Page 7 - 1923-21
P. 7

10—XI. 1923                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 315

     pantalonii  din  făşii  de  piele  de   momente  şi  începea  să  strige  ca  şi   neaţă când ştia că nimeni nu are să fie
     oaie.  înfăţişarea  îi  era  a  unui  exo­  turbat.  Oamenilor,  cari  se  iveau  la   pe  stradă  şi  mergând  lângă  gardul
     tic.  Şi  lumea  se  mira,  cum  acest  strigătele  lui,  le  arunca  vorbele:   unde ştia că era legat câinele vecinului,
     vândut  Necuratului  nu  are  bani  sau   Bine  aţi  văzut  oameni  buni,  să  îşi  vârî  piciorul  desculţ  printr’o  cre-
     dacă  are  de  ce  nu  îi  poartă,  căci   îmi  fiţi  martori!  Şi  sătenii  l’au  auzit  pătură,  isbind  câinele  în  coastă.
     minune, nimeni nu-1 văzuse cu bani.   de  atâtea  ori,  zicând  aceste  vorbe   Acesta neştiind cu cine are de-a face,
     Fantezia  unora  însă  deslegă  această  şi  îi  înconjurau  toţii  şi  evitau  orice   îi trase de pe picior o făşie de piele.
     minune:  Todea  înghiţea  banii,  căci   ocazie  ca  să-l  întâlnească.  Şi   Un  ţipăt  grozav  trezi  pe  cei  din  a-
     îi  era  teamă  să  nu  îi  fure  cineva.  vitele  se  învăţaseră  să  ocolească   propiere.  Curioşii  îşi  scoaseră  capul
     Unii  spuneau,  jurându-se  pe  ce  au   grădina  lui  Todea,  căci  întotdeauna   prin  geam,  pentru  a  fi  loviţi  de  cu­
     mai  scump,  că  au  văzut,  cum  în   când treceau prin apropierea grădinii  vintele  lui  Todea:  „Bine  aţi  văzut
     fiecare ajun de an nou, coboară ne­  se  simţeau,  fără  de  cauză,  lovite  de   oameni buni“... Tâlharul asmuţă câi­
     curatul  în  casa  lui  Todea,  îi  nu­  micul  lor  păstor,  căruia  tatăl  său,   nele după oamenii cinstiţi, să-mi fiţi
     mără  pentru  fiecare  proces  avut,   în  fruntea  regulelor  de  urmat,  îi   de mărturie...
     câte  o  mierţă  de  aur,  pe  care  To­  spunea  să  ocolească  grădina  lui   Al  57-lea  proces,  îşi  zicea  în
     dea  îl  şi  înghite  atunci.  Advocaţi­  Todea,  şi  această  frază  era  urmată   sine  Todea  şi  era  mulţumit.  Unii
     lor,  şi  spesele  iscate  pe  urma  pro­  întotdeauna  de  câte  o  palmă  straş­  sunt  mulţumiţi  dacă  într'o  zi  se  a-
     ceselor,  el  le  plătea  prin  pui,  ouă,   nică.  Se  îngroziseră  părinţii  de  To­  şează  pe  acăţul  dinaintea  casei  lui
     sau alte lucruri în natură.        dea  şi  ei  îngroziră  copiiii  şi  copiii   100  de  rândunele,  altul  îmi  spunea
       Todea  îşi  deschidea  uşa  grădinii   vitele.                        că  e  mulţumit  când  poate  omorî  pe
     vitelor  libere,  pentruca  stricându-i   Şi Todea începu să nu mai aibă   zi  câte  o  sută  de  muşte,  Todea  era
     grădina să pârască.                ocazie a intenta procese.            mulţumit  că  avea  al  57-lea  proces.
       Se  prindea  de  păr,  în  astfel  de  Intr’o  zi  Todea  se  sculă  de  dimi­  Poate  se  gândea  că,  până  Ia  sfâr­
                                                                             şitul vieţii va avea şi el o sută. Cu­
                                                                             viosul  Simion,  văzând  pe  Isus  es-
                                                                             clamă:  Acum  slobozeşte  Doamne
                                                                             pe  robul  tău...  Tot  astfel  se  gân­
                                                                             dea  şi  Todea  să  exclame,  la  atin­
                                                                             gerea cifrei dorite.
                                                                               Şi  Todea  plecă  în  oraş  pentru  a
                                                                             pârî.  Un  râu  afund  desparte  satul
                                                                             lui  Todea  de  oraş.  Trecerea  se  face
                                                                             cu o barcă, care poate trece 10 per­
                                                                             soane deodată. Todea privi răutăcios
                                                                             împrejur,  căutând  un  izvor  de  pâră
                                                                             şi  mintea  lui  exercitată  în  această
                                                                             materie găsi. Un flăcău încălţat voia
                                                                             să  treacă  de  pe  bordul'  stâng  al
                                                                             bărcii,  pe  dreapta.  Todea  văzând
                                                                             mişcarea  îşi  pune  piciorul  desculţ
                                                                             pentru  a  fi  călcat  de  flăcău.  Acesta
                                                                             observându-1 îl călcă într’adins.
                                                                               „Bine  aţi  văzut  oameni  buni, mi­
                                                                             şelul  mi-a  sdruncinat  piciorul,  să-mi
                                                                             fiţi martori.“ Neobrăzarea lui Todea,
                                                                             înfurie  pe  flăcăul  voinic,  care  nu
                                                                             era  din  satul  lui  şi  care  nu  auzise
                                                                             de  vestea  lui  Todea,  îl  prinse  de
                                                                             câmaşa-i  de  piele,  îl  învârti  peste
                                                                             cap  şi  îl  aruncă  în  apă.  „Bine  aţi
                                                                             văzut  oameni  buni,  ma  omorît  mi­
                                                                             şelul,“. Flăcăul, venindu*şi în fire se
                                                                             aruncă  să-l  scape,  dar  prea  târziu.
                                                                             Todea scăpase procesul al 58-lea.



                                                                                         A APĂRUT

                                                                                FUM de JERTFĂ

                                                                                 poezii de TEODOR MURĂŞAN
                                                                                     PREŢUL 20 LEI, ŞI PORTO
                                                                                 De vânzare la principalele librării
                                                                                      şi la autor în Turda.
      Automobilul  unui  paşă  încărcat  cu  agenţi  de  siguranţă  jur  împrejur  pentru  a  îm­
      piedeca fuga paşei. Este o vedere interesantă din Orientul mistic şi plin de surprize.
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12