrurile le puteam părăsi
aici, în afară de arme şi cărtuşe. TRADUCERILE D-LUI cetitorului ungur bine. Dar aceasta
Dar Challenger ţinea morţiş să a- nu importă. Ceeace trebue să con­
ducem cu noi un bagaj de al lui, IUSTIN ILIEŞIU statăm noi, este faptul, că poeziile
un bagaj curios, despre care nu am Tânărul poet ardelean Iustin Ilie- traduse de d-1 Iustin Ilieşiu sunt în
însă voe să vorbesc încă, şi care şiu cunoscut mai cu seamă de pe adevăr bine selecţionate şi mai cu
ne-a pricinuit multă caznă. Ziua a urma poeziilor sale de-un lirism seamă bine traduse. Ele sunt părţi
trecut în muncă şi când s’au lăsat cald şi adesea exotic, a ţinut să dea caracteristice ale autorilor lor şi
umbrele eram gata de plecare. Cu publicului românesc, înaintea volu­ domnului Ilieşiu i-a reuşit să le
greutate ne-am transportat lucrurile mului său original, un volum de transpună în limba românească cu
pe scîri în sus, şi apoi privind traduceri. Bine a făcut, sau rău a toată atmosfera lor specifică. Numai
înapoi am aruncat o ultimă lungă făcut, — este o chestiune de concepţie cine cunoaşte â fond inadaptabili­
privire cuprinzând în ea întreagă literară pe care acum nu o discu­ tatea limbii maghiare, acela singur
ţara stranie, virgină, care ni-i teamă tăm. Noi primim volumul aşa cum ştie ce însemnează traducerile d-lui
că încurând va fi vulgarizată, va ni se prezintă şi trecem satisfăcuţi ilieşiu. Ele sunt uneori în adevăr
deveni prada vânătorului şi a co- cu privirea peste întreg şirul de atât de isbutite, că-ţi Iasă impresia
lonistului, dar care va rămânea dea- poeţi maghiari, pe cari gustul literar unor lucrări originale şi nici decum
pururi pentru noi patru, o ţară din al d-nului Iustin Ilieşiu i-a socotit traduse. Fiecare cuvânt, fiecare
poveşti plină de minuni şi aventuri, vrednici, ca să apară într’o anto­ expresie este corectă, este cea
o ţară în care am riscat mult, am logie de traduceri româneşti. Sunt mai nimerită şi nici o nuanţă nu
suferit mult şi am învăţat mult — printre ei nume mari, cunoscute, ca îngreunează înţelesul şi nu denatu­
ţara noastră, cum nu vom înceta al lui Andrei Ady, Mihail Babits, rează ideea. Cetiţi următoarea poe­
vreodată să o numim. Dea stânga Dionisie Kosztolânyi, Ervin Sz£p, şi zie şi spuneţi nu vă încântă şi su­
noastră cavernele Indianilor îşi în- sunt num » care n’au isbutit până fletul şi urechea muzicalitatea fie­
e
pungeau în noapte luminile roşii a acum să s pietrifice nici în creerul cărui vers, a fiecărei rime:
e
vetrelor lor. De pe terasa de subt
noi pătrundeau vocile Indianilor, NOAPTE
răzând, cântând. Departe jos era Luna galbenă veghiază in tăriile eterne,
largul covor de păduri, iar în cen­ Luna galbenă — portarul cerului de alabastru,
tru. lucind vag în întunerec era Şi ca fulgii de zăpadă liniştea încet se cerne.
lacul cel mare, mama nevăzuţilor
monştrii. Chiar pe când ne luam Cu chei grele 'nchide poarta un portar mic de statură.
rămas bun dela aceasta privelişte Casa cu etaj adoarme. Zornăe vrc-un geam arare
se înalţă de undeva ţipetul strident Când pe strada asfaltată trece 'n goană vre-o trăsură.
al unui animal necunoscut. Era
vocea Ţării lui Maple White, care Şi pereţii dorm în umbră. Toată firea doarme mută.
îşi lua şi ea rămas bun dela noi. Chiriaşii prinşi de noapte sting luminile pe rând,
Ni-am întors şi am întrat în ca­ Şi se ’nchid în casă bineca ’ntro temniţă plăcută.
verna care să ne ducă acasă.
Două ceasuri mai târziu ne gă­ Nimenea nu mai priveşte dela geamuri în spre stele,
seam la picioarele stâncilor: noi şi Dragostea s'ascunde 'n inimi şi visează somnoroasă.
lucrurile noastre. Inafară de cazna Toate buze le-s uscate. Toate braţele sunt grele.
cu bagajul lui Challenger coborâtul
ne-a fost uşor. Lăsând toate lucru­ Şi paiangenul în colţuri ţese alba lui beteală.
rile în locul unde am coborât am Chiriaşii dorm în paturi, gârboviţi de lupta vieţii,
plecat fără amânare spre prima Sforăe în vis. Şi cerul se îmbracă ’n rumeneală.
noastră tabără, unde îl ştiam pe Gândul singur străjuieşte. Curtea e întunecată,
Zambo. In zori de zi am ajuns în Lăcrimează robinetul tot mai rar î\ întuneric
apropierea ei, găsind, spre marea Şi pe cer se plimbă-agale nori cu coama argintată.
noastră mirare, în loc de un foc,
dupăcum ne aşteptam, vre-o zece- Doarme totul, doarme casa paf că prinsă n lenevie.
douăsprezece. Sosiseră ajutoarele Căte-odată se aude câte-un scâncet de copil.
cerute. Erau acolo douăzeci de In- Servitoarea spală vase singură ’n bucătărie.
diani de pe ţărmul Amazonului, cu
funii, cu căngi şi alte instrumente ŞTn tăcerea care curge doina-şi picură amarul,
de urcat. Cel puţin nu ne va fi Doină fără armonie, 'ntretăiată de suspine
greu de acum înainte să ne ducem Şi cântată 'ncet şi jalnic ca să n'audă portarul.