Page 3 - 1923-21
P. 3

10—XI. 1923                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A   ------------------------------------Pag. 311

      INTR’O TAVERNĂ

      - SPOVEDANIE -
      G. VLĂDESCU ALBEŞTI
        Plouă.  O  pâclă  deasă,  apasă  gre­
      oaie, peste zidurile umede.
        Plouă  mărunt,  cu  stropi  cernuţi
      şi adieri de vânt.
        Ceva mohorât, înfăşură micul port
      al  Dunărei,  orăşelul  'îurtucaia,  care
      înghenunchiat  pe  coasta  dealului,
      îşi  seamănă,  fără  orânduială,  casele
      şi magaziile învechite.
        Câteva  locuinţe,  înşirate  pe  şle­
      puri  şi  vaporaşe,  îşi  tremur  razele
      în luciul undelor.
        Chipurile  musulmanilor,  cu  pri­
      virile  aţintite  spre  pământ,  cu  feţele
      supte,  trec  nepăsătoare  şi  se  pierd
      în umbră.                                r
        Încet,  încet,  noaptea  îşi  coboară   O vedere generală a oraşului Fiume, care a renunţat la independenţa sa şi a intrat
                                               de bună voie subt cârmuirea Italiei. Din pricina aceasta este o uşoară înăsprire
      doliul  ei,  înfăşurând  orăşelul  şi  va­               de relaţii acum între Serbia şi Italia.
      lea Dunărei într’o mantie ciudată.
        Se  aud  în  larg  fâşiitul  lotcilor  şi   E aproape de mijlocul nopţii. Câ­  cul îmbracă chipul într’o melancolie
      pocnetul lopeţilor.                 teva  picături  reci  mi-ating  fruntea   ertătoare.
        Un  cântec  îşi  leagănă  melodia,   şi  desnădejdea  îmi  cuprinde  încet,
      pe  întinsul  apei  şi  vorbele  lui  cad   încet sufletul.               Cântă  frumos  şi  ochii  ei  stinşi
      apăsat, ca lovituri de ciocan.                                          caută cercetători, în larg.
                                            Mă  opresc.  Se  zăresc  fâşii  de  lu­  Un  marinar  ce-şi  mestică  nervos
      ...Mi-s braţele slabe, nu rri-ajuf,   mină  şi  se  aud  cântări.  Un  gang,   luleaua  înegrită,  îi  ridică  paharul
      Să sfărâm peatra, să lovesc în fer...   cu  o  deschizătură  de  pivniţă,  arată   drept  în  faţă  şi-i  goleşte  ultima  pi­
      In lumea asta o pane n'am avut,     intrarea.                           cătură.
      S’o am, să fie-a mea şi să n’o cer...
                                            Cobor  sfios  treptele  de  lemn,  şi   Femeia  rupe  din  suflet  fiecare
                                          fără multă gândire, pătrund înăuntru.   cuvânt  şi’ncet,  încet,  ochii  stinşi  se
        Fiecare  cuvânt  îmi  punea  dea-   Mirosul  de  băutură  şi  carne  îmi   aprind ca două luminiţe.
      curmezişul drumului 6 bară şi în sir-   strâng  grumazii  delà  început,  şi  o   Cântă  frumos  şi  fiecare  cuvânt
      flet o părere de rău.               greutate rece apasă, de-ar vrea să-mi   loveşte drept în inimă.
        Singurătatea  într’un  loc  necuno­  strivească inima.
      scut,  îţi  prinde  sufletul  într’o  înfio­  Lume multă.
      rare  neînţeleasă,  iar  noaptea  rupe   La  masă,  alături  de  mine,  un  tâ­
      din  avântul  gândului  şi  potoleşte   năr  ofiţer  abia  îşi  mai  poartă  pa­
      curajul,  pe  care  lumina  îl  coboară   harul.
      năvalnic în suflet.
        M* apropii sfios, de uşa unei du-   Iau  loc,  într’un  ungher  şi  mă  las
     ■ ghiane. O femee cu ochii stinşi mă   pradă  întâmplării.  Viaţa  e  aşa  cum
      priveşte nepăsătoare.  li cer lămuriri,   lumea  o'trăieşte.  Zadarnic  încercăm
      pentru  odihnă  şi  masă.  Ridică  din   să-i  dăm  alt  colorit.  In  numele  fru­
      umeri  şi  se  retrage.  Nici  o  şoaptă,   mosului o ascundem sub forme, cari
      un cuvânt măcar.                    nu-i aparţin.
        Ochii, ca două măsline, încercuiţi   Măsuţa  mea,  murdară,  păstrează
      de  sprâncene  stufoase  dau  turcului,   urme  de  proaspătă  petrecere  şi  hâr­
      care  mă  priveşte,  o  înfăţişare  din   buri de pahare.
      basme.                                Un  băeţandru  sdravăn  cu  părul
        Câteva  cuvinte  neînţelese  şi  atât.   vâlvoiu, cu un prosop murdar, arun­
      Am  pornit.  Şi  plouă,  plouă  în  la­  cat peste umăr, îmi întinde o listă.
      crimi mărunte.                        — O sticluţă „alb“.
        O  casă  scundă,  aproape  de  port,   Am fost servit într’o clipă.
      e  singurul  hotel  pentru  întârziaţi,   Vinul  mi  se  părea,  picături  de
      sau pribegi fără rost, ai acestor me­  otravă.  Sorb  şi  privesc  în  acest  a-
      leaguri.                            mestec de chipuri.
        Un  om  pântecos  cu  faţa  pistru­  Pe  o  scenă  îngustă  încercuită  de
      iată  şi  buhavă,  rosteşte  fără  a-1  în­  o  galerie  de  brad,  cântă  o  femee,
      treba:                              în tovărăşia unor scripcari.
      . — Nu-i loc!...                      Chipul  bolnăvicios  şi  îmbătrânit
        —  Mai  bine  pe  uliţi  decât  aci...   de  cu  vreme  îi  dau  un  aspect  re­
      şi am pornit.                       spingător.  Cântă  frumos,  şi  cânte­
   1   2   3   4   5   6   7   8